Am aşteptat acest week end mai mult ca altadata să ieşim în natură o zi întreagă…chiar mi s-a părut că joi,ultima zi de şcoală a copiilor din săptămînă a fost tare lungă…

LĂCUSTA,ea e vinovată…

După ce Egiptul a fost invadat de roiuri de lăcuste roşii şi in unele provincii sudice s-a decretat stare de urgenţă,autorităţile din Iordania,Liban şi Israel  ţări cu ieşire la Marea Roşie au intrat în alertă.Lăcusta de deşert este considerată unul din cei mai periculoşi dăunători care face pagube imense în recolte,devorează vegetaţia …

Ministerul Agriculturii zice că a luat măsuri pentru combaterea invaziei dar deja roiuri au intrat şi în Israel ceea ce înseamnă că eforturile egiptenilor de a scăpa de ele cu pesticide nu au fost un mare succes…

Cei din regiunile de Sud unde este mai cald, au deja plantat pe cîmpuri  în timp ce la noi abia s-a arat pămîntul.

De aceea azi   m-am gîndit că poate evreii rezolvă lăcustele roşii şi nu mai zboară şi pe la alţii măcar o vreme …

sau investitorul ăla chinez care vinde farfuria de lăcuste cu 120 de dolari…

De fapt nu am nimic cu cei care îşi comandă meniuri din lăcuste,scorpioni,viermi,gîndaci şi alte alea ,din moment ce se spune ca insectele vor fi mîncarea viitorului ,dar să le ia înainte de a distruge totul.

Eu m-am întîlnit prin ierburile pînă la brîu ale copilăriei mele doar cu veselul cosaş care nu făcea pagube şi se hrănea cu insecte mici.

Am tot vorbit noi o vreme despre zburătoarele lacome care au migrat  din Sudan, că or fi terminat pe acolo totul şi au urcat pe vîntul cald spre alte meleaguri  ,  despre Cele 10 plagi ale Egiptului,despre Ziua Femeii care nu se sărbătoreşte pe aici considerată a fi  din lotul de sărbători  din import şi nu a lor ,şi despre un număr de ani împliniţi  tot azi de cînd sîntem o familie…

Ce am realizat,ce am mai fi putut face şi nu am făcut…un bilanţ cumva…

Am vorbit cu copiii despre recunoştinţă,despre afecţiune,iubirea de mamă despre frumuseţea naturii…şi despre Dumnezeu.

Am cules nalbă de pădure şi le-am  cîntat la copii *Vîntuleţ de primăvară*, un cîntec pe care îl cîntam cîndva în corul şcolii,asta că tocmai începuse să bată vîntul.

Am fost veseli şi departe de zgomotul oraşului…

Spre seară ne-am întors…