Se spune că fiecare mîncare pe care o gătim pentru cei dragi are o poveste a ei,anume.Intrucît nu sînt un bucătar celebru, ba uneori am şi goluri prin bucătărie , aş putea spune că bucătăreala mea pe vremuri îndărătnice, n-are poveşti deosebite .Totuşi,uneori încerc să îmi impresionez membrii familiei cu bucate pe care le fac atît cît mă pricep eu.(bine că nu trebuie să impresionez juraţii aia de la Top Chef)Cîteodată chiar primesc laude,poate pentru că le gătesc cu drag şi pe lîngă ingredientele acelea pun şi o părticică din sufletul meu.Cînd gătesc ,îmi zboară gîndurile la tot felul de lucruri care n-au nici o legătură cu bucătăreala,poate de aceea produsele mele finite nu sînt atît de lustruite ca prin reclame,acelea fiind năşite de bucătari profesionişti.
In una din zilele friguroase (încă nu s-au terminat) am făcut un aluat de plăcinte care pot fi umplute cu diverse umpluturi: carne,spanac,brînză,ciuperci etc.Se mai pot face mini pizza sau plăcinta cu cimbru şi ulei de măsline.Pe aici acest fel de plăcinte se numesc fatayer.Convenabil,adică mai multe în unu ,ca la produsele cosmetice ,doar că acelea sînt numai pe etichetă uneori. Nu au năvălit pe ele prea tare ,le plac mai mult dulciurile ,adevărate bombe calorice de care nu le pasa deloc şi cer destul de des mai ales pe vremea ţepoasă de iarnă. Reclama aceea cu cazanul de ciocolată din care se gustă cu polonicul, dăunează grav portofelului,la fel şi cea cu trenul din ciocolată care se plimbă într-un decor de asemenea de ciocolată şi care vine la un canal de desene animate fix la SHAUN THE SHEEP, desenul la care se uită fiul meu,şi după aceea cere „orice da cu ciocolată să fie”.Eu îi explic despre neuro-marketing pe înţelesul lui(13 ani) şi îi promit o prăjitură făcută în casă,el mormăie că vrea măcar un baton Snickers sau Mars.Mie îmi place iarna care nu te ţine în casă , droaie de copii în zăpadă , nu la tv din cauza vîntului şi a ploilor reci care au topit zăpada şi totul a devenit o fleşcăraie .
Aşa că, te aştept primăvară!
Pînă se încălzeşte, eu mă tratez de răceală cu apă caldă ,lămîie si miere, şi bineînţeles cataplasme din usturoi pisat cu ulei de măsline puse pe tălpile picioarelor.Pot spune că am şi rezultate.
SĂNĂTATE!
ÎN ZILELE RECI DE IARNĂ
ianuarie 18, 2015 la 22:52 (BUCATARELI)
Tags: bucatarie, copii, dulciuri, fatayer, ganduri, iarna, placinte, raceala, reclame, فطائر, معجنات, حلويات
15 ian.2015
ianuarie 15, 2015 la 12:41 (POEZIE)
Tags: 15 ianuarie, ganduri, mihai eminescu, Mircea Micu, poems, poeti romani, poezie, Romania, sentiment
Data nașterii poetului național al românilor, Mihai Eminescu (1850-1889)
15 ianuarie ,Ziua Culturii Naţionale.
“În Ţara Moldovei, sus/
coborînd dinspre obcini spre plai,/
trece în nopţi cînd e lună/
Voievodul Eminescu Mihai,/
Se opreşte la sfinte altare/
şi-n crame cu vin de un veac/
privighetorile cînd il văd se usucă/
de atîta iubire şi tac./
Şi-un cîntec se face pămîntul/
un cîntec şi-un petec de rai/
cînd trece in nopţi inlunate/
Voievodul Eminescu Mihai”.
de
MIRCEA MICU
( 31 ian.1937- 18 iulie 2010) a fost un poet, prozator și publicist român.)
IARNA ÎN IORDANIA
ianuarie 11, 2015 la 17:15 (OAMENI,LOCURI,POVESTI)
Tags: cold 0, frig, furtuna, ger, huda storm, iarna, iarna in iordania, Iordania, Jordan, ninsori, storm, لاردن, winter, winter images, انجماد, اشجار, برد, ثلج, درجات حراره متدنيه, شوارع, شتاء, صقيع, عمان
CÎINELE
ianuarie 5, 2015 la 11:14 (DESPRE ANIMALE)
Tags: about dogs, animale, animals, Balto, caine, caine lup, caini, husky, husky dog, loialitate, prieten, كلب
Ne-am cunoscut zilele trecute…
Stăpînul lui, un copil de vreo 13 ani, m-a lăsat să îl pozez şi mi-a spus cîte ceva despre el.E un Husky, şi răspunde la numele Alex.L-au crescut de pui iar acum le păzeşte casa.Eu l-am strigat LUPUŞOR dar s-a uitat ciudat la mine cu privirea lui albastră metalică.Mi-a plăcut foarte mult de el,chiar l-am mîngîiat şi am întrebat dacă nu mai are vreun neam să îl aduc la mine şi eventual să se viziteze între ei dar nu,nu are. Mi-am amintit de poveştile cu cîini husky,de săniile trase de ei prin imensitatea imperiului alb.
Era o poveste mai veche de prin 1925,povestea lui Balto ,cîinele care a salvat copiii din Nome din Alaska de epidemia de difterie aducîndu-le serul salvator inhămat la sanie împreună cu alţi cîini husky.Cursa a fost una pe viaţă şi pe moarte întrucît erau temperaturi de -40 de grade şi vînturi grozave care puteau doborî săniile cu cîini cu tot.După şase zile în care omenirea a stat cu sufletul la gură,sania trasă de Balto, Togo şi alţi căini eroi au adus antitoxina salvatoare.Balto a devenit celebru în scurt timp iar admiratorii i-au făcut o statuie din bronz în New York City Central Park ca o recunoaştere a vitejiei lui.După moartea sa ,trupul i-a fost conservat şi pus în Muzeul de Istorie Naturală din Cleveland .Balto mai trăieşte şi azi printr-un desen animat iar pe statuia lui stau scrise:
„Dedicat spiritului neinfricat al ciinilor de sanie care au transportat antitoxina sase sute de mile dincolo de apele inselătoare si viscolele arctice pornind din Nenana si ajungind in zona vitregă din Nome in iarna lui 1925.
Perseverenta,Loialitate,Inteliegenta.”
Whitewolf17UK's channel
P.s
De multă vreme mă gîndesc la un astfel de prieten de nădejde…
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.