PERSANU’

Pe Mîțu Persan l-am cunoscut vara trecută într-o vizită la Iași.
Ca orice motan rasat, Sick(așa îl alintă prietena mea)e prezentabil și legat așa cum îi șade bine unui motan de doi ani.Fiul meu s-a apropiat imediat de simpaticul animal .Pe mine mă mai privea din cînd în cînd și își mișca coada tunsă dar eu eram atunci cu sufletul proaspăt sfîșiat,făceam lucrurile mașinalicește și eram departe…în îngrozitoarea singurătate,cu durerea grozavă din inimă și cu șira spinării înghețată de amintirile de la spital.
Cuvintele reveneau iar și iar:
„-Ascultă-mă te rog,luptă pentru viața ta,pentru noi,o să te ajut,o să am grijă de tine …”
El, cu glasul stins și cu un zîmbet chinuit:
„-Cursa nu a fost abandonată,mă țin de viață…”
O speranță mîngîietoare care nu a durat pentru că moartea,monstrul viclean pîndea să dea lovitura grea…am nădăjduit pînă în ultima clipă dar nu a fost să fie.
Apoi zilele în care mă simțeam sufocată,nopțile cu somn neliniștit și vise dureroase ,clipele de gol care se luau de mînă…
Persanu’nu avea nicio vină pentru starea mea,dimpotrivă,el își dădea silința să fie vedeta apartamentului de la etajul 8,era doar o felină blănoasă,companion iubit și răsfățat de stăpînele lui.
Mîțele mele sînt pisici obișnuite,nu au voie să intre la mine în casă cu toate că la vreme de iarnă le mai dau voie să stea prin preajmă că țin de cald.Sînt mîndre și iuți în prinderea dușmanului, și uneori pot fi zărite și prin preajma containerului…cîteodată le mai și altoiesc atunci cînd devin foarte obraznice.
Mi-am amintit de Persanu’,motanul chipeș la o oră tîrzie din noapte,privind niște fotografii…
٢٠١٥٠٨١٦_١٧٢١١٨IMG-20151120-WA0022IMG-20151120-WA0027IMG-20151120-WA0023sickIMG-20151228-WA0000IMG-20151225-WA0018

FELINĂ CIUDATĂ…

Crescătorii americani au creat o rasă nouă de pisici denumită  Lykoicat-pisica lup care se comportă ca un cîine.

article-2556902-1B6ABED100000578-944_634x592Galerie foto si video

That’s one freaky feline! Breeders develop a CAT that looks like a WEREWOLF and acts like a DOG

Sînt o iubitoare de animale dar nu aş lua acasă aşa o pisică…

măcar ale mele sînt pisici normale.Nu-s ele de rasă mau egiptean, ălea de erau favoritele faraonilor dar măcar nu am grijă că ar putea lătra-urla la lună plină.Gigel motanu'

„VIZITA” INOPORTUNA…

Dimineata,dupa ce a plecat fiica mea la scoala ,m-am intors in „culcusul „meu sa mai stau putin;nu ma simteam prea bine.

M-a trezit un dialog ciudat:

-„Tata,este o soparla pe marginea geamului…vrea sa intre…”

-„Pune papucul pe ea…sssttt…sa n-auda mama…”

-„Nu pot…”

Am sarit imediat si m-am dus la fata locului…dar nu am mai gasit nimic …”problema „se rezolvase.

Aici ,cand incepe caldura suntem vizitati de diverse taratoare care o iarna intreaga au stat ascunse pe sub pamant…dezavantajul locuitului la parter…(dar mai urca si la etaj…)

Toata iarna am dorit sa vina urmatorul anotimp;inafara ca nu prea ninge si totul este lipsit de stralucire,bate un vant uscat si rece si mereu ai senzatia de frig.Am fost tare fericita cand s-a incalzit afara ,si am uitat si de soparlite,de tantari si de multe altele cu care ne intalnim din primavara si pana toamna tarziu.Soparlele  din aceasta zona sunt de mai multe feluri…cea care da cel mai des tarcoale este soparla care isi schimba culoarea …Nici dupa atatia ani traiti aici nu mi-a disparut sentimentul acela ciudat  de pericol,de incordare cand vad taratoarele.De fapt pisicile mele rezolva singure vizita intruselor …insa astazi una din ele se preocupa cu altceva…se balacea in apa din gradina si nici nu-i pasa ca soparlita voia sa intre pe geamul de la bucatarie care ramasese deschis…iar cealalta cine stie pe unde isi plimba cei 4 pisoiasi, ca nu i se vedea urma pe nicaieri.Plus ca si ele cred ca s-au dezobisnuit de astfel de vizite.

Am avut multe aventuri cu serpisori pe aici … dar oamenii  astia stiu cum sa se comporte in situatia in care dau nas in nas cu dusmanul tarator…mai putin eu ,care ma pierd cu firea imediat…ba m-am temut si de sarpele deja ucis(era parca prea mare)

Acuma am intrat in alerta, asa ca, ma duc afara la o verificare atenta a imprejurimilor casei …

Prima data cand am vazut sub vie un sarpe negru (,cam cum e cauciucul de la bicicleta)care se deplasa incolacit(probabil cara o prada)am ramas ca o stana de piatra si nici nu ma ajutau picioarele sa o iau la sanatoasa de acolo…pana cand a venit cineva cu pusca sa ii faca de petrecanie…sarpele a disparut…Nu e prea placut sa stai mereu cu simturile incordate

dar ce poti face?

Oamenii astia asa traiesc dintotdeauna…

nu  preau dau importanta la astfel de intamplari;taratoarele  care fac parte din „peisaj”, daca ii deranjeaza ,le impusca sau le prind cu capcane…mai povestesc alta data despre asta…

%d blogeri au apreciat asta: