I am dotted silver threads dropped from heaven By the gods. Nature then takes me, to adorn Her fields and valleys.
I am beautiful pearls, plucked from the Crown of Ishtar by the daughter of Dawn To embellish the gardens.
When I cry the hills laugh; When I humble myself the flowers rejoice; When I bow, all things are elated.
The field and the cloud are lovers And between them I am a messenger of mercy. I quench the thirst of one; I cure the ailment of the other.
The voice of thunder declares my arrival; The rainbow announces my departure. I am like earthly life, which begins at The feet of the mad elements and ends Under the upraised wings of death.
I emerge from the heard of the sea Soar with the breeze. When I see a field in Need, I descend and embrace the flowers and The trees in a million little ways.
I touch gently at the windows with my Soft fingers, and my announcement is a Welcome song. All can hear, but only The sensitive can understand.
The heat in the air gives birth to me, But in turn I kill it, As woman overcomes man with The strength she takes from him.
I am the sigh of the sea; The laughter of the field; The tears of heaven.
So with love— Sighs from the deep sea of affection; Laughter from the colorful field of the spirit; Tears from the endless heaven of memories.
**************
Cîntecul ploii
de Khalil Gibran
Sînt stropi argintii picuraţi din cer de zei. Natura mă primeşte pentru a-şi impodobi cîmpurile si văile. Sînt perle frumoase, culese din coroana lui Iştar De fiica Zorilor Pentru a impodobi grădinile. Cînd plîng, dealurile rîd; Cînd se smeresc, florile se bucură; Cînd mă inclin, toate lucrurile se bucură. Cîmpul si norul sînt iubiti Iar intre ei, eu sînt mesagerul milei. Sting setea unuia; Vindec suferinţa celuilalt. Vocea tunetului anunţă venirea mea; Iar curcubeul anuntă plecarea, Sînt precum viaţa pămîntească, Ce se naşte la picioarele stihiilor nebune Şi sfîrşeşte sub aripile inălţate ale morţii. Mă nasc din inima mării Şi zbor cu vîntul. Cînd văd un cîmp care are nevoie de mine, Cobor şi imbraţişez florile si copacii In milioane de feluri. Ating încet ferestrele cu degetele-mi moi Si vestirea mea este un cîntec de bun venit. Toţi aud, dar numai cei sensibili inţeleg. Căldura aerului imi dă naştere, Dar, in schimb, eu o distrug, Aşa cum femeia il intîmpină pe bărbat Cu puterea pe care o ia de la el. Sînt suspinul mării; Rîsul cîmpului; Lacrimile cerului. Aşadar, cu dragoste- Suspine din marea adîncă a afecţiunii; Rîs din cîmpul multicolor al spiritului; Lacrimi din cerul nesfîrsit al amintirilor.
Mahmoud Darwish
„As you return home, to your home, think of others”
As you prepare your breakfast, think of others
(do not forget the pigeon’s food).
As you wage your wars, think of others
(do not forget those who seek peace).
As you pay your water bill, think of others
(those who are nursed by clouds).
As you return home, to your home, think of others
(do not forget the people of the camps).
As you sleep and count the stars, think of others
(those who have nowhere to sleep).
As you express yourself in metaphor, think of others
(those who have lost the right to speak).
As you think of others far away, think of yourself
(say: If only I were a candle in the dark).
////////////////
„Cînd vă întoarceți acasa, la domiciliu, gîndiți-vă la alții”
Cînd vă pregătiți micul dejun, gândiți-vă la alții
(nu uitați de hrana porumbeilor).
Pe măsură ce vă duceți războaiele, gîndiți-vă la alții
(nu uitați de cei care caută pacea).
Cînd vă plătiți factura pentru apă, gîndiți-vă la alții
( la cei care sînt hraniti de nori).
Pe măsură ce vă întoarceți acasă, la domiciliu, gândiți-vă la alții
(nu uitați de oamenii din tabere( de refugiați).
Pe măsură ce dormiți și numărați stelele, gândiți-vă la alții
( la cei care nu au unde să doarmă).
Cînd vă exprimați în metaforă gîndiți-vă la alții
( la cei care și-au pierdut dreptul de a vorbi). Dacă vă gîndiți la alții departe, gîndiți-vă la voi înșivă (spun: dacă aș fi fost doar o lumînare în întuneric).
……………………………………
I don’t regret a mile (by Howard Goodman)
I”ve dreamed many dreams that never came true…
I’ve seen them vanish at dawn…
But I’ve realized enough of my dreams, thank God…
To make me want to dream on…
I’ve prayed many prayers when no answer came…
Though I waited patient and long…
But answers have come to enough of my prayers…
To make me keep praying on…
I’ve trusted many a friend that failed…
And left me to weep alone…
But I’ve found enough of my friends true blue…
To make me keep trusting on…
I’ve sown many seed that fell by the way…
For the birds to feed upon…
But I’ve held enough golden sheaves in my hands…
To make me keep sowing on…
I’ve drained the cup of disappointment and pain…
And gone many days without song…
But I’ve sipped enough nectar from the roses of life…
To make me want to live on…
De dimineata a plouat …(eu ma gandeam la spalarea pacatelor)…la scurt timp insa cerul s-a luminat si soarele ne-a imbratisat cu o blanda caldura…
E sarbatoare si e primavara calda!
Mi-am amintit de sarbatorile copilariei mele…de oameni dragi si locuri…
de cat de simple erau lucrurile … cat ne bucuram pentru hainutele noi…
de biserica satului…toaca…de lumanarile din noaptea de Inviere protejate sa nu se stinga pana acasa ,pe care le pastram tot anul si le aprindeam doar la vreme „grea”…
toate mi-au revenit in minte…
sentimentele curate privind cea mai mare sarbatoare a crestinatatii …
emotiile…
„Hristos a Inviat! Ce vorba Sfanta!
Iti simti de lacrimi calde ochii uzi
Si-n suflet parca serafimii-ti canta
De cate ori crestine o auzi.
Hristos a Inviat in firul ierbii,
A inviat Hristos in Adevar;
In poienita-n care zburda cerbii,
In florile de piersic si de mar.”
*******************
Vasile Militaru(n. 19 septembrie 1885, Dobreni, Giurgiu – d. 8 iulie 1959)
******************
Am vazut tot azi primii trandafiri albi infloriti … in gradina la mine…o fi semn bun…(?)
ca stirile cu ce este si va fi in viitor cam in toata lumea ,nu prea sunt roz…ne sperie,ne intriga…
dar noi
Sa fim buni unii cu altii!
Cumpatati in toate…
(ma gandesc si la discursul cu vorbe grele al mitropolitului Ardealului)
Ploua si e tare frig…se vede ca Dragonul ala de apa si-a luat slujba in serios si a demarat nemaiasteptand 23 ianuarie…daca tot s-a zis ca anul acesta e favorabil pentru casatorii,facut de copii…Dragonul se indreapta spre actiuni spectaculoase cu toata viteza…
E noapte tarziu ,am citit mai multe din R.Kipling,m-am oprit la acestea pentru ca parca asteptau un raspuns…DA, totul este un risc dar …trebuie sa risti, cu toate ca nu suntem decat”fire de praf in Univers„…
Google il sarbatoreste astazi pe Jorge Luis Borges poet,scriitor,eseist argentinian,nascut in Buenos Aires in 1899…Lucrarea lui imbratiseaza „caracterul de irealitate” …cartile lui sunt compilatii de povestiri interconectate pe teme comune cum ar fi visele,religie si Dumnezeu,animale,fictiuni…Oamenii de stiinta au sugerat ca orbirea progresiva a lui Borges l-au ajutat la crearea de simboluri inovatoare literare prin imaginatie… Munca lui a fost tradusă şi publicată pe scară largă în Statele Unite şi în Europa. Borges însuşi a fost fluent in mai multe limbi. El a murit în Geneva, Elveţia, în 1986.
Am gasit un poem foarte frumos de-al sau:
Poem…pentru prieteni- Jorge Luis Borges
“Nu pot să-ti dau soluţii pentru toate problemele vieţii, nu am răspunsuri pentru îndoieli si temeri, dar pot să te ascult şi să particip la zbuciumul tău.
Nu pot să schimb trecutul şi nici viitorul tău. Dar când vei avea nevoie de mine voi fi alături de tine.
Nu pot să te opresc să nu te împiedici. Dar pot să îţi ofer mâna, să te ajut să nu cazi.
Bucuriile , victoriile si succesele tale, nu sunt ale mele. Dar, sunt foarte bucuros când te văd fericit.
Nu judec deciziile pe care le iei în viaţă. Mă limitez să te susţin, stimulându-te şi ajutându-te, dacă îmi vei cere.
Nu pot să-ţi fixez limitele activităţii tale, dar îţi ofer şansa necesară pentru a spera mai mult.
Nu pot evita să suferi când o durere iţi rupe sufletul. Dar pot plânge cu tine şi pot aduna bucăţile sufletului tau…si tu vei fi din nou bucuros de viaţă.
Nu pot să-ţi spun cine eşti şi nici cine ar trebui să fii. Pot numai să te iubesc aşa cum eşti şi să fiu prietenul tău.
In aceste zile m-am gândit la prietenii şi prietenele mele. Nu erai nici primul, nici ultimul şi nici la mijloc.
Nu începeai şi nici nu încheiai lista.
Dormi fericit… Răspândeşte vibraţii de iubire… Ştii că suntem aici în trecere. Înfrumuseţează-ţi relaţiile!
Profită de oportunităţi. Ascultă-ţi inima. Fii încrezător în viaţă.
Pretind aşa de puţin… să fiu primul, al doilea sau al treilea din lista ta..
Îmi ajunge că vrei să-ţi fiu prieten. Îţi mulţumesc că exişti.”
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.