De duminică

Reclame

“Think of Others”

Mahmoud Darwish
„As you return home, to your home, think of others”

As you prepare your breakfast, think of others
(do not forget the pigeon’s food).
As you wage your wars, think of others
(do not forget those who seek peace).
As you pay your water bill, think of others
(those who are nursed by clouds).
As you return home, to your home, think of others
(do not forget the people of the camps).
As you sleep and count the stars, think of others
(those who have nowhere to sleep).
As you express yourself in metaphor, think of others
(those who have lost the right to speak).
As you think of others far away, think of yourself
(say: If only I were a candle in the dark).

////////////////

„Cînd vă întoarceți acasa, la domiciliu, gîndiți-vă la alții”

Cînd vă pregătiți micul dejun, gândiți-vă la alții
(nu uitați de hrana porumbeilor).
Pe măsură ce vă duceți războaiele, gîndiți-vă la alții
(nu uitați  de cei care caută pacea).
Cînd vă plătiți factura pentru apă, gîndiți-vă la alții
( la cei care sînt hraniti de nori).
Pe măsură ce vă întoarceți acasă, la domiciliu, gândiți-vă la alții
(nu uitați de oamenii din tabere( de refugiați).
Pe măsură ce dormiți și numărați stelele, gândiți-vă la alții
( la cei care nu au unde să doarmă).
Cînd vă exprimați în metaforă gîndiți-vă la alții
( la cei care și-au pierdut dreptul de a vorbi).
Dacă vă gîndiți la alții departe, gîndiți-vă la voi înșivă
(spun: dacă aș fi fost doar o lumînare în întuneric).

trad.mea

„Cu degete de frig adun…”

Acolo unde cred că ești
Nici trenurile nu străbat
Acolo ca de sticlă par
Pădurile de brad brumat.

Tot mai departe simți și taci
Adăugat la rest mereu
Și nu mai pot înainta
Decît pierzîdu-mă și eu.

Cum ninge, alb e orice drum
Și alb respiră-ntregul timp
Nici nu te-aș recunoaște-acum
Desperecheat și fără nimb.

Mi-e milă și să-mi amintesc
Dar nici să uit nu mă îndur
Cîtă părere-i în destin
Cîtă greșeală-i împrejur.

Cu degete de frig adun
Ca sub un șal înzăpezind
Sufletul nostru încă bun
Mișcarea lui către argint.

Cum ninge, nu s-ar mai opri
Și fi-vor brazii îngrădiți
Acolo unde cred că ești
Printre barbari meteoriți.

În fiecare an aștept
Să ningă, să te pot vedea.
Dacă privești, dacă asculți,
Dacă mai înțelegi ceva.

Constanța Buzea

„TÎLCUL ZĂRILOR E NORUL”

Tîlcul florilor nu-i rodul,
Tîlcul morții nu e glodul.
Tîlcul flăcării nu-i fumul,
Tîlcul vetrei nu e scrumul.
Tîlcul frunzei nu e umbra,
Tîlcul toamnelor nu-i bruma,
Dar al drumului e dorul,
Tîlcul zărilor e norul,
Ducăușul, călătorul.

Tîlcuri

de Lucian Blaga

Internet Encyclopedia of Philosophy: Blaga, Lucian (1895-1961)

“Mi-ar fi plăcut să fii mai bine-o plantă.
O iederă să fii lîngă obrazul meu, sunînd,
cînd reci curenții serii vin in pantă
din cerul rezemat pe-un singur gînd.
Să-ți fi știut căldura, lînga coastă,
de frunze tremurînd și lucind,
să fie-un singur trunchi secunda noastră
pe doua ramuri luna sprijinind.

Și foșnetul orașului, mai altul și mai smuls
ca marea din culoare, jos la diguri,
să fi bătut oprind cu un impuls
stîlpii tăcerii-naintînd, nesiguri.
S-aud cu-o frunză, cu o radacină,
mi-ar fi placut un anotimp sever,
cand ultimele ghețuri se dezbină
in ele insele. Și nu au loc și pier.”

O iederă să fii…

Nichita Stănescu

Wikipedia

Comoara neamului

"la noi sint codri verzi de brad"

Poporul meu cunoaște-o suferință
Nemărginit de dulce și de blîndă,
Ce-n vremuri grele ca și de izbindă
I-a mingiiat intreaga lui ființă.
Durere e,și-i chin, și e dorință-
Dar inima de dinsa ți-i flamindă
Iar taina sa e-atita de plăpindă
Incit te soarbe-n ea cu ușurință.
Din văi și munti,și valurile albastre
Se-nalță-n zbor de doine către astre
Cu-o gingașie atit de-armonioasă
Cum nici un neam nu i-a simțit fiorul.
Si n-a pătruns comoara cea duioasă
Din sfintul si supremu-i farmec:
DORUL.

de Mihai Codreanu
n. 25 iulie 1876-m.23 octombrie 1957
poet, dramaturg, avocat, traducător român ,  membru corespondent al Academiei Române (1942). A fost considerat drept cel mai prolific sonetist român și părintele sonetului românesc.

This is my  beautiful country and my romanian nation.I m very proud of my romance and mistery country.I love Romania!

DE FLORII

trandafiri cataratori Rugă pentru Duminica Floriilor

Dezleagă-mă, Părinte, de ce-am jurat să fiu
Şi iartă-mă că-n viaţă n-am fost decît ce sînt –
Un cîntec prea devreme, sau poate prea tîrziu,
Un ropot scurt de ploaie
Şi-un mic vîrtej de vînt…
Dezleagă-mă de vina de-a fi-ncercat să fac
Granit din cărămidă…
Colan de pietre scumpe din sîmburi de dovleac…
Şi iartă-mă că-n viaţă n-am fost decît aşa
Cum te-am văzut pe Tine –
C-aşa credeam că-i bine!…
Dar azi, cînd văd că-i altfel de cum am vrut să fie,
Stropeşte-mi ochii, Doamne, cu stropi de apă vie!
(Ion Minulescu)
1881-1944
(poet și prozator român, reprezentant important al Simbolismului românesc )

La multi ani, tuturor celor ce poarta nume de flori! …

ÎNCEPUT DE APRILIE

migdalulLogodnă de primăvară
de Magda Isanos

Vai, frumusețea ceasului de-acuma
de ce nu-mi este dat s-o sorb cu tine,
și-alături să simțim sub talpă huma
de iarba vieții grea, cum de suspine
mi-i inima de când nu te-am văzut?
Vreau soarele, pe degetele noastre
unite, un inel să făurească;
albastre zările-n privirile-ți albastre
să le privesc și dragostea să crească
din rădăcini bătrîne ca grădina
(mai mîndră decît cea care s-a dus),
să-mi ierți, și eu să-ți iert, de-asemeni vina
de-a fi iubit mai mult decît am spus.

(Magda Isanos (n. 17 aprilie 1916, Iași – d. 17 noiembrie 1944, București) a fost o avocată, poetă, prozatoare și publicistă română.)

24 Feb.

E-o liniște iubirea?
Mi-s pletele albite.
Și tulbure mi-e somnul
Ca intre doua pite.
Nu știu: răsare iarba,
Mai curg pe văi izvoare ?!
Departe ești de mine
Cum Luna e de Soare.
Pier stele neatinse.
Noi stele se vor naște.
Am cunoscut durerea,
Nu am ce mai cunoaște.
de
Grigore Vieru
poet român(1935-2009)

An infinite sadness invaded my life.

An infinite sadness invaded my life.

٢٠١٦٠٢١٨_١٧١٧٣١

15 Ianuarie


Și dacă…
Și dacă ramuri bat în geam
Și se cutremur plopii,
E ca în minte să te am
Și-ncet sa te apropii.

Și dacă stele bat în lac
Adîncu-i luminîndu-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Înseninîndu-mi gîndul.

Și dacă norii deși se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte să-mi aduc
De tine-ntotdeuna.

Mihai Eminescu (1850-1889) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Eminescu
“Trebuiau să poarte un nume

Eminescu n-a existat.

A existat numai o Țară frumoasă
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe.
Ca o barbă nepieptănată de crai.
Și niște ape ca niște copaci curgători
În care luna îsi avea cuibar rotit.

Și, mai ales, au existat niște oameni simpli
Pe care-i chema : Mircea cel Bătrîn,
Ștefan cel Mare,
Sau mai simplu : ciobani și plugari,
Cărora le plăcea să spună
Seara în jurul focului poezii –
„Miorița” și „Luceafărul” și „Scrisoarea a III-a”.

Dar fiindcă auzeau mereu
Lătrînd la stîna lor cîinii,
Plecau să se bată cu tătarii
Și cu avarii și cu hunii și cu leșii
Și cu turcii.

În timpul care le rămînea liber
Între două primejdii,
Acești oameni făceau din fluierele lor
Jgheaburi
Pentru lacrimile pietrelor înduiosate,
De curgeau doinele la vale
Pe toti munții Moldovei si ai Munteniei
Și ai Țării Bîrsei si ai Țării Vrancei
Și ai altor țări românești.

Au mai existat și niște codri adînci
Și un tînăr care vorbea cu ei,
Întrebîndu-i ce se tot leagănă fără vînt ?

Acest tînăr cu ochi mari,
Cît istoria noastră,
Trecea bătut de gînduri
Din cartea cirilica în cartea vietii,
Tot numarînd plopii luminii, ai dreptății,
ai iubirii,
Care îi ieșeau mereu fără soț.

Au mai existat si niște tei,
Și cei doi îndrăgostiți
Care știau să le troienească toată floarea
Într-un sărut.

Și niște păsări ori niște nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi si miscătoare șesuri.

Și pentru că toate acestea
Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus
Eminescu.”
― Marin Sorescu-( poet român, dramaturg, prozator, eseist și traducător.
29 February 1936 – 8 December 1996)

« Older entries

%d blogeri au apreciat asta: