Seeds…

“We wanderers, ever seeking the lonelier way, begin no day where we have ended another day; and no sunrise finds us where sunset left us. Even while the earth sleeps we travel. We are the seeds of the tenacious plant, and it is in our ripeness and our fullness of heart that we are given to the wind and are scattered.”

― Khalil Gibran

Un salut afectuos migdalului curajos

”When an almond tree became covered with blossoms in the heart of winter, all the trees around it began to jeer. ‘What vanity,’ they screamed, ‘what insolence! Just think, it believes it can bring spring in this way!’ The flowers of the almond tree blushed for shame. ‘Forgive me, my sisters,’ said the tree. ‘I swear I did not want to blossom, but suddenly I felt a warm springtime breeze in my heart.”

Furtuni de nisip

Zilele trecute, am simţit şi mai tare apăsarea izolării, din cauza unei furtuni de nisip care a fost împinsă de prin nordul Egiptului, la noi în Regat.Dacă în timpul stării de covid, pot ieşi afară în grădină,furtuna de nisip m-a ţinut în casă cu  toate geamurile închise.Expunerea la furtuna de nisip provoacă tuse, nas curgător, respiraţie greoaie, atac astmatic acut, iritare, înroşirea ochilor, dureri de cap, dureri de corp. Furtuna de nisip este o sursă prolifică de afecţiuni respiratorii .Este un eveniment natural care apare atunci când vînturile puternice suflă nisipul şi alte particule fine din deşerturi ;sînt deosebit de dăunătoare pentru persoanele care au deja dificultăţi legate de respiraţie. .Inhalarea prafului mic şi fin poate intra adînc în plămîni şi poate cauza grave probleme de sănătate. Cine poate fi afectat de furtunile de praf? Oricine poate prezenta simptome . Cu cît suntem mai expuşi la niveluri ridicate de praf, cu atît este mai mare şansa ca acesta să ne afecteze sănătatea.Furtunile de praf ne vizitează de mai multe ori pe an.Vîntul în rafale rapide se izbeşte în ferestre  şi particulele de nisip intră şi nu le pasă de „distanţa socială”.După ce mi s-a exfoliat pielea mîinilor de la dezinfectanţii pentru covid,a durat pînă ce am scăpat şi de nisipul lipit peste tot,de gustul lui.Mă simţeam rău, că aerul nu se putea respira.Norocul,a fost că noaptea a scăzut temperatura şi s-a pornit o ploaie…(„Un ropot scurt de ploaie/Şi-un mic vîrtej de vînt”.)

De la sfîrşitul lui martie pînă în prima decadă din mai,cele 50 de zile se numesc Khamasini ,de la khamsin (50)perioadă cînd furtunile de nisip îşi fac de cap.

Altfel,ni se promite că în” curînd”,viaţa în Regatul Iordanian va reveni la normal.(next level)

P.S

Mă gîndesc la cei care nu stau la case…cum le trece timpul în starea de criză actuală…

Gînduri bune,lume!

 

Vindecarea fricii

prin credinţă.

Un film despre un chirurg cercetător (una din cărţile sale devenind manual de referinţă pentru multe generaţii de medici),care a ales să salveze vieţi şi suflete.Valentin Felixovici a fost o persoană evlavioasă întreaga sa viaţă.A fost canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă sub numele de Sfîntul Ierarh Luca al Crimeii.

Mai multe in

https://doxologia.ro/biblioteca/vietile-sfintilor/chirurg-profesor-de-geniu-dar-mai-ales-om-sfantul-luca-al-crimeii

 

 

19 aprilie 2020

Hristos a Înviat!

 

 

Sărbătorile de anul acesta sînt cu uşile închise, dar cu inimile pline de speranţă.Ne rugăm singuri aşa cum încă se mai roagă pustnicii prin peşteri sau păduri.Să aprindem lumina din noi,”lumina din Lumină”.

Doamne, imi inalţ spre Tine ruga.

Sănătate şi tihnă sufletească să aveţi!

Dragă jurnalule,

e vreme multă de cînd nu ne am „văzut”…

Uneori,am mai vrut să însăilez cîte ceva pe aici dar cuvintele nu au vrut să se aşeze,au fost încremenite de cînd m-a amorţit plecarea mamei mele.Că, niciodată nu sîntem pregătiţi pentru despărţirea definitivă de cei dragi.De pierderea lor.M-am simţit cu rădăcinile rupte,abandonată,neputincioasă,mai săracă,zdrobită cu gîndurile în ruină ,şi încă mai plîng,mi se strînge mereu inima şi mi-e frig şi- n gînduri.

Am plecat  în România cînd trupul ţării era scăldat în lumina şi căldura verii ca un bujor.Cu inima deschisă am plecat,plină de dor.Îmi planificasem o vacanţă frumoasă în ţara mea plină de culoare.Visam să-i bat cărările,să-i ascult liniştea pădurii cu inima.Ţara mea cu aer proaspăt şi peisaje incredibile,cu oameni dragi pe care îi iubesc.

„Eu din români îmi trag sorgintea”.

Numai cei care dorm în pat cu dorul pot înţelege ceea ce vreau sa spun.

Oricît ar fi durat vacanţa, eu nu mi-am astîmpărat uimirea că natura poate să îmi dea atîta linişte.Cînd te rogi pe covorul gros al ierbii,în pacea naturii, în limba ta,( „frumoasa şi cuminte limba română „)te simţi copleşit,simţi relaţia aceea cimentată definitiv cu locurile natale.

 

Am umblat pe drumurile patriei dar si prin grădinile mamei mele unde urmele noastre au rămas împreună,amprente prin pămîntul umed de la ploile de iulie.

Ploua şi-n ziua în care ne-am întors, astfel nu se mai vedeau şi lacrimile mele.Plecam pentru o altă perioadă de timp .Nu ştiam că va fi ultima vară cu mama.

Era în tîrziul de vară,apoi,cînd au început să plece frunzele în pribegie şi se aşternea toamna prin grădina ei, a plecat şi sufletul ei prin vămile văzduhului ţinut de mînă de îngerul ei.

Mama,cu dragostea ei iertătoare,prima iubire care ne-a sărutat lacrimile şi ne-a mîngîiat,s-a dus.

Dar cîte au rămas nespuse…şi tu,mamă ai tăcut…

Cît aş fi vrut să-ţi înnod firul rupt,pentru că nu ai vrut să te duci…cum s-ar fi oprit clopotul din plîns.

Dar nimic iubit nu se pierde vreodată,iar eu te-am iubit,mamă!

Mi-a fost iarnă,mamă,mi-a fost frig în suflet,mi-am simţit inima bucăţi ,dar de cînd te visez alături de cei dragi, plecaţi şi ei, mă gîndesc că nu eşti singură.

Doare mamă,că încă vreau să te sun să văd ce faci…să vorbim cîte în lună şi stele.

Sărut mîna,mama mea!

„Cine are părinţi, încă nu e pierdut,
Cine are părinţi are încă trecut.”

”Cît mai sîntem cat mai sînt
Mîngaiaţi-i pe părinţi.”

***

Poate se lăsase înserarea peste anii ei…dar, cum de eşti tu,moarte, atît de deşteaptă, că ştii adresa tuturor celor pe care îi iei?

Cum de ni se pare că ţinem viaţa în mîinile noastre?

Dacă ar mai fi fost acum în viaţă, în nebunia virusului corona,să i vadă pe toţi înveşmîntaţi şi înmănuşaţi ,n ar fi suportat.(eu mai sper că se va decela adevărul,că vom trece şi peste asta.)

La mine e iarăşi primăvară ,cu verde crud şi anemone,cu crăiţe şi albine.

Gînduri de bine!

Să fiţi feriţi de orice eveniment intempestiv!

IUNIE 2019

In regatul iordanian, elevii au intrat in vacanţă.

Anul viitor vom avea bacalaureat,deci,ne zburdă gîndul  la o vacanţă precum mieii pe cîmpie.

Pentru noi,locul cel mai frumos este România în luna cireşelor coapte…

„Dacă pleci,vreau şi eu cu tine,/Dacă pleci,ia- mă şi pe mine”.

Această prezentare necesită JavaScript.

 

PRIMĂVARA MEA

şi’a desfăcut cosiţele de mult :

s’a luat de mînă cu vîntul şi a împrăştiat miresme îmbătătoare de rose,de regina nopţii,de flori de lamîi şi de lonicera,apoi şi’a aruncat condurii ,şi acum, aleargă desculţă îmbujorată la faţă de să geţile tot mai calde ale soarelui care o trimit repede la întîlnirea cu sora ei,vara.

În geana dimineţii, îşi începe concertul ansamblul păsăresc şi parcă „mai renasc speranţele apuse şi sufletul devine mai senin.”

Iubesc primăvara,sau iubesc cel mai mult acest anotimp, mai bine zis.

Îl simt la firul ierbii.

Doar purtătorul de cuvînt al primăverii  nu se aude pe la mine strigînd „cu-cu,cu-cu”…cred că îl pot auzi cei de prin Valea Iordaniei: „Coockoo-Coockoo”…acolo se opresc peste 1,5 milioane de păsări migratoare care vin din emisfera sudica înainte de a pleca spre alte zări.Regatul iordanian care se află aproape la intersecţia a trei continente are sute de specii de păsări printre care şi  cucu:cuculus canorus,(coockoo.)

Autorii topului mondial al fericirii ,ar trebui ca, înafară de criteriile după care calculează indicele fericirii, să intervevieze subiecţii în anotimpul lor preferat, pentru că fericirea este atît socială cît şi personală.

Dar ştim oare cu adevărat să definim fericirea?

Criteriile după care se calculează indicele fericirii sunt îngrijirea personală, libertatea, generozitatea, onestitatea, sănătatea,  venitul,date colectate de la cetăţeni din 156 de state ale lumii ,deci bunăstarea subiectivă…

Cei mai mulţi oameni nu cred că au nevoie de o definiţie formală a fericirii,o simţim în emoţiile noastre pozitive,în bucurie,mulţumire,recunoştinţă.

Unii cred că fericirea înseamnă  entuziasmul de la distracţii maxime cu tot ce implică acestea,alţii gustă cu deliciu pe la festinuri,mai sînt şi cei care se simt fericiţi în natură,care au o relaţie cu natura.Sub cerul senin îţi pui şi alte întrebări despre scopul nostru pe acest pămînt.

Nu trebuie să amestecăm plăcerea trecătoare cu fericirea .Nevoile noastre individuale sînt diferite în funcţie de genetica noastră,de mediul în care am crescut,de mulţimea noastră de experienţe de viaţă.

Eu,mă simt pozitivă primăvara în valurile ei de miresme…

Tu,ce anotimp iubeşti?

Ce te face fericit?

Să fiţi fericiţi,să vă fie senin!

DECEMBRIE

la mine, anul acesta, este despre frunze care cad,despre amintiri cu plecări fără întoarcere,despre doruri care dor,despre sfîrșituri,nostalgie, dar și despre bilanț, unele speranțe,visuri …

Decembrie e despre sărbători în familie (chiar dacă un scaun este gol mereu și omul meu, locuiește acum doar la noi în gînd și hălăduiește noaptea prin visele mele),pentru că familia  este cel mai important și frumos lucru din lumea asta cu toate că nu există o formulă specială pentru fericirea ei ,ci doar dragostea necondiționată pentru copii și comunicarea deschisă în lumea asta plină de bizarerii în care des se denaturează deliberat realitatea.

Decembrie este despre a privi înapoi cu iubire și acceptare spre poarta închisă unde   cei care au plecat nu se mai întorc…

nici săgetătorul meu…

„Dar dintre toate cîte pun cunună
Durerilor ce inima sfîșie,
Au fost mereu și fi-vor totdeauna
Plecările ce duc în veșnicie…
Plîng ochii lacrimi calde, pînă seacă,
Și-ajunge pieptul scorbură uscată,
În urma celor care astfel pleacă
Să nu se mai întoarcă niciodată.”

 

1 DECEMBRIE 2018

La mulți ani,România!

<<Măria Ta,Neam Românesc,>>

„Fiii tăi trăiască numai în frăție

Ca a nopții stele,ca a zilei zori…”

La mulţi ani tuturor românilor, indiferent unde vă aflaţi!

Să fiţi sănătoşi!Să trăiți în libertate și-n iubire!

***Pentru a celebra impreună Ziua Nationala a Romaniei si Centenarul Marii Uniri de la 1918, avem deosebita plăcere de a îi invita pe membrii comunității românilor din Iordania si pe absolventii iordanieni de studii in Romania la o recepție, în ziua de sâmbătă, 1 decembrie 2018, în intervalul orar 18.30 – 21.00, la hotelul Landmark din Amman.

Cu această ocazie deosebită am pregătit un program artistic, expoziții tematice și multe alte surprize.

Tinuta :port traditional / formal

Acest eveniment a fost realizat cu ajutorul sponsorilor nostri:****

 

« Older entries