CARTE

„Cartea este o lecție de viață,o invitație la reflecție asupra uneia dintre cele mai profunde experiențe umane.Lumina pe care o răspîndește este intensă,iar puterea ei vine tocmai din simplitatea prezentării unor evenimente,A aduce mărturie,a reactualiza un moment dureros din viața unui om care „a văzut Raiul,”dar nu moartea,ne poate ajuta să alungăm angoase și să ne întărim credința în Hristos Cel răstignit și înviat.”

Pr.prof.dr.Emanoil Băbuș

…Autoarea cărții,”Am văzut Raiul”, Ada Mihaela Calciu,a înființat Fundaţia „Sfîntul Antim Ivireanul” din Bucureşti  care este mai mult decît un aşezămînt cultural filantropic, este o şcoală de după şcoală ce oferă copiilor lecţii de viaţă pentru viaţă…

(Cei care vor să ia legătura cu autoarea acestei mărturii o pot contacta la adresa de e-mail:

adamihaelacalciu@yahoo.com

și la numărul de telefon 0732021311)

Reclame

5 IUNIE 2016

Vara și-a deschis larg ușile20160604_140344 de la cuptor .În arșița haină doar petuniei îi strălucesc ochii de bucurie.20160604_182546Aerul încins este greu de respirat ,frunți umede și ochi roșii dureroși ,apar crampele de căldură iar asfaltul pare tot mai moale,parcă e plin de pete de apă …distorsionări ale imaginilor.
Aseară la ora 19 erau 35 de grade și apa încă mai curgea caldă pe țevile reci.
E vreme fierbinte dar și dor și arșiță în inima mea.
Mîine se face un an de cînd ai plecat…(atunci mi s-au rupt băierile inimii)
Dar știu că acolo în ceruri este „cetățenia „noastră iar” viaţa pămîntească îşi capătă sensul ei deplin de-a fi, abia după depăşirea momentului morţii, eveniment prin care ajunge în faza ei ultimă, eshatologică. Din această perspectivă, moartea nu-i decît un pod, pe care trebuie să trecem dintr-o parte într-alta, sau o poartă, care dincolo de ea, ne deschide priveliştea veşniciei.”
Dar pînă atunci trebuie să ne trăim viața cu adevărat,așa cum este ea, e darul pe care l-am primit.Toți oamenii de pe lumea asta suferă într-un fel sau altul,durere și nefericire este peste tot dar viața este minunată.Nu contează deloc ce ai ,ci ceea ce ești tu cu adevărat.
………..
„Moartea e mare.
Ai ei sîntem
şi gura ni-e surîzătoare.
Atunci cînd viaţa-ne-o credem în toi,
moartea cutează să plîngă
adînc, în noi”.

PERSANU’

Pe Mîțu Persan l-am cunoscut vara trecută într-o vizită la Iași.
Ca orice motan rasat, Sick(așa îl alintă prietena mea)e prezentabil și legat așa cum îi șade bine unui motan de doi ani.Fiul meu s-a apropiat imediat de simpaticul animal .Pe mine mă mai privea din cînd în cînd și își mișca coada tunsă dar eu eram atunci cu sufletul proaspăt sfîșiat,făceam lucrurile mașinalicește și eram departe…în îngrozitoarea singurătate,cu durerea grozavă din inimă și cu șira spinării înghețată de amintirile de la spital.
Cuvintele reveneau iar și iar:
„-Ascultă-mă te rog,luptă pentru viața ta,pentru noi,o să te ajut,o să am grijă de tine …”
El, cu glasul stins și cu un zîmbet chinuit:
„-Cursa nu a fost abandonată,mă țin de viață…”
O speranță mîngîietoare care nu a durat pentru că moartea,monstrul viclean pîndea să dea lovitura grea…am nădăjduit pînă în ultima clipă dar nu a fost să fie.
Apoi zilele în care mă simțeam sufocată,nopțile cu somn neliniștit și vise dureroase ,clipele de gol care se luau de mînă…
Persanu’nu avea nicio vină pentru starea mea,dimpotrivă,el își dădea silința să fie vedeta apartamentului de la etajul 8,era doar o felină blănoasă,companion iubit și răsfățat de stăpînele lui.
Mîțele mele sînt pisici obișnuite,nu au voie să intre la mine în casă cu toate că la vreme de iarnă le mai dau voie să stea prin preajmă că țin de cald.Sînt mîndre și iuți în prinderea dușmanului, și uneori pot fi zărite și prin preajma containerului…cîteodată le mai și altoiesc atunci cînd devin foarte obraznice.
Mi-am amintit de Persanu’,motanul chipeș la o oră tîrzie din noapte,privind niște fotografii…
٢٠١٥٠٨١٦_١٧٢١١٨IMG-20151120-WA0022IMG-20151120-WA0027IMG-20151120-WA0023sickIMG-20151228-WA0000IMG-20151225-WA0018

SFÎRŞIT DE AUGUST…

Am plecat în România să ne alinăm tristeţea...

Am plecat în România să ne alinăm tristeţea…

Răsărit de soare văzut din Tarom

Răsărit de soare văzut din Tarom

"Răsar, Mă-nalţ, Cobor Şi-apoi dispar, Şi-apusul meu e totuşi răsărit... Sînt vagabondul zilei de-a pururi solitar - Portret unic şi veşnic, expus în infinit."

„Răsar,
Mă-nalţ,
Cobor
Şi-apoi dispar,
Şi-apusul meu e totuşi răsărit…
Sînt vagabondul zilei de-a pururi solitar –
Portret unic şi veşnic, expus în infinit.”

Pe pămînt românesc...

Pe pămînt românesc…

DSC05067 DSC05074 DSC05075DSC05094 DSC05098DSC05102 DSC05108DSC05116DSC05153DSC05266

DSC05268DSC05271DSC05277DSC05278DSC05279DSC05280DSC05284 DSC05285 DSC05286 DSC05293 DSC05320 DSC05321 DSC05283DSC05325 DSC05331 DSC05342DSC05272DSC05331DSC05130DSC05210DSC05346la umbra nucului batran am plins atit de multDSC05204DSC05217 DSC05219 DSC05245 DSC05248 DSC05251DSC05368 DSC05374 DSC05360DSC05376 DSC05379 DSC05381 DSC05383 DSC05388 DSC05389 DSC05390

"Padure, cine nu iubeşte suava ta melancolie,                         Tu ce ridici spre ceruri braţe visîndu-ţi dulcea poezie,                         Si care om venind în tine nu se pricepe înalţat,                         Cu ranile în piept închise, cu doru-n suflet alinat"

„Padure, cine nu iubeşte suava ta melancolie,
Tu ce ridici spre ceruri braţe visîndu-ţi dulcea poezie,
Si care om venind în tine nu se pricepe înalţat,
Cu ranile în piept închise, cu doru-n suflet alinat”.

" Vino-n codru la izvorul. Care tremura pe prund..."

” Vino-n codru la izvorul. Care tremura pe prund…”

DSC05401 DSC05400DSC05404 DSC05405DSC05427 DSC05429DSC05436

Mulţumesc familiei

Mulţumesc familiei

Mulţumesc prietenilor,vecinilor ,cu toţii oameni frumoşi la suflet ,pentru sprijinul pe care mi l-au oferit.

Mulţumesc prietenilor,vecinilor ,cu toţii oameni frumoşi la suflet pentru sprijinul pe care mi l-au oferit în momente grele din viaţa mea.

Despărţire…

Definiţia despărţirilor

de
Octavian Paler
Nu ştiam că floarea amară a singurătaţii
are dacă o atingi pe obraz
Sunetul unor paşi care pleacă…

DeadTake Take

Nu mai privim apusul de soare impreună pentru că ...el s-a mutat acolo...la cer...

Nu mai privim apusul de soare impreună pentru că …el s-a mutat acolo…la cer…in prima lună din această vară…

GÎNDURI…

la o cafea amară şi o curmală

la o cafea amara(cafeaua amară قهوه ساده  este un simbol al ospitalităţii în această zonă,se oferă de secole la toate evenimentele ,vesele sau triste.Unii beau zilnic o ceşcuţă,două înlocuind cafeaua dulce)

***

În fiecare clipă în lumea asta  mare există bucurii şi lacrimi.Unii se nasc şi alţii mor…o luminiţă se aprinde într-un colţ al lumii  şi o alta se stinge într-un alt loc.Se moare  în accidente,în războaie,dezastre naturale ,crime,de foame,de boli şi alte nenorociri care provoacă suferinţă oamenilor.Cineva anunţă la televizor cifre seci şi reci despre plecaţii din ultima zi …

Moartea nu vine aşa în vizită să te mîngîie pe creştet şi să plece,nu,ea e hotărîtă, vine şi te ia uneori din direcţia din care nu aştepţi.Cu toate că ştim că sîntem muritori ştim şi că ne-am născut în lumea care a devenit şi a noastră pentru a trăi.Călători pe cărările încurcate ale vieţii sîntem într-o continuă căutare,de fiecare dată altceva poate…marea aventură a fiecăruia dintre noi.Sîntem buni sau răi, cu diferite culori ale pielii,nu  alegem unde ne naştem iar viaţa are o agendă a ei proprie,ciudată ,astfel că ajungem în locuri la care cîndva nici nu ne gîndeam .Sînt Oameni şi oameni.De curînd,în 15 mai, a plecat dintre noi pentru totdeauna socrul meu.Eu m-am înţeles bine cu socrii,ne-am respectat reciproc.(chiar şi atunci cînd era vorba despre religie )Era un om onest cu mult ,mult umor, uneori cu o expresie ironică a buzelor ,alteori avea o figură severă cu ton autoritar cînd se hotărau lucruri importante,cînd erau probleme, că aşa se întîmplă  în viaţă.Înzestrat cu vitalitate a avut curajul de a răzbate …a fost refugiat la 19 ani,avut o viaţă plină cu de toate,familie mare ,copii mulţi,nepoţi şi strănepoţi …(copii pe care i-a trimis la şcoli,facultăţi care au fost capabili, le-a făcut case să fie aproape de el,le-a plantat copaci,vii şi multe altele.)

Uneori,cînd îl apuca dorul de locul unde s-a născut (în Palestina la vreo 18 km de Marea Mediterană)îmi povestea,spunea poezii şi cînta.Îmi înţelegea dorul meu de ţară…şi eu îi povesteam…tot la o cafea amara .

A fost ultima lui primăvară de care nu prea s-a bucurat cu toate că iubea mult natura.

A plecat într-un loc mai bun,unde nu sînt graniţe,vize şi mai ales politică…a fost lucid pînă la sfîrşit,(a dat ultimile sfaturi)însă  astmul bronşic pe care îl avea de nişte ani l-a obosit prea tare …şi avea  deja 85 de ani.trandafirul galben

***

De-atunci au înflorit flori,unele s-au scuturat,s-au copt primele agude,via şi-a croşetat ciorchini lungi,măslinele au ieşit de mult din flori la o vorbă,păsărelele ciripesc la fel prin copaci,nimic nu a stat pe loc.abia invata sa zboare...a căzut din cuib credViaţa merge înainte ,ne-a fost dată în dar ca să o trăim…fiecare după priceperea lui.M-am gîndit că viaţa omului se aseamănă cu plantele :

unele cresc repede pentru că  le prieşte solul sau se acomodează uşor,altele mai greu , au o perioadă cînd dau flori parfumate dar nu toate,culoricopacii fac fructe dar sint de  calităţi diferite…apoi se scutură  de vînturi, de furtuni şi de ploi sau se usucă şi cad…mai sînt şi dăunătorii care le fac rău.

Unii vin şi alţii pleacă,pe acest drum mai lung sau mai scurt rămîn urmele noastre .

Gînduri…

petale scuturatemuscatele si-au facut ghiveci printre cracile smochinului

***portocaliu vesel

 

 

 

 

 

 

agud vie

Despre moarte…

„Moarte, moarte nemiloasă,
 Tu pe toti îi scoti din casă.

De-ar fi tînăr sau bătrîn,

De-ar fi slugă sau stăpîn,

De-ar avea el tot pămîntul,

Tu îi pregăteşti mormîntul.

De-ar trăi el cît de bine,

Nimeni nu-l scapă de tine”

Nu ştiu cine a scris versurile,eu le ştiu de mult…

Mi le-am amintit cînd am văzut la canalele tv româneşti ştirea ,că fostul premier al Israelului Ariel Sharon, a trecut la cele veşnice.

*******

În fiecare clipă se nasc şi mor oameni…chiar am descoperit o hartă interactivă care arată acest lucru în timp real…

*gîndul la moarte este unul care ne înspăimîntă,o realitate tristă pe care ne e greu să o acceptăm

*fiecare moare singur şi nimeni nu s-a întors să ne povestească cum e acolo

*sîntem simpli muritori

*smochin iarnaharta

VIEW THE INTERACTIVE HERE  https://googledrive.com/host/0B4G_4-zdiD1gU2NoX285dmxpTXM/

CALATORII SIGURE(?)

Martea trecuta  nava ” Peela”la bordul careia erau imbarcati 1230 de pasageri din Aqaba spre portul egiptean Nweibeh s-a scufundat in urma unui incendiu…au fost nevoie de trei zile pentru stingerea focului.Feribotul s-a scufundat in apele internationale la o adancime de 800 de m.Un iordanian a murit iar alti 27 de pasageri din care majoritatea egipeni au fost raniti…Barcile de salvare au ajuns rapid la fata locului.Este primul incident in 25 de ani de activitate  a companiei Bridge care a fost acuzata de ziarele egiptene ca ar fi scufundat deliberat nava pentru a primi despagubiri ,acuzatii care au fost respinse ca nefondate…Scufundarea feribotului ar putea ameninta grav viata marina au anuntat ecologistii…

(Reuters photo)

trad.Jordan Times

***********

Mi-a spus cineva ca a vrut sa plece cu aceasta nava in Egipt dar era foarte aglomerat ,ca era in perioada sarbatorii de Eid si a trebuit sa renunte, iar cu avionul nu si-a permis…

ROMANIAN AUTUMN

Autumn was never

Niciodata Toamna

Tudor Arghezi (1880-1967)

Niciodata toamna nu fu mai frumoasa

Sufletului nostru bucuros de moarte.

Palid asternut e sesul cu matasa.

Norilor copacii le urzesc brocarte.

Casele-adunate, ca niste urcioare

Cu vin ingrosat in fundul lor de lut,

Stau in tarmu-albastru-al raului de soare,

Din mocirla carui aur am baut.

Pasarile negre suie in apus.

Cu frunza bolnava-a carpenului sur

Ce se desfrunzeste, scuturand in sus,

Foile-n azur.

Cine vrea sa planga, cine sa jeleasca

Vie sa asculte-ndemnul nenteles,

Si cu ochii-n facla plopilor cereasca

Sa-si ingroape umbra-n umbra lor, in ses.

sursa

youtube

******************

E noapte …nu pot sa dorm si citesc poezii romanesti…am gasit ceva care mi-a placut mult si am pus aici…

WEEKEND CU SCANTEI

Sfarsitul de saptamana cu scantei…

-Vizita Papei in Spania coincide cu proteste extraordinare…

-Fortele siriene au ucis vineri 20 de protestatari iar sambata 34 si desigur nenumarati raniti…amenintarea „ne vedem la Haga”de pe steagurile celor de pe strazi ramane doar scrisa acolo

-Atacul autobuzelor


http://www.youtube.com/watch?v=UJOWIWv17uY (se deschide doar pe youtube)

…Sincer, cu asa  weekend pe la vecinii nostri …nici nu-ti vine sa mai crezi ca traim in normal…atata durere,atatia morti ,oare la ce toate astea cand viata trece ca o clipa?…ca nu-mi vine in minte decat frantura dintr-o  rugaciune…

„Doamne Iisuse Hristoase, ajuta-mi ca astazi toata ziua sa am grija sa ma leapad de mine însami, ca cine stie din ce nimicuri mare vrajba am sa fac, si astfel, tinând la mine, Te pierd pe Tine.”(parte din rugaciunea Parintelui Arsenie Boca)

« Older entries

%d blogeri au apreciat asta: