mai multe…despre…

De putina vreme, odata cu conflictul din Libia, razboiul a intrat iarasi în viata noastra. Chiar daca implicarea României este, practic, simbolica, se cheama ca gratie unor aliante cu eficienta si temei discutabile, participam la un razboi, motiv macar de câteva reflectii pe aceasta tema.

Oricum, ca o paranteza fie spus, de multa vreme încoace nici nu se termina  un conflict ca începe altul.

Toate mizeriile lumii sunt amestecate în blenderul diavolului si aruncate iarasi în lume, mai pline de savoarea raului.

Când vorbim de razboi, nimic nu e nou, aceleasi rautati le regasim si în conflictele de acum mii de ani, si în cele de acum.

Imi amintesc povestirile bunicului, care a fost luat pe front si într-o zi a cazut prizonier. S-a întâmplat când sovieticii au rupt linia frontului lânga Iasi, în zona Bârnova. A fost dus în Siberia, într-un lagar de munca. Spargeau piatra pe o temperatura atât de scazuta, încât apa, când o turnai dimineata din cana, îngheta pâna  jos.

Un adevarat spectacol al naturii umane reiesea din povestirile bunicului: cum furau ei din pestele pe care îl prindeau pentru sovietici dintr-un pârâu, cum s-a îndragostit de o rusoaica, asta în perioada când regimul de lagar se mai îmblânzise, si li se dadea voie sa aiba câte-o iubita în satul din apropiere, în speranta ca unii prizonieri vor ramâne în URSS dupa eliberare, populatia masculina a lor fiind redusa de razboi.

Tradare si prietenie, complicitati, iubire si suferinta, toate se îngemanau în acest prizonierat. Intr-un fel au fost tratati pe când România era de partea Germaniei, si altfel dupa întoarcerea armelor, când eram aliati cu sovieticii. La momentul eliberarii li s-au luat toti banutii, putini la numar, cu care fusesera platiti pentru munca depusa.

Inducerea lipsei de vinovatie

In razboi, toate preceptele crestine sunt întoarse pe dos. Iti pretuiesti viata proprie, înteleasa strict ca supravietuire fizica, si nu privita în perspectiva mântuirii, se minte sfruntat, pentru diabolizarea dusmanului, numai el e de vina, el e rau si tu esti bun, dreptatea e declarata si fluturata de toate partile. Oamenii sunt atâtati unii împotriva altora pentru interese de multe ori inaccesibile marelui public.

Iar bietii oameni ramân toata viata cu convingerea ca au avut dreptate, ca au dus un razboi drept, au fost patrioti, ei au reprezentat binele, iar adversarii raul. Adica exact opusul unei atitudini smerite si la locul ei.

Aceste minciuni pe care se fundamenteaza nevoia factorilor care decid un razboi de a le crea oamenilor aflati în subordine lipsa sentimentelor de vinovatie  pentru ca fac rau unor semeni ai lor bat foarte departe. Tatal meu stie si astazi despre razboiul din Vietnam ce a aflat în anii aceia, când propaganda comunista prezenta absolut partinitor chestiunea. Prin filme si articole de presa li se spunea românilor ca vietnamezii sunt niste patrioti practic neînarmati, care lupta numai cu arme primitive – capcane, arcuri si sageti – împotriva invadatorului american. Adevarul îl stie astazi si un copil, ca vietnamezii erau deosebit de bine înarmati de sovietici, inclusiv cu armament de ultima ora si aveau parte de consiliere militara din plin. Dar aici, la noi, se stia ca sunt niste bieti tarani care îsi apara ogoarele cu arcul. De partea cealalta, americanii stiau exact invers: vietnamezii le erau prezentati exclusiv ca niste bestii care nu merita sa traiasca. Atrocitati au fost de ambele parti, iar frânturi de adevar au avut toti.

Spectacolul manipularii

Acum vedem acest spectacol al manipularii în fiecare zi: aliatii sunt buni, libienii sunt rai. Ai lui Gaddafi, desigur, caci ceilalti, rebelii, sunt niste patrioti.

Propaganda dusa de structurile specializate ale statelor aflate în alianta  are grija sa cosmetizeze lucrurile si sa le prezinte numai cum trebuie. Vedem la stiri câte un tanc fumegând si cetateni zâmbitori, cu armele în mâini care fac semnul victoriei. E o veselie generala, iar senzatia ca totul e corect si bine e atât de clara, încât te întrebi de ce nu esti si tu acolo sa dai o mâna de ajutor la petrecere.

Nu vezi nici o casa distrusa, nici copii sub darâmaturi, deci e clar ca se mai întâmpla si daune colaterale. Gratie puterii mass-media, în vremurile noastre lucrurile se petrec asa: niste oameni puternici decid cum trebuie sa se faca un lucru care sa serveasca interese mai mult sau mai putin vizibile, apoi se voteaza foarte democratic, dupa ce în culise se trag sforile si orice atu devine legitim, iar aceasta legitimitate de mucava este bagata în capul oamenilor prin puterea presei. Se decupeaza frânturi de realitate, doar acele frânturi care convin, se ambaleaza frumos si se trimit în stoluri prin lume.

Asa ca vezi tineri plecând la razboi cu zâmbetul pe buze, sa duca niste razboaie care nu sunt ale lor. Pleaca neobligati de nimeni, de cele mai multe ori pentru o retributie mai mare decât media din tara. Nu-si pun cu adevarat problema ca ei merg sa omoare niste oameni, nu se gândesc serios ca îsi joaca cartea vietii si mântuirii pentru avansul la o garsoniera sau o plasma si-un frigider.

Ignoranta, rautatea, minciuna, toate traiesc cel mai bine pe timp de razboi, când iluzia domina lumea.

DAN CARLEA  – ZIARUL LUMINA-

Am pus acest articol care apartine Ziarului Lumina in speranta ca se vor ma dumiri si altii …