Dragă jurnalule,

e vreme multă de cînd nu ne am „văzut”…

Uneori,am mai vrut să însăilez cîte ceva pe aici dar cuvintele nu au vrut să se aşeze,au fost încremenite de cînd m-a amorţit plecarea mamei mele.Că, niciodată nu sîntem pregătiţi pentru despărţirea definitivă de cei dragi.De pierderea lor.M-am simţit cu rădăcinile rupte,abandonată,neputincioasă,mai săracă,zdrobită cu gîndurile în ruină ,şi încă mai plîng,mi se strînge mereu inima şi mi-e frig şi- n gînduri.

Am plecat  în România cînd trupul ţării era scăldat în lumina şi căldura verii ca un bujor.Cu inima deschisă am plecat,plină de dor.Îmi planificasem o vacanţă frumoasă în ţara mea plină de culoare.Visam să-i bat cărările,să-i ascult liniştea pădurii cu inima.Ţara mea cu aer proaspăt şi peisaje incredibile,cu oameni dragi pe care îi iubesc.

„Eu din români îmi trag sorgintea”.

Numai cei care dorm în pat cu dorul pot înţelege ceea ce vreau sa spun.

Oricît ar fi durat vacanţa, eu nu mi-am astîmpărat uimirea că natura poate să îmi dea atîta linişte.Cînd te rogi pe covorul gros al ierbii,în pacea naturii, în limba ta,( „frumoasa şi cuminte limba română „)te simţi copleşit,simţi relaţia aceea cimentată definitiv cu locurile natale.

 

Am umblat pe drumurile patriei dar si prin grădinile mamei mele unde urmele noastre au rămas împreună,amprente prin pămîntul umed de la ploile de iulie.

Ploua şi-n ziua în care ne-am întors, astfel nu se mai vedeau şi lacrimile mele.Plecam pentru o altă perioadă de timp .Nu ştiam că va fi ultima vară cu mama.

Era în tîrziul de vară,apoi,cînd au început să plece frunzele în pribegie şi se aşternea toamna prin grădina ei, a plecat şi sufletul ei prin vămile văzduhului ţinut de mînă de îngerul ei.

Mama,cu dragostea ei iertătoare,prima iubire care ne-a sărutat lacrimile şi ne-a mîngîiat,s-a dus.

Dar cîte au rămas nespuse…şi tu,mamă ai tăcut…

Cît aş fi vrut să-ţi înnod firul rupt,pentru că nu ai vrut să te duci…cum s-ar fi oprit clopotul din plîns.

Dar nimic iubit nu se pierde vreodată,iar eu te-am iubit,mamă!

Mi-a fost iarnă,mamă,mi-a fost frig în suflet,mi-am simţit inima bucăţi ,dar de cînd te visez alături de cei dragi, plecaţi şi ei, mă gîndesc că nu eşti singură.

Doare mamă,că încă vreau să te sun să văd ce faci…să vorbim cîte în lună şi stele.

Sărut mîna,mama mea!

„Cine are părinţi, încă nu e pierdut,
Cine are părinţi are încă trecut.”

”Cît mai sîntem cat mai sînt
Mîngaiaţi-i pe părinţi.”

***

Poate se lăsase înserarea peste anii ei…dar, cum de eşti tu,moarte, atît de deşteaptă, că ştii adresa tuturor celor pe care îi iei?

Cum de ni se pare că ţinem viaţa în mîinile noastre?

Dacă ar mai fi fost acum în viaţă, în nebunia virusului corona,să i vadă pe toţi înveşmîntaţi şi înmănuşaţi ,n ar fi suportat.(eu mai sper că se va decela adevărul,că vom trece şi peste asta.)

La mine e iarăşi primăvară ,cu verde crud şi anemone,cu crăiţe şi albine.

Gînduri de bine!

Să fiţi feriţi de orice eveniment intempestiv!

PRIMĂVARA MEA

şi’a desfăcut cosiţele de mult :

s’a luat de mînă cu vîntul şi a împrăştiat miresme îmbătătoare de rose,de regina nopţii,de flori de lamîi şi de lonicera,apoi şi’a aruncat condurii ,şi acum, aleargă desculţă îmbujorată la faţă de să geţile tot mai calde ale soarelui care o trimit repede la întîlnirea cu sora ei,vara.

În geana dimineţii, îşi începe concertul ansamblul păsăresc şi parcă „mai renasc speranţele apuse şi sufletul devine mai senin.”

Iubesc primăvara,sau iubesc cel mai mult acest anotimp, mai bine zis.

Îl simt la firul ierbii.

Doar purtătorul de cuvînt al primăverii  nu se aude pe la mine strigînd „cu-cu,cu-cu”…cred că îl pot auzi cei de prin Valea Iordaniei: „Coockoo-Coockoo”…acolo se opresc peste 1,5 milioane de păsări migratoare care vin din emisfera sudica înainte de a pleca spre alte zări.Regatul iordanian care se află aproape la intersecţia a trei continente are sute de specii de păsări printre care şi  cucu:cuculus canorus,(coockoo.)

Autorii topului mondial al fericirii ,ar trebui ca, înafară de criteriile după care calculează indicele fericirii, să intervevieze subiecţii în anotimpul lor preferat, pentru că fericirea este atît socială cît şi personală.

Dar ştim oare cu adevărat să definim fericirea?

Criteriile după care se calculează indicele fericirii sunt îngrijirea personală, libertatea, generozitatea, onestitatea, sănătatea,  venitul,date colectate de la cetăţeni din 156 de state ale lumii ,deci bunăstarea subiectivă…

Cei mai mulţi oameni nu cred că au nevoie de o definiţie formală a fericirii,o simţim în emoţiile noastre pozitive,în bucurie,mulţumire,recunoştinţă.

Unii cred că fericirea înseamnă  entuziasmul de la distracţii maxime cu tot ce implică acestea,alţii gustă cu deliciu pe la festinuri,mai sînt şi cei care se simt fericiţi în natură,care au o relaţie cu natura.Sub cerul senin îţi pui şi alte întrebări despre scopul nostru pe acest pămînt.

Nu trebuie să amestecăm plăcerea trecătoare cu fericirea .Nevoile noastre individuale sînt diferite în funcţie de genetica noastră,de mediul în care am crescut,de mulţimea noastră de experienţe de viaţă.

Eu,mă simt pozitivă primăvara în valurile ei de miresme…

Tu,ce anotimp iubeşti?

Ce te face fericit?

Să fiţi fericiţi,să vă fie senin!

ÎN ÎNTÎMPINAREA PRIMĂVERII

sau căutarea primelor ierburi sălbatice pentru că pînă să-și dea primăvara „concertul său”,mai durează…
Este sfîrșit de februarie,deci am plecat după urzici și nalbă de pădure ,ne-am dus să privim verdele crud  din flora spontană și să îmbrățișăm cu privirea cerul albastru…

Culegînd urzici,m-am întrebat ce are atît de special,de prețios această iarbă sălbatică de se apără cu atîta energie,se protejează și ne înțeapă de parcă este vie…

În mod sigur este extrem de hrănitoare de o caută oamenii chiar și  sub ultima zăpadă,este considerată una din cele mai valoroase plante medicinale,o sursă de vitamine oferită cu generozitate de natură primăvara.

Se spune că urzica purifică sîngele,previne artrita si asigură o sănătate bună pentru tot anul fiind cunoscută încă din antichitate pentru virtuțile ei într-o mulțime de  afecțiuni digestive,renale,genitale,pulmonare,cardiovasculare,reumatismale…Tonicul de primăvară curăță corpul de toxine,tratează anemia,păstrează oasele sănătoase,părul,pielea,dinții prin conținutul impresionant de vitamine și minerale pe care îl conține.
O mulțime de rețete pentru prepararea urzicilor se găsesc la îndemîna.Gurese,cum se numesc urzicile pe aici, sînt la concurență cu nalba (marva parviflora) căreia i se spune hubeze și care este cunoscută din vremea faraonilor ca medicament intern si extern:pentru tulburări ale tractului urinar,tratarea pneumoniei,a pieptului dureros,laxativ pentru copii mici,calmant pentru tuse,înțepături de insecte,hemoroizi,tratamentul infecțiilor orale și ale gîtului,calmarea nervilor,pentru inflamația pleoapelor.Localnicii gătesc nalba cam la fel cum gătim noi urzica.
Plimbarea a fost o bucurie .
Să vă bată primăvara în poartă, acolo unde încă n-a ajuns, și să vă fie primăvară în suflet mereu!
///Natura,  te lasă să poti închide ochii și să simți că rugăciunea ta ,tăcută, din suflet, pleacă direct acolo …SUS.

 

%d blogeri au apreciat: