cum inlantuie iedera in ploaia verii
tanaru-ti trup
lup hamesit cu privirea
dansand in jur focul
visam umbra unei rani lustruite cu gheata
si dintr-odata
m-am impiedicat in marginea ta cetoasa
cazand fara respiratie
intre doi bulgari de raze
din genunchi sangele lacrima
intristat nopti dupa nopti fierbinti
pierdusem dreptul sa ma dedau visului
venise vremea cuviintei…
cu un zid de gloante
desparteam schiopatand
linia vietii de linia orizontului
si ma incercuiam tot mai strans
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.