Ieri ,21 mai,de Constantin si Elena,m-am dus la o vecina care sta chiar sub padure…(o doare un picior din urma de o c
azatura)stam aproape,aproximativ 200m…(ne vizitam cand avem timp)La intoarcere, am intrat in padure;era amiaza,liniste,doar pasarelele frumos colorate erau antrenate intr-un vesel ciripit.(cine stie ce isi povesteau si ele!)M-am asezat pe o stanca si am stat o vreme…batea vantul usor si misca odata cu el, si soaptele padurii ,si gandurile mele …padurea este una de pin ,rara, incat se vede prin ea pana la capatul celalat;sa tot aiba vreo 60 de ani sau poate mai m
ult.Nu seamana cu padurea romaneasca, mai ales ca la aceasta vreme nu mai este in ea nici un fir de iarba verde…plina de stanci si de pietre…oamenii spun ca aici, candva, a fost acoperit locul de ape.La sfarsit de saptamana e plin de oameni si de copii care vin din locurile aglomerate, la o gura de aer mai rece si mai curat,si de liniste.Am adunat si niste pietre ,pe care le folosesc la gradina;am facut de anul trecut o decorare a zidurilor si inca nu am terminat lucrarea;(toate pietrele au fost aduse de aici din padure unde sunt din belsug si gratuite, si sunt pietre gresie, foarte frumos si interesant colorate(camera mea, tot aceea” bolnava” care nu face fotografii cum trebuie; asa ca, pana imi voi lua alta noua ,ea mereu ma va necaji cu „claritatea”…) .Acolo,in inima padurii, ma gandeam la pastorul acela care ne-a anuntat sfarsitul lumii,ca si cum acesta ar putea fi anuntat oricum, si mi-a venit in minte gluma marelui Dem Radulescu:
„-Ti-a sunat ceasul,Lae!
-Trrrrrrrrr”!
…………………
Nu stiu de ce ne temem de sfarsit,sau poate felul in care ne este anuntat…doar nu suntem nemuritori…cu aceste ganduri m-am intors acasa cu o floricica noua(,gata plantata de vecina si daruita mie)…Viata mea este 
una foarte simpla…imi plac florile,padurea,lucrurile facute de mana omului…simplitati…
De ce sa mai complicam lucrurile si noi?Am gasit copiii in gradina,pe sub trandafirii roz(am multe culori)
plini de parfum.In aceasta luna,aerul e plin de miresmele pregnante ale iasomiei,trandafirilor…Candva,am trait in aglomeratia orasului …acum ,stiu ca nimic nu se compara cu linistea launtrica pe care ti-o da gradina,padurea…e ca un fel de pace pe care o simti…simplu…
Viata mea …bucurie,tristete…
Apreciază:
Apreciază Încarc...
Decembrie e despre sărbători în familie (chiar dacă un scaun este gol mereu și omul meu, locuiește acum doar la noi în gînd și hălăduiește noaptea prin visele mele),pentru că familia este cel mai important și frumos lucru din lumea asta cu toate că nu există o formulă specială pentru fericirea ei ,ci doar dragostea necondiționată pentru copii și comunicarea deschisă în lumea asta plină de bizarerii în care des se denaturează deliberat realitatea.
Amman 
Jordanian Dinar Converter
mai multe...despre... 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.