mai multe…despre…

„O fiinţă umană suportă presiunea întregului univers.Ar trebui s-o apuce spaima şi să se sinucidă.O superbă nepăsare se citeşte însă în ochii oamenilor în faţa dezastrelor şi dacă se întîmplă ca unul din ei sa-şi piardă această nepăsare,tatăl bate totuşi cu energie singur cuiele în sicriul fiicei lui care s-a sinucis.Omul e făcut să domine universul şi îl şi domină,chiar dacă fizic este pentru moment complicat să părăsească planeta pe care s-a născut.De altfel nici nu e prea clar de ce ar trebui să facă acest lucru,cînd cerul negru de catran de dincolo de atmosfera noastră nu promite nimic bun.
Şi cu toate acestea oamenii nu sînt sănătoşi la cap,sau în orice caz,aşa cum îl domină în anumite epoci istorice microbii şi virusurile,tot aşa îi apucă pe unii din ei din cînd în cînd pe o anumită suprafaţă a globului ranchiuna nedomolită împotriva altor popoare,dorinţa de răzbunare pentru umiliri vechi,obsesia că locul lor în lume nu e cel care li s-ar cuveni,sentimente şi obsesii care la un moment dat devin paroxistice şi pe care unul din ei,cel mai puţin sănătos la cap, dar dotat cu virtuţi,cum ar fi darul de a vorbi în faţa mulţimilor şi a le vrăji prin verbul lor,unite cu dorinţa de putere şi dominaţie,le amplifică monstruos şi îi face pe toţi complici ai tuturor evenimentelor care survin,chiar dacă nu toţi sînt de acord să participe şi nici nu participă la ele.Într-o lume paşnică sminteala unei naţiuni provoacă o furtună în întreaga lume.
*****************************************************
În timpurile moderne învingătorul nu vine numai cu armatele sale şi îţi ocupă teritoriul.El nu se mulţumeşte cum spune poetul,să-ţi ia pîinea din vatră,fructele de pe crăci şi de pe araci,stupii de albine din grădină şi să-şi pună nara la izvoarele pămîntului tău şi să le soarbă din adîncuri bogăţiile…El aduce cu sine,în spatele frontului,arhive în care fiecare om al ţării tale a devenit o simplă fişă în dreptul căreia e scris ce trebuie să i se întîmple:liste minuţios întocmite de persoane care trebuiesc imediat arestate şi executate;liste de persoane care trebuiesc executate ceva mai tîrziu;liste de persoane care trebuiesc spînzurate abia după aceea;teroarea trebuie să vină în valuri,în urma fiecărui val o pauză şi impresia liniştitoare că totul s-a terminat.Şi tot astfel pînă ce vor deveni simple abstracţiuni ale neantului oamenii tăi politici de frunte,oamenii care sînt mîndria naţiunii tale,oamenii de cultură vestiţi,scriitori şi artişti.Totul e calculat dinainte,în cancelarii şi birouri cu ferestre mari,în timp ce lumina zilei bate în geamuri,lumina fizică, simbol al frumuseţii vieţii pe pămînt.Iar într-un furgon special sînt aduse ,pentru restul populaţiei căzută în robie şi a cărei elită nu va mai exista,cartelele,şi ele imprimate din timp,pe baza cărora totul se va raţiona şi ţi se va permite să primeşti doar atît cît să nu mori,deşi această grijă e ultima pe care cuceritorul ar putea-o avea faţă de tine,chiar dacă s-ar auzi voci care ar spune că aceşti sclavi,ca să poată munci pentru el,au nevoie de hrană.N-are nici o importanţă,sclavii ăştia se înmulţesc şi aşa prea mult,e plin pămîntul de ei,o să avem suficienţi sclavi,ăştia sînt dintre cei periculoşi,lăsaţi-i să moară de foame.”
***
frag.din Delirul -Partea a patra,cap.V pag.317,
cap.VI,pag.26
de
Marin Preda(1922-1980),a fost un academician, nuvelist, romancier, scriitor, director de editură român,autorul operelor: „Moromeții”, „Delirul”, „Cel mai iubit dintre pământeni”, „Marele singuratic”, „Viața ca o pradă”, etc.
*****
Romanul Delirul, a avut un mare succes la apariţia sa în 1975,prima ediţie fiind citită cu mare interes de publicul cititor al autorului care a trăit în direct evenimentele descrise în roman despre care şi-a spus părerea,acestea derulîndu-se în preajma intrării României în cel de al doilea război mondial ,vremuri tulburi.Delirul, nu este totuşi un roman istoric sau politic,ci un roman de dragoste care ne prezintă un tînăr („A lu’ Parizianu”)plecat din satul natal să îşi facă o viaţă nouă în capitala,drumul lui,calităţile intelectuale,dragostea cu o fata frumoasă ,poveşti de viaţă toate vii,personaje fascinante fixate în tabloul istoric al vremii.
Am recitit cartea în zilele friguroase de februarie…ce-i drept ediţia prefaţată de Ion Cristoiu în 1991,Editura Expres,prima ediţie pe a cărei copertă scria” cartea românească”, am pierdut-o cu drumurile mele.
P.S
Tocmai am citit că 12 % din populaţia totală a lumii se află în stare de conflict.
‘Omenirea trebuie să pună capăt războiului, altfel războiul va pune capăt omenirii.’
‘Mankind must put an end to war – or war will put an end to mankind’
John F. Kennedy
Oare ce preţ are pacea lumii?