ARTA PICIORULUI ȘI A PUMNULUI…

lui Ahmad Abu Ghosh i-a adus medalia de aur
la jocurile olimpice de la Rio.Mare bucurie pe iordanieni pentru prima medalie  olimpică cucerită de tînărul student în vîrstă de 20 de ani.Au sărbătorit pe străzi,au oferit dulciuri la trecători…

Medaliatul a spus presei că „este un sentiment de nedescris să cîștigi  prima medalie din istoria Iordaniei din toate sporturile și  de asemeni un sentiment minunat de a asculta imnul național al Iordaniei  în fața întregii lumi . „Eu mă gîndeam că la a 31 a olimpiadă imnul României  nu a mai răsunat ca în alți ani cînd la spectacolul olimpic flutura mîndru pe cea mai înaltă treaptă drapelul  tricolor, de multe ori.


Jocurile olimpice s-au terminat pe ritmuri de carnaval brazilian iar olimpiada din 2020 se va ține la Tokio,Japonia.(dacă mai apucăm…)

 ////////////////////////////////

„Taekwondo (în traducere — Arta piciorului şi a pumnului) este o artă marţială de origine coreeană. Este sportul naţional în Coreea de Sud, iar în 1989 a devenit cea mai populară dintre artele marţiale, după numărul practicanţilor. Generalul Choi Hong Hi este creatorul artei marţiale cu cei mai mulţi practicanţi din lume, taekwondo. El s-a născut în 1918 într-o zonă muntoasă aflată astăzi pe teritoriul Coreei de Nord. Pe atunci ţara era ocupată de japonezi, care interziseseră practicarea artelor marţiale tradiţionale coreene. De-a lungul vieţii, el a dezvoltat un nou stil de lupte rezultat din combinaţia între taekyon şi karate.

Regulile de bază ale sportului: o luptă este împărţită în trei reprize de câte două minute, sportivii primind puncte în funcţie de loviturile reuşite. Astfel, o lovitură de pumn sau de picior în zona trunchiului valorează un punct, o lovitură cu piciorul din întoarcere care ţinteşte trunchiul asigură două puncte, iar lovitura de picior la cap — patru puncte.”

Nu  știam prea multe despre taekwondo,la mine erau doar arte marțiale care aminteau de Bruce Lee, Jet Li și Jackie Chan sau  de Jason Statham.

( vorba lui Creangă:” Să vă curățiți de lepra ignoranței și a trîndăviei.” )

A MURIT TODERAȘ…

Marin Moraru a fost un actor român(31 ian.1937-21 august 2016)

Cariera sa cuprinde 25 de lung metraje și nenumărate roluri jucate pe scenele teatrelor.

Marin Moraru: “Totul e sa ne pastram sufletul, daca putem.”

apune soarele in inima meaLet Us Hurry

Let us hurry to love people they depart so quickly
the shoes remain empty and the phone rings on
what’s unimportant drags on like a cow
the meaningful sudden takes us by surprise
the silence that follows so normal it’s unbearable
like chastity born most simply from despair
when we think of someone who’s been taken from us.

Don’t be sure you have time for there’s no assurance
as all good fortune security deadens the senses
it comes simultaneously like pathos and humor
like two passions not as strong as one
they leave fast grow silent like a thrush in July
like a sound somewhat clumsy or a polite bow
to truly see they close their eyes
though to be born is more of risk than to die
we love still too little and always too late.

Don’t write of it too often but write once and for all
and you’ll become like dolphin both gentle and strong.

Let us hurry to love people they depart so quickly
and the ones who don’t leave won’t always return
and you never know while speaking of love
if the first one is last or the last one first.

Jan Twardowski, Polish poet (1915-2006), Let Us Hurry

////

o trad in lb română

Să ne grăbim să iubim, oamenii pleacă atât de repede,

rămân după ei pantofii şi un telefon surd

doar ce e neînsemnat trece lent ca un melc,

ceea ce contează trece cât ai clipi din ochi,

apoi se lasă o linişte obişnuită, cu totul de neîndurat,

precum candoarea cea mai firească născută din disperare

când ne gândim la cineva după ce am rămas fără el.

continuare la:

http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/sa-ne-grabim-poezie-de-jan

Jan Twardowski-Sa ne grabim…

29 iulie

CREZUL ORTODOX al lui Nicolae Steinhardt

Crez Ortodox

Cred în Sfanta Treime.

Cred într-Unul Domn Iisus Hristos Care neschimbat, din milă şi iubire pentru noi, S-a întrupat spre a ne mîngîia, a ne veni în ajutor şi a ne da simţul demnităţii şi nobleţei. Care pentru noi oamenii S-a urcat vitejeşte pe cruce deoarece n-a fost numai bun, blînd şi smerit cu inima ci şi mai presus de orice, curajos. Care a mers către moarte nu numai ca un miel dus la junghiere, ci şi ca un leu hotărât să înfrunte chinul. Care n-a vrut să pătimească măreţ şi solemn, ci să fie batjocorit şi ocarît şi să rabde pînă la capăt agonia cea mai cumplită şi mai înjositoare din cîte pot fi. Pentru ca astfel să asume cel mai caracteristic dintre elementele condiţiei omeneşti: suferinţa.

Care pe cei drepţi îi iubeşte şi de cei păcătoşi se îndură, însă celor netemători le poartă o trainică şi nedezminţită afecţiune, fie ei încărcaţi cu grele trecute poveri. Care nu uită că a fost şi El om pe pămînt, unde Şi-a primit stigmatele şi a dobîndit o silă anume faţă de turnători, funcţionari straşnici şi birocraţie.

Cred în Duhul Sfînt, care suflă unde şi cînd vrea, spre scandalul şi zăpăceala fariseilor, angeliştilor şi habotnicilor, care, ca şi Tatăl şi Fiul, vrea altceva decît numai forme, filosofic, dovezi istorice şi scripturale. Căruia îi este lehamite de ţapi şi viţei sub orice chip, pricepîndu-se a-i desluşi şi identifica în formele lor cele mai moderne şi mai neaşteptate. Carele nu grăieşte pilduitor, serafic şi preţios, Carele ne călăuzeşte modest şi sigur, după dreapta socotinţă şi nu apreciază în mod deosebit stilul voit onctuos, mîinile cucernic împreunate şi morala ostentativă.

Credinţa noastră, sînt convins, nu se confundă cu „înalta spiritualitate”, nu urmăreşte o cunoaştere ocultă, o igienă mintală ori constituirea unei prime de asigurare la Judeţul de Apoi şi este străină de unele intransigenţe naive ca de pildă: orice ar fi, eu nu mint (pe cînd monahul îmbunătăţit din Pateric minte pentru a salva, la nevoie, viaţa unui om). Şi nu se potriveşte cu o concepţie pur organizatorică a Bisericii – organizare juridică şi rece şi, pînă la urmă, inchizitorială: frunţi încruntate şi grumaji ţepeni; după cum nici cu hlizeala prostesc serafică ori neorînduiala şi neastîmpărul. Nu se lasă înfrîntă şi convinsă de toate silniciile, durerile, nedreptăţile şi cruzimile lumii; crede în Dumnezeu adversativ: împotriva, în ciuda, în pofida lor, deşi ele, vai, există cu prisosinţă.

Mărturisesc un botez spre iertarea păcatelor şi dezrobirea de sub jugul prejudecăţilor, micimilor şi meschinăriei, spre adoptarea unor reacţii creştineşti în iureşul vieţii de toate zilele, faptelor şi evenimentelor ei.

Nu aştept ca Dumnezeu să ne rezolve treburile noastre lumeşti, a căror înţeleaptă chivernisire ne revine nouă ca fiinţe înzestrate de El cu minte raţională şi o inimă fierbinte. Nu dau treburilor acestora lumeşti mai multă însemnătate decît se cuvine, dar nici nu le dispreţuiesc deoarece ţin de creaţia divină. Iar viaţa, defaimîndu-i deşărtăciunile, o iau în serios, pentru că într-însa şi printr-însa ni se joacă soarta de veci.
Cred în Biserică şi în Sfintele Taine, mă aştept ca Biserica să nu se amestece unde nu-i sade bine a interveni şi să păstreze cu sfinţenie cele duhovniceşti spre întărirea noastră. Totodată, contradictoriu şi paradoxal, n-o vreau nici oarbă şi nepăsătoare la păsurile credincioşilor şi la complicaţiile existenţei.

Dau puţină importanţă filosofiei, argumentelor istorice, moralismului, estetismului şi erudiţiei, care toate nu-s de o fiinţă cu dreapta credinţă liberă, nemotivată, pascaliană. Nu-mi fac iluzii, i-am citit pe existenţialişti, dar nici nu văd totul numai în negru, ştiu că lumea e neunitară şi surprinzătoare, că totul – în bine ca şi în rău – se poate petrece în cuprinsul ei.

Mă rog fierbinte să fiu cucerit de Domnul Hristos şi slobozit din mrejele părelniciilor şi de frică, să mă port bine cu semenii, să mă învrednicesc de o ţinută nimerită unuia ce poate fi oricând numit prieten al Domnului şi să-mi fie nu numai faptele ci şi gîndurile curate şi onorabile.

Cred în minuni (ca şi eroul lui Mircea Eliade în O fotografie veche de 14 ani) şi că Iisus Hristos cu instinct de vînător, se va milui de mine, deşi mă las atît de greu răpus de nesfîrşita Lui iubire.

Aştept, mort de spaimă şi plin de nădejde, Judecata de Apoi, ştiu că nu ştiu nimic, n-am nici o dovadă, nici un argument şi nici o îndreptăţire şi singurul lucru pe care-l ştiu este că Domnul e Calea, Adevărul şi Viaţa. Aflat pe Golgota în vremea răstignirii sunt sigur că nu l-aş fi cerut Domnului să coboare de pe cruce spre a crede că e împărat. Ci, odată cu Dostoievski, cred că măcar de-ar fi adevărul altceva decît Hristos, eu tot voi rămîne, orice s-ar întâmpla, cu Hristos.

Muţumesc puterilor cereşti că m-am învrednicit a crede, că mi s-a fâcut această neasemuită onoare şi din tot sufletul rostesc, strigând cu lacrimi ca la Marcu 9, 24: „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele”.

Slava lui DUMNEZEU pentru toate !!!

 

/////////////

Nicolae Aurelian Steinhardt (n. 29 iulie 1912 – d. 30 martie 1989) a fost un autor, critic literar, diarist, eseist, jurist, publicist și scriitor român. A fost doctor în drept constituțional.( Biografie)

Comoara neamului

"la noi sint codri verzi de brad"

Poporul meu cunoaște-o suferință
Nemărginit de dulce și de blîndă,
Ce-n vremuri grele ca și de izbindă
I-a mingiiat intreaga lui ființă.
Durere e,și-i chin, și e dorință-
Dar inima de dinsa ți-i flamindă
Iar taina sa e-atita de plăpindă
Incit te soarbe-n ea cu ușurință.
Din văi și munti,și valurile albastre
Se-nalță-n zbor de doine către astre
Cu-o gingașie atit de-armonioasă
Cum nici un neam nu i-a simțit fiorul.
Si n-a pătruns comoara cea duioasă
Din sfintul si supremu-i farmec:
DORUL.

de Mihai Codreanu
n. 25 iulie 1876-m.23 octombrie 1957
poet, dramaturg, avocat, traducător român ,  membru corespondent al Academiei Române (1942). A fost considerat drept cel mai prolific sonetist român și părintele sonetului românesc.

This is my  beautiful country and my romanian nation.I m very proud of my romance and mistery country.I love Romania!

21 IUNIE 2016

Felicitări absolvenților UMF 2016!!!
„Medicina este arta vindecării, care teoretic nu are nicio limită.” – (Petre Ţuţea)

Felicitari, Nadia!

ZBOR PE ARIPI DE DOR

Poze trimise de prietena mea care a plecat în vacanță acasă.

Noi,poate la iarnă…
(„În lume nu-s mai multe Românii”.)

5 IUNIE 2016

Vara și-a deschis larg ușile20160604_140344 de la cuptor .În arșița haină doar petuniei îi strălucesc ochii de bucurie.20160604_182546Aerul încins este greu de respirat ,frunți umede și ochi roșii dureroși ,apar crampele de căldură iar asfaltul pare tot mai moale,parcă e plin de pete de apă …distorsionări ale imaginilor.
Aseară la ora 19 erau 35 de grade și apa încă mai curgea caldă pe țevile reci.
E vreme fierbinte dar și dor și arșiță în inima mea.
Mîine se face un an de cînd ai plecat…(atunci mi s-au rupt băierile inimii)
Dar știu că acolo în ceruri este „cetățenia „noastră iar” viaţa pămîntească îşi capătă sensul ei deplin de-a fi, abia după depăşirea momentului morţii, eveniment prin care ajunge în faza ei ultimă, eshatologică. Din această perspectivă, moartea nu-i decît un pod, pe care trebuie să trecem dintr-o parte într-alta, sau o poartă, care dincolo de ea, ne deschide priveliştea veşniciei.”
Dar pînă atunci trebuie să ne trăim viața cu adevărat,așa cum este ea, e darul pe care l-am primit.Toți oamenii de pe lumea asta suferă într-un fel sau altul,durere și nefericire este peste tot dar viața este minunată.Nu contează deloc ce ai ,ci ceea ce ești tu cu adevărat.
………..
„Moartea e mare.
Ai ei sîntem
şi gura ni-e surîzătoare.
Atunci cînd viaţa-ne-o credem în toi,
moartea cutează să plîngă
adînc, în noi”.

SFÎRȘIT DE PRIMĂVARĂ

„S-a dus albastrul cer senin
Și primăvara s-a sfîrșit.”
Și-a luat cîntecul verde ,mugurii ,mirosul și florile de pe cîmpuri și a plecat.Izvorul natural de culoare a secat și doar în sere și prin grădini udate temeinic mai întîlnești floricele.Primul val de căldură a fost la începutul lunii mai ajungînd la 48 de grade în Aqaba dar am avut și 32 de grade în luna martie după care termometrul a coborît la doar cîteva grade.
Nici vremea nu mai este ce a fost…pentru stimularea agriculturii într-o țară lipsită de apă cum este Iordania, s-au mai folosit și de tehnologia THAI,tehnologia Ploii dezvoltată de regele Bhumibol Adulyadej al Thailandei în 1969 în țara orhideelor.tehnică importată și încorporată din 2009 și în Iordania.(dacă n-o fi joaca de-a Dumnezeu…)
Altfel,ne holbăm la știri care mai de care (activitate foarte nocivă pentru sănătatea noastră)
A plecat primăvara…
Tu …

1MAI 2016

9793_52
Sărbători de Paști cu lumină în inimă și bucurie!apus de soare in aprilie

« Older entries

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 241 de alți urmăritori

%d blogeri au apreciat asta: