PERSANU’

Pe Mîțu Persan l-am cunoscut vara trecută într-o vizită la Iași.
Ca orice motan rasat, Sick(așa îl alintă prietena mea)e prezentabil și legat așa cum îi șade bine unui motan de doi ani.Fiul meu s-a apropiat imediat de simpaticul animal .Pe mine mă mai privea din cînd în cînd și își mișca coada tunsă dar eu eram atunci cu sufletul proaspăt sfîșiat,făceam lucrurile mașinalicește și eram departe…în îngrozitoarea singurătate,cu durerea grozavă din inimă și cu șira spinării înghețată de amintirile de la spital.
Cuvintele reveneau iar și iar:
„-Ascultă-mă te rog,luptă pentru viața ta,pentru noi,o să te ajut,o să am grijă de tine …”
El, cu glasul stins și cu un zîmbet chinuit:
„-Cursa nu a fost abandonată,mă țin de viață…”
O speranță mîngîietoare care nu a durat pentru că moartea,monstrul viclean pîndea să dea lovitura grea…am nădăjduit pînă în ultima clipă dar nu a fost să fie.
Apoi zilele în care mă simțeam sufocată,nopțile cu somn neliniștit și vise dureroase ,clipele de gol care se luau de mînă…
Persanu’nu avea nicio vină pentru starea mea,dimpotrivă,el își dădea silința să fie vedeta apartamentului de la etajul 8,era doar o felină blănoasă,companion iubit și răsfățat de stăpînele lui.
Mîțele mele sînt pisici obișnuite,nu au voie să intre la mine în casă cu toate că la vreme de iarnă le mai dau voie să stea prin preajmă că țin de cald.Sînt mîndre și iuți în prinderea dușmanului, și uneori pot fi zărite și prin preajma containerului…cîteodată le mai și altoiesc atunci cînd devin foarte obraznice.
Mi-am amintit de Persanu’,motanul chipeș la o oră tîrzie din noapte,privind niște fotografii…
٢٠١٥٠٨١٦_١٧٢١١٨IMG-20151120-WA0022IMG-20151120-WA0027IMG-20151120-WA0023sickIMG-20151228-WA0000IMG-20151225-WA0018

Anunțuri

15 Ianuarie


Și dacă…
Și dacă ramuri bat în geam
Și se cutremur plopii,
E ca în minte să te am
Și-ncet sa te apropii.

Și dacă stele bat în lac
Adîncu-i luminîndu-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Înseninîndu-mi gîndul.

Și dacă norii deși se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte să-mi aduc
De tine-ntotdeuna.

Mihai Eminescu (1850-1889) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Eminescu
“Trebuiau să poarte un nume

Eminescu n-a existat.

A existat numai o Țară frumoasă
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe.
Ca o barbă nepieptănată de crai.
Și niște ape ca niște copaci curgători
În care luna îsi avea cuibar rotit.

Și, mai ales, au existat niște oameni simpli
Pe care-i chema : Mircea cel Bătrîn,
Ștefan cel Mare,
Sau mai simplu : ciobani și plugari,
Cărora le plăcea să spună
Seara în jurul focului poezii –
„Miorița” și „Luceafărul” și „Scrisoarea a III-a”.

Dar fiindcă auzeau mereu
Lătrînd la stîna lor cîinii,
Plecau să se bată cu tătarii
Și cu avarii și cu hunii și cu leșii
Și cu turcii.

În timpul care le rămînea liber
Între două primejdii,
Acești oameni făceau din fluierele lor
Jgheaburi
Pentru lacrimile pietrelor înduiosate,
De curgeau doinele la vale
Pe toti munții Moldovei si ai Munteniei
Și ai Țării Bîrsei si ai Țării Vrancei
Și ai altor țări românești.

Au mai existat și niște codri adînci
Și un tînăr care vorbea cu ei,
Întrebîndu-i ce se tot leagănă fără vînt ?

Acest tînăr cu ochi mari,
Cît istoria noastră,
Trecea bătut de gînduri
Din cartea cirilica în cartea vietii,
Tot numarînd plopii luminii, ai dreptății,
ai iubirii,
Care îi ieșeau mereu fără soț.

Au mai existat si niște tei,
Și cei doi îndrăgostiți
Care știau să le troienească toată floarea
Într-un sărut.

Și niște păsări ori niște nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi si miscătoare șesuri.

Și pentru că toate acestea
Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus
Eminescu.”
― Marin Sorescu-( poet român, dramaturg, prozator, eseist și traducător.
29 February 1936 – 8 December 1996)

Gîndul de azi

6 ianuarie 2016

A fost tare  frig niște zile.În fiecare an,de o bucată bună de vreme, iarna în Iordania este la fel;cu frig uscat care te pătrunde la os și te mușcă fără milă,cu măslinii de pe drumuri care se apleacă despletiți și oftează în bătaia vîntului tăios și aspru,cu furtuni și ploi reci care spală smochinii goi a căror haine le-a zburat vîntul demult în toate direcțiile. O masă de aer joasă intrată în regat ține cîteva zile. .Frigul nemilos te lasă să dîrdîi iarna într-o mișcare continuă ca în Ciobănelul lui Dumitru Fărcaș, des și mărunt ,pînă cînd soarelui i se face milă de oameni și atunci se îndură și trimite cîte o rază să-i dezmorțească din buimăceala în care i-a adîncit frigul.Mai este destulă vreme pînă cînd soarele va deschide fereastra în spatele căreia s-a ascuns bine, și mai mult pînă cînd își va deschide larg porțile și ne va topi cu caniculele și cu zîmbetul pînă la urechi…
Cu toate acestea iubim iarna,adică partea aceea frumoasă cu ninsori liniștite…
În noaptea dintre ani a nins dar nu s-a depus prea multă zăpadă.
Cîndva,iarna pe aici era mai blîndă dar în ultimii ani a devenit surprinzător de rece.Normalul termic nu mai este și el normal, dar oare ce mai este normal în aceste vremuri?
În zilele mohorîte ca un exercițiu de încălzire privim la poze văratice mai bine decît la știrile apocaliptice ale zvoniștilor despre destinul civilizației planetare,despre tabla globală de șah geopolitic și jucătorii care redesenează harta lumii.
………………
Mă gîndeam la călugării din Tibet despre care se spune ca trăiesc prin munți la mari înălțimi ,rezistă la temperaturi scăzute prin meditație profundă.Se spune că unii oameni fac terapie cu frig și au rezultate spectaculoase pentru tot corpul ,dar eu, n-aș avea încredere în brațele gerului…


apus de soare ianuarie 2016

apus de soare ianuarie 2016

Hello, 2016!

Happy New Year 2016 replace 2015 concept on the sea beachNu regret nimic(de Howard Goodman)

 

Am visat multe vise care nu s-au adeverit

Le-am văzut apunînd la orizont,

Dar mi-am realizat multe dintre visuri, slavă Domnului

Incît sa continui sa visez.

M-am rugat de multe ori si nu am primit răspuns,

Am aşteptat mult si bine,

Dar destul de multe rugăciuni au avut răspuns

Încît să continui să mă rog.

Am avut incredere în mulţi prieteni care m-au trădat

Şi m-au lăsat să plîng singur,

Dar am avut destui prieteni care mi-au rămas aproape

Încît să continui să am încredere.

Am sădit multe seminţe care s-au pierdut pe drum

Şi păsările s-au hrănit cu ele,

Dar am avut destule rămase in mîna

Încît să continui să semăn.

Am secat cana cu deznădejdi şi durere,

Am trăit multe zile fără cîntece,

Dar am băut destul nectar de la trandafirul vieţii

Încît să vreau să continui să trăiesc.
http://www.imdb.com/name/nm2331833/?ref_=nmbio_bio_nm

……………………………………
I don’t regret a mile (by Howard Goodman)

I”ve dreamed many dreams that never came true…
I’ve seen them vanish at dawn…
But I’ve realized enough of my dreams, thank God…
To make me want to dream on…

I’ve prayed many prayers when no answer came…
Though I waited patient and long…
But answers have come to enough of my prayers…
To make me keep praying on…

I’ve trusted many a friend that failed…
And left me to weep alone…
But I’ve found enough of my friends true blue…
To make me keep trusting on…

I’ve sown many seed that fell by the way…
For the birds to feed upon…
But I’ve held enough golden sheaves in my hands…
To make me keep sowing on…

I’ve drained the cup of disappointment and pain…
And gone many days without song…
But I’ve sipped enough nectar from the roses of life…
To make me want to live on…

 

%d blogeri au apreciat asta: