ÎN ÎNTÎMPINAREA PRIMĂVERII

sau căutarea primelor ierburi sălbatice pentru că pînă să-și dea primăvara „concertul său”,mai durează…
Este sfîrșit de februarie,deci am plecat după urzici și nalbă de pădure ,ne-am dus să privim verdele crud  din flora spontană și să îmbrățișăm cu privirea cerul albastru…

Culegînd urzici,m-am întrebat ce are atît de special,de prețios această iarbă sălbatică de se apără cu atîta energie,se protejează și ne înțeapă de parcă este vie…

În mod sigur este extrem de hrănitoare de o caută oamenii chiar și  sub ultima zăpadă,este considerată una din cele mai valoroase plante medicinale,o sursă de vitamine oferită cu generozitate de natură primăvara.

Se spune că urzica purifică sîngele,previne artrita si asigură o sănătate bună pentru tot anul fiind cunoscută încă din antichitate pentru virtuțile ei într-o mulțime de  afecțiuni digestive,renale,genitale,pulmonare,cardiovasculare,reumatismale…Tonicul de primăvară curăță corpul de toxine,tratează anemia,păstrează oasele sănătoase,părul,pielea,dinții prin conținutul impresionant de vitamine și minerale pe care îl conține.
O mulțime de rețete pentru prepararea urzicilor se găsesc la îndemîna.Gurese,cum se numesc urzicile pe aici, sînt la concurență cu nalba (marva parviflora) căreia i se spune hubeze și care este cunoscută din vremea faraonilor ca medicament intern si extern:pentru tulburări ale tractului urinar,tratarea pneumoniei,a pieptului dureros,laxativ pentru copii mici,calmant pentru tuse,înțepături de insecte,hemoroizi,tratamentul infecțiilor orale și ale gîtului,calmarea nervilor,pentru inflamația pleoapelor.Localnicii gătesc nalba cam la fel cum gătim noi urzica.
Plimbarea a fost o bucurie .
Să vă bată primăvara în poartă, acolo unde încă n-a ajuns, și să vă fie primăvară în suflet mereu!
///Natura,  te lasă să poti închide ochii și să simți că rugăciunea ta ,tăcută, din suflet, pleacă direct acolo …SUS.

 

…”S-a mai dezlipit o foaie,

Mi s-a mai fărmat un vis…

 

Unde ești tu să ne plouă

Plînsul frunzelor ce mor,

Și cu brațele- amîndouă

Să oprim căderea lor?…

 

Mîna ta să le culeagă

Și să ni le-mpartă-n doi.

E povestea noastră-ntreagă

Scrisă-n veștedele foi…”

Octavian Goga,Amurg

 

 

ȘI MÎȚELE VISEAZĂ…(?)

Vara asta l-am vizitat pe Sick despre care am mai scris aici.Avea deja 4 ani și se refăcea după un accident pe care îl suferise…și nu mai era singur ci în compania unei”englezoaice”,un exemplar cu blana scurta,jucăușă,dolofană,cu fața plină,nasul scurt și ochii rotunzi,mîță educată și ea ca și persanul aristocrat.(la litieră)
Sisily,pisica british shorthair, este mai mică decît Sick cu vreo doi ani dar avînd în vedere că face parte dintr-o rasă longevivă se pare că își vor ține de urît multă vreme de aici încolo. Pînă acum nu se știe cu exactitate ce anume s-a întîmplat în noaptea aceea cînd Persanu’a căzut în gol de la etajul 4 iar aterizarea nenorocoasă i-a pricinuit multe operații și naveta la cabinetul veterinar o lungă perioadă.
Mă uitam la el și dintr-odata mi-a venit să-l întreb:
-Măi,cîrnule,tu,te-ai crezut pasăre,sau ce a fost în capul tău rotund și lat?
-Blănosule,de ce-ai făcut mișcări necugetate,ai adormit,ce ai visat?
El,prezență silențioasă și atentă, mă privea cu ochii mirați pe care îi întorcea mereu spre geamul cu pricina.Nu avea cuvintele la el dar m-a făcut să mă gîndesc că în noaptea aceea a fost ceva.
Fiind noapte nu erau păsărele care să-i ciripească…
Poate s-a supărat că stăpînele l-au lăsat în grija altcuiva pentru niște zile…aceasta uitînd și geamul deschis?
Sau pentru că a fost chiar în noaptea de 28 decembrie(2016) cînd a avut loc și cutremurul cu magnitudine de peste 5 care s-a simțit puternic și l-o fi apucat neliniștea din cauza aerului încărcat?
Se știe că în preajma cutremurului animalele își modifica comportamentul,reacționează cumva…posibil că a devenit dezorientat și a alunecat de pe pervazul ăla la care se uita prelung atunci cînd îl întrebam.
Cealaltă pisică s-a ascuns în preajma seismului…
Povestea lor de iubire platonică(Sick e castrat)se scrie cel mai bine cu aparatul de fotografiat.
Ce ți-e și cu pisicile astea!
Fetele,stăpînele pisicilor,le iubesc și le răsfață pe felinele pufoase…
Iubesc animalele,le privesc cu simpatie dar să nu locuiască cu mine în casă…ale mele au locuit afară mereu.

Această prezentare necesită JavaScript.



Dar:
„Nu toate trupurile sînt același trup,ci unul este trupul oamenilor și altul este trupul dobitoacelor și altul este trupul păsărilor și altul este trupul peștilor.”
Și:

Alta este strălucirea soarelui şi alta strălucirea lunii şi alta strălucirea stelelor. Căci stea de stea se deosebeşte în strălucire.

„Alta este strălucirea soarelui şi alta strălucirea lunii şi alta strălucirea stelelor. Căci stea de stea se deosebeşte în strălucire.”

GÎNDURI…

La-nceput de drum
de Dan Verona
Ce frumoşi suntem la-nceput de drum
Ceru-i tînar şi clar.
Nici un vis nu-i prea mare acum
Pe al lumii cîntar.

La-nceput de drum toţi visăm o stea
S-o atingem în zori
Merită să-ncerci chiar de nu vei fi
Printre învingători.

Unii au mereu chef de vis şi zbor
Alţii doar de bal.
Alţii cară al lumii decor
Şi-s uitaţi la final.

Dar într-o zi dacă vei vedea
Flacăra la care ai visat
Chiar de va fi să te arzi în ea
N-o lăsa să ardă în zadar.

PRIMĂVARĂ…

Unii iși zic:

Unii iși zic:”de-aș mai duce-o pîn’ la toamnă”,eu iarna zic doar :de-aș ieși în primăvară…

SFÎRȘIT DE OCTOMBRIE

Să-i fac un semn zilei care a adus prima ploaie !

Anotimpul ploilor  începe în Iordania pe la sfîrșitul lunii octombrie sau începutul lunii noiembrie și ține pînă prin aprilie, interval de timp cînd au loc și precipitațiile intempestive .Torenții  care coboară din munți umplu stăvilarele ascunse printre canioane, pe care statul le-a construit prin deșert  pentru a capta apa.Iordania  are resurse foarte limitate de apă de aceea aceasta este foarte prețioasă.Prin apropierea zăgazurilor de prin deșert  te mai poți întîlni cu oaze de verdeață.

Ploaia care a venit mi -a amintit de versurile lui  Nichita Stănescu :

„Mari picuri de nuntă stropesc apăsat
Cămașa de mire, Pămîntu-mpărat
Stă singur la masa, nuntași-s plecați,
Tomnatici si grei, de vînturi luați
Săruturi răzbat !”

Wadi Mujib ( سد الموجب )

Wadi Mujib( سد الموجب)

Wadi Atarah Dam

Wadi Atarah Dam

Prin inima deșertului

Prin inima deșertului

La un ceai pe nisip cu privirea spre apă

La un ceai pe nisip cu privirea spre apă

img-20161026-wa0007

"Deşi trepte osebite le-au ieşit din urna sorţii, Deopotrivă-i stăpîneşte raza ta şi geniul morţii;"

„Deşi trepte osebite le-au ieşit din urna sorţii,
Deopotrivă-i stăpîneşte raza ta şi geniul morţii;”

"Pe cei care nu simt iubirea ca pe un torent, Care nu beau zorile ca pe o ceașcă de ceai sau care nu-și fac comoară dintr-un apus, Pe cei care nu vor să se trezească,pe aceia lăsați-i să doarmă."RUMI  "

„Pe cei care nu simt iubirea ca pe un torent,
Care nu beau zorile ca pe o ceașcă de ceai sau care nu-și fac comoară dintr-un apus,
Pe cei care nu vor să se trezească,pe aceia lăsați-i să doarmă.”RUMI

Comoara neamului

"la noi sint codri verzi de brad"

Poporul meu cunoaște-o suferință
Nemărginit de dulce și de blîndă,
Ce-n vremuri grele ca și de izbindă
I-a mingiiat intreaga lui ființă.
Durere e,și-i chin, și e dorință-
Dar inima de dinsa ți-i flamindă
Iar taina sa e-atita de plăpindă
Incit te soarbe-n ea cu ușurință.
Din văi și munti,și valurile albastre
Se-nalță-n zbor de doine către astre
Cu-o gingașie atit de-armonioasă
Cum nici un neam nu i-a simțit fiorul.
Si n-a pătruns comoara cea duioasă
Din sfintul si supremu-i farmec:
DORUL.

de Mihai Codreanu
n. 25 iulie 1876-m.23 octombrie 1957
poet, dramaturg, avocat, traducător român ,  membru corespondent al Academiei Române (1942). A fost considerat drept cel mai prolific sonetist român și părintele sonetului românesc.

This is my  beautiful country and my romanian nation.I m very proud of my romance and mistery country.I love Romania!

5 IUNIE 2016

Vara și-a deschis larg ușile20160604_140344 de la cuptor .În arșița haină doar petuniei îi strălucesc ochii de bucurie.20160604_182546Aerul încins este greu de respirat ,frunți umede și ochi roșii dureroși ,apar crampele de căldură iar asfaltul pare tot mai moale,parcă e plin de pete de apă …distorsionări ale imaginilor.
Aseară la ora 19 erau 35 de grade și apa încă mai curgea caldă pe țevile reci.
E vreme fierbinte dar și dor și arșiță în inima mea.
Mîine se face un an de cînd ai plecat…(atunci mi s-au rupt băierile inimii)
Dar știu că acolo în ceruri este „cetățenia „noastră iar” viaţa pămîntească îşi capătă sensul ei deplin de-a fi, abia după depăşirea momentului morţii, eveniment prin care ajunge în faza ei ultimă, eshatologică. Din această perspectivă, moartea nu-i decît un pod, pe care trebuie să trecem dintr-o parte într-alta, sau o poartă, care dincolo de ea, ne deschide priveliştea veşniciei.”
Dar pînă atunci trebuie să ne trăim viața cu adevărat,așa cum este ea, e darul pe care l-am primit.Toți oamenii de pe lumea asta suferă într-un fel sau altul,durere și nefericire este peste tot dar viața este minunată.Nu contează deloc ce ai ,ci ceea ce ești tu cu adevărat.
………..
„Moartea e mare.
Ai ei sîntem
şi gura ni-e surîzătoare.
Atunci cînd viaţa-ne-o credem în toi,
moartea cutează să plîngă
adînc, în noi”.

PERSANU’

Pe Mîțu Persan l-am cunoscut vara trecută într-o vizită la Iași.
Ca orice motan rasat, Sick(așa îl alintă prietena mea)e prezentabil și legat așa cum îi șade bine unui motan de doi ani.Fiul meu s-a apropiat imediat de simpaticul animal .Pe mine mă mai privea din cînd în cînd și își mișca coada tunsă dar eu eram atunci cu sufletul proaspăt sfîșiat,făceam lucrurile mașinalicește și eram departe…în îngrozitoarea singurătate,cu durerea grozavă din inimă și cu șira spinării înghețată de amintirile de la spital.
Cuvintele reveneau iar și iar:
„-Ascultă-mă te rog,luptă pentru viața ta,pentru noi,o să te ajut,o să am grijă de tine …”
El, cu glasul stins și cu un zîmbet chinuit:
„-Cursa nu a fost abandonată,mă țin de viață…”
O speranță mîngîietoare care nu a durat pentru că moartea,monstrul viclean pîndea să dea lovitura grea…am nădăjduit pînă în ultima clipă dar nu a fost să fie.
Apoi zilele în care mă simțeam sufocată,nopțile cu somn neliniștit și vise dureroase ,clipele de gol care se luau de mînă…
Persanu’nu avea nicio vină pentru starea mea,dimpotrivă,el își dădea silința să fie vedeta apartamentului de la etajul 8,era doar o felină blănoasă,companion iubit și răsfățat de stăpînele lui.
Mîțele mele sînt pisici obișnuite,nu au voie să intre la mine în casă cu toate că la vreme de iarnă le mai dau voie să stea prin preajmă că țin de cald.Sînt mîndre și iuți în prinderea dușmanului, și uneori pot fi zărite și prin preajma containerului…cîteodată le mai și altoiesc atunci cînd devin foarte obraznice.
Mi-am amintit de Persanu’,motanul chipeș la o oră tîrzie din noapte,privind niște fotografii…
٢٠١٥٠٨١٦_١٧٢١١٨IMG-20151120-WA0022IMG-20151120-WA0027IMG-20151120-WA0023sickIMG-20151228-WA0000IMG-20151225-WA0018

Gîndul de azi

6 ianuarie 2016

A fost tare  frig niște zile.În fiecare an,de o bucată bună de vreme, iarna în Iordania este la fel;cu frig uscat care te pătrunde la os și te mușcă fără milă,cu măslinii de pe drumuri care se apleacă despletiți și oftează în bătaia vîntului tăios și aspru,cu furtuni și ploi reci care spală smochinii goi a căror haine le-a zburat vîntul demult în toate direcțiile. O masă de aer joasă intrată în regat ține cîteva zile. .Frigul nemilos te lasă să dîrdîi iarna într-o mișcare continuă ca în Ciobănelul lui Dumitru Fărcaș, des și mărunt ,pînă cînd soarelui i se face milă de oameni și atunci se îndură și trimite cîte o rază să-i dezmorțească din buimăceala în care i-a adîncit frigul.Mai este destulă vreme pînă cînd soarele va deschide fereastra în spatele căreia s-a ascuns bine, și mai mult pînă cînd își va deschide larg porțile și ne va topi cu caniculele și cu zîmbetul pînă la urechi…
Cu toate acestea iubim iarna,adică partea aceea frumoasă cu ninsori liniștite…
În noaptea dintre ani a nins dar nu s-a depus prea multă zăpadă.
Cîndva,iarna pe aici era mai blîndă dar în ultimii ani a devenit surprinzător de rece.Normalul termic nu mai este și el normal, dar oare ce mai este normal în aceste vremuri?
În zilele mohorîte ca un exercițiu de încălzire privim la poze văratice mai bine decît la știrile apocaliptice ale zvoniștilor despre destinul civilizației planetare,despre tabla globală de șah geopolitic și jucătorii care redesenează harta lumii.
………………
Mă gîndeam la călugării din Tibet despre care se spune ca trăiesc prin munți la mari înălțimi ,rezistă la temperaturi scăzute prin meditație profundă.Se spune că unii oameni fac terapie cu frig și au rezultate spectaculoase pentru tot corpul ,dar eu, n-aș avea încredere în brațele gerului…


apus de soare ianuarie 2016

apus de soare ianuarie 2016

« Older entries

%d blogeri au apreciat asta: