LECŢII DE LA FURNICI

LANŢUL-sau cum s-au unit (sudat)furnicile pentru a  căra un miriapod.

Cei de la http://www.theatlantic.com/technology spun că oamenii de ştiinţă nu pot explica acest comportament al coloniei de furnici dar le place.
„UNDE-S MULŢI PUTEREA CREŞTE
ŞI DUŞMANUL NU SPOREŞTE”

furnicile cara un miriapodunirea furnicilor

clik pe code embed

http://www.liveleak.com/ll_embed?f=699d04f46411

şi încă un video asemănător

The Ants of Cambodia

BeesUnlimited

CARACATIŢA

Victor Hugo-oamenii mariiExistă expresia: „Sub piatra stă pitit ţiparul”;ar fi mai potrivit să se spuna „Îndărătul liniştii se ascunde furtuna.”

„Ca să fim liberi şi drepţi nu depinde decît de noi.Seninătatea e de natură interioară.Iar primăvara veşnică se află în noi înşine.”Victor Hugo
******************

„MONSTRUL
Ca să îţi dai seama ce înseamnă o caracatiţă trebuie să dai ochii cu ea.
În comparaţie cu caracatiţa,balaurul cu şapte capete din poveste te face să zîmbeşti.
***
Caracatiţa n-are muşchi,n-are platoşă,n-are corn,n-are ac,n-are cleşte,n-are coadă cu care să apuce sau strivească,n-are înotătoare cu care să poată tăia,n-are aripi prevăzute cu unghii,n-are ţepi, n-are spadă,n-are electricitate ,n-are virus,n-are venin,n-are gheare,n-are cioc,n-are dinţi.Dar din toate animalele e cea mai perfect înarmată.
Dar în definitiv ,ce-i o caracatiţă?E o ventuză.
În recifele din largul mării,acolo unde apa îşi expune şi îşi ascunde toate splendorile,în adînciturile stîncilor,unde nu pătrunde nici o fiinţă omenească,în peşterile necunoscute,unde-i belşug de vegetaţie,de crustacee şi de scoici,sau sub adîncile portaluri ale oceanului,înotătorul care se încumetă,ispitit de frumuseţea locurilor să ajungă pînă acolo,riscă să o întîlnească.Dacă o întîlneşti vreodată,nu fi curios,fugi cît mai repede.Intri acolo fermecat şi ieşi îngrozit.
Iată ce înseamnă această întîlnire,întotdeauna cu putinţă printre stîncile din largul mării.carte-Victor Hugo
O formă cenuşie care şerpuieşte prin apă,de grosimea braţului şi lungă de aproape o jumătate de cot,o cîrpă,seamănă cu o umbrelă închisă fără mîner.Această zdreanţă vine spre tine încet-încet.Deodată se deschide,opt raze se desfăşoară brusc în jurul unei feţe cu doi ochi;aceste raze sînt vii;unduirea lor e ca o vîlvătaie;alcătuiesc un fel de roată ;pe de-a-ntregul desfăşurată,are un diametru de cinci picioare.Groaznică desfăşurare care se năpusteşte asupra ta.
Hidra apucă omul cu cangea.
Această lighioană se lipeşte de prada ei,o acoperă şi o leagă strîns cu panglicile ei lungi.Partea de dedesubt e de culoare gălbuie,cea de deasupra e pămîntie.Cu neputinţă să găseşti vreo asemănare acestei curioase nuanţe colbăite;ai spune că-i o vietate alcătuită din cenuşă şi care trăieşte în apă.Cînd se înfurie devine violentă.E moale,fapt care te înspăimîntă.
Nodurile ei leagă fedeleş,atingerile ei paralizează.
E ca o lighioană atinsă de scorbut şi acoperită de cangrene.
Caracatiţa nu poate fi smulsă cu nici un chip.Se face una cu prada.În ce fel?Prin vid.Cele opt braţe,roase la rădăcină,se subţiază treptat-treptat şi se termină prin nişte ace ascuţite.Sub fiecare din ele se înşiră două rînduri paralele de mici umflături,adevărate tumori purulente care merg descrescînd,cele mai mari la rădăcină,cele mai mici la vîrf;fiecare şir are douazecişicinci de asemenea umflături.Fiecare tentacul are cincizeci,iar animalul are în total patru sute.Aceste umflături sînt ventuze.Aceste ventuze sînt nişte zgîrciuri cilindrice,răsfrînte,pămîntii.La caracatiţele mari,ventuzele merg descrescînd de la un diametru cît al unei monede de cinci franci,pînă la grosimea unui bob de linte.Aceste crîmpeie de tub ies din animal şi apoi reintră în el.Ele pot pătrunde în corpul victimei pînă la o adîncime de un palmac.
Acest aparat de supt are fineţea unei claviaturi.Se ridică şi apoi coboară.Ascultă pînă şi cele mai neînsemnate dorinţe ale lighioanei.Nu exista sensibilitate care să egaleze însuşirea de a se contracta pe care o au aceste ventuze,contracţiuni care sînt întotdeauna proporţionale cu mişcările lăuntrice ale animalului şi cu exerciţiile dinafară.Balaurul are sensibilitatea unei mimoze.
***
Cel care scrie aceste rînduri a văzut cu ochii lui la Serk,în peştera zisă „dughenele”o caracatiţă urmărind înot un om care se scalda.După ce a fost omorîtă,a fost măsurată;avea un diametru de patru picioare engleze(un metru şi un sfert)şi au putut fi numărate patru sute de ventuze.Lighioana pe moarte le scotea încă înafară cu mişcări convulsive.
****
Cînd vînează sau stă la pîndă,caracatiţa se face nevăzută;se micşorează,se comprimă,se reduce la cea mai simplă expresie a ei.Se confundă cu penumbra.Pare o cută a valurilor.Seamănă a orice numai a făptură vienu.
Caracatiţa e ipocrită.N-o bagi în seamă,şi dintr-o dată se deschide.
O vîscozitate înzestrată cu voinţă,ce poate fi mai îngrozitor?Clei plămădit cu ură.
În cele mai limpezi şi mai albastre ape ţîşneşte această hidoasă şi lacomă stea a mării.Ceea ce e mai îngrozitor e că nici n-o simţi cînd se apropie.Aproape întotdeauna,în clipa în care ai zărit-o te-a şi înhăţat.
***
Nu are oase,nu are sînge,nu are carne.E flască.Înlăuntrul ei nu se găseşte nimic.E o piele.Îi poţi întoarce tentaculele pe dos aşa cum întorci degetele unei mănuşi.
Are un singur orificiu,la mijloc în locul de unde pornesc razele.Această deschizătură unică e anusul?E gura?E şi una şi alta.
Acelaşi orificiu îndeplineşte ambele funcţiuni.Intrarea e totodată şi ieşire.Lighioana are corpul rece.
Nu există strînsoare care să se compare cu aceea a cefalopodelor.
Căci eşti atacat de o maşină pneumatică.Ai de-a face cu vidul prevăzut cu picioare.Nu ţi se înfig în piele nici unghii,nici colţi;e un fel de crestare indescriptibilă a pielii.O muşcătură e lucru de temut,dar nu atîta cît o sugere.Gheara nu-i nimic pe lîngă ventuză.Gheara ,înseamnă animalul care pătrunde în carnea ta;ventuza,înseamnă corpul tău care se scurge în animal.Muşchii ţi se umflă,tendoanele ţi se răsucesc,pielea îţi plesneşte sub apăsarea spurcată,sîngele ţîşneşte şi se amestecă într-un chip înfricoşător cu limfa moluştei.Animalul te acoperă cu o mie de guri hidoase;lighioana se încorporează omului,om şi lighioană devin un amalgam.Te contopeşti cu ea.Această imagine de coşmar îţi stă pe trup.
Tigrul nu poate decît să te sfîşie,caracatiţa,oroare!te aspiră.Te trage spre ea şi în ea,şi ferecat,năclăit,neputincios,te simţi încet-încet vărsat în acest sac înspăimîntător,care e un monstru.
Mai mult decît faptul groaznic de a fi mîncat de viu e faptul de neînchipuit de a fi supt de viu.”

OAMENII MĂRII (Monstrul pag.287-293)

Victor Hugo

(n. 26 februarie 1802 – d. 22 mai 1885)

„Închin această carte insulei ospitalităţii şi libertăţii,acestui colţ din bătrînul pămînt normand,unde trăieşte un mic popor de nobili oameni ai mării-asprei şi blîndei stînci Guernesezy,astăzi azilul meu,şi poate şi mormîntul.
V.H”

**********

Dacă monstrul scriitorului Victor Hugo a fost doar rodul unei imaginaţii fabuloase ,sigur în viaţa sa reală s-a lovit de o „caracatiţă „,dovadă că a fost exilat timp de 19 ani.(din 1851 până în 1870 ). În acelaşi exil, Hugo a scris romanul Mizerabilii.

„La Piovra” puternică, cu tentacule regenerabile o întîlnim peste tot şi în toate în viaţa noastră de zi cu zi.Ca o consolare, caracatiţa, se mai poate găsi şi pe grătar ,în tigaie prăjită ,friptă ,etc pe la iubitorii de fructe de mare.N-am înţeles de ce toate formele de viaţă marine se numesc fructe de mare dacă totuşi sînt animale.

PISICA PRINTRE PORUMBEI

Cu mulţi ani în urmă ,o carte a  Agathei Christie nu o lăsam deloc din mînă pînă nu o terminam de citit.Am fost captivată de la început de detectivul Poirot şi flerul lui,de intrigi,de investigarea crimelor.Nu ştiu de ce eram aşa de atrasă de cărţi poliţiste ,era ceva serios,îmi făceam lista de suspecţi,încercam să văd cine a comis crima ,eram prinsă de tot ce mai la deal la vale,îmi era înflăcărată imaginaţia,visam să devin detectiv asemeni lui Hercule Poirot.Între timp mi-a trecut da am apucat să citesc cam tot ce era de gen prin biblioteca şcolii la vremea aceea.Aşa se face că nu am uitat de” Pisica printre porumbei” de care mi-am amintit în această perioadă cînd pisica mea s-a dedat la rele.E drept că începutul acţiunii din carte se petrece  tot prin Orientul Mijlociu,un prinţ,săculeţul de diamante ascuns,complotul şi ne mutăm în Anglia la una din cele mai bune şcoli de fete ,ultimul loc canumai mama sa nu fiire s-ar putea asocia cu vreo crimă…cred că au citit mulţi cartea.

Şi cum spuneam, pisica mea a început să prindă mai întîi păsărele şi să le aducă la pisoiaşi ,că de,are familie mare.Presupun că a terminat toţi şoarecii din zonă din moment ce umbla prin copaci după zburătoare.Dacă nu venea vecinul să-mi spună că pisica i-a înşfacat mai mulţi porumbei care tocmai învăţau să zboare dar n-au mai apucat,nici n-aş fi bănuit că s-a urcat pe casele oamenilor şi s-a dat la măcel cu sînge rece,mă bazam pe faptul că eu le dau şi de mîncare.pis,pis

” Nu!a răcnit omul,nu se mai poate,o otrăvesc.”

„Lasă că rezolv eu”,i-am zis şi am plecat să caut prin grădină vreo dovadă a ceea ce făptuise pisica.N-a durat mult şi am găsit urmele  pe sub nişte plante,nas de detectiv.bietul porumbelNu am avut răbdare să caut toate probele că m-am grăbit să-i altoiesc nişte cozi de mătură mai ales pentru că penele găsite erau albe.Mi-am amintit cum unii ucid pacea în lume,tot nişte”pisici „care inventează tot felul de motive şi mijloace. Pe pisica mea nu pot să o dau chiar imediat pentru că pisoii nu sînt înţărcaţi,singura soluţie ar fi să-i dau mai multă mîncare.pisicestiPlus că mai am un motan mare şi aprig dar ăla e „serios” nu ştiu pe unde vînează că nu am primit reclamaţii. L-au crescut copiii de mic cu mouse-ul de la calculator.

Curios este faptul că pisica nu este interesată de pui de gaină,că de vreo două săptămîni mi-a adus un nepot ( face experienţe cu nişte clocitori)nişte pui mărişori fără să îi fi cerut, pentru că nu am prea mult spaţiu şi nici găinar priceput nu sînt.Cred că pisica nu a dat iama la poiata puilor că-s ai casei,o fi ştiind ea, mîţa ceva.Şi pe urmă,cum să te strici cu vecinii din cauza pisicilor?Eu, aşa, îmi respect megieşii chiar dacă  nu toţi iubesc pisicile şi cam în fiecare an m-au văduvit de una,două .Ele nu-mi sînt animale de companie,pur şi simplu cred că o casă cu un gram de spaţiu trebuie să aibă o pisică,un căţel acolo, să le îngrijească şi iubească şi pe ele cineva.Dar sa fie la om doar probleme pisiceşti din astea ,că nu sînt grele.(cîte alte probleme pîndesc la colţ)

*****

Pe vremea cînd citeam eu Agatha Christie şi-mi imaginam cum arată un criminal şi un detectiv, nu aveam decît un canal tv.Acum ştirile despre crime sîngeroase şi o grămadă de emisiuni şi filme total needucative,imorale,nocive ,ni se dau pe toate canalele.Ţi se bulbucă ochii şi te lasă cu gura căscată.Violenţa prezentată la televizor te lasă interzis.Media se întrece pe sine în a ne prezenta tot felul de ştiri utile şi inutile pentru a ne agita şi mai tare valul în care trăim…formatori de opinie şi manipulare, cu scopul de dezorientarea opiniei publice aşa că mi-am anulat iar nişte abonamente, iar la tv,noroc de telecomandă!

DE VORBĂ CU MAMA MEA

Mereu am emoţii cînd vorbesc cu mama mea,asta poate pentru că are lîngă ea acolo  întotdeauna
pregătită o paporniţă plină cu întrebări şi mai ales cu sfaturi.Dar e mama mea care mă ştie cel mai bine,mama pe care o iubesc şi nu vreau să o supăr cumva cu ceva, mai ales că e suferindă cu inima şi n-o mai am decît pe ea. Aşa că mă pregătesc  puţin înainte să sun.mama mea
Mai întîi verfic ,configurez şi testez camera web,sunetul, dar mai ales îmi spun eu mie în gînd că trebuie să îmi priponesc lacrimile de nişte plante din grădină  în caz că unele ştiri nu vor fi bune, asta aşa ca să mă vadă puternică…însă dacă îi văd ochii roşii de nesomn,de urmele bolilor ei sau  de plîns, nu rezist.Mă gîndesc cum s-o cotesc printre nişte glume dacă va fi cazul ca să nu şiroiască lacrimile intre ramele camerei web.Na,aşa sînt eu mai plîngacioasă dar numai cu anumite persoane.

***

Şi a venit mama mea,am uitat ce am gîndit înainte,totul a decurs firesc.Am vorbit cîte în lună şi în stele,am înveselit-o cu unele ştiri de-ale mele.M-a întrebat de noi toti, de florile din grădină,de mîncărurile pe care le mai fac eu,de reţete de budinci.Mi-a vorbit despre plantele medicinale pe care le-a adunat pentru ceaiurile de la iarna,de oamenii de acolo,de gradina ei,de iaz şi ce schimbări au mai avut loc.La politica am constatat că avem păreri diferite dar am spus ce gîndesc.

Au trecut repede 2 ore…mama mea era veselă cînd ne-am spus la revedere.

Te iubesc mamă!
Săru’ mîna mamă!

(Mama mea are 75 de ani)

„Cinsteşte pe tatăl tău si pe mama ta”!31

trandafiri in soaretot mai sus10inceput de toamna6

224

8 SEPT.

smochine

  • Cele doua coşuri de smochine
  • „1. Domnul mi-a arătat două coşuri de smochine puse in faţa templului Domnului, dupa ce Nabucodonosor, regele Babilonului, îi dusese in robie pe Iehonia, fiul lui Ioiachim, regele lui Iuda, şi pe principi şi pe meşteri şi pe cei prinşi şi pe cei legaţi care au fost scoşi afară din Ierusalim şi duşi în Babilon.2.În unul din coşuri erau smochine foarte bune, cum sînt smochinele timpurii, iar in coşul celălalt erau smochine foarte rele, care, de rele ce erau, nu se puteau mînca.3. Şi a grăit Domnul către mine: „Ce vezi, Ieremia?” şi am răspuns: „Smochine; smochinele cele bune sînt foarte bune, iar cele rele sînt foarte rele: atat de rele, că nu se pot manca”.

    4. Şi a fost cuvîntul Domnului către mine, zicînd:

    5. „Aşa grăieste Domnul, Dumnezeul lui Israel: Că pe aceste smochine bune, aşa ii voi recunoaste Eu, spre binele lor, pe Iudeii care-au fost duşi în robie, cei pe care Eu i-am strămutat din locul acesta in ţara Caldeilor.

    6. Şi spre binele lor Imi voi aţinti ochii asupră-le, şi spre binele lor îi voi reaşeza în ţara aceasta; şi-i voi zidi si nu-i voi darîma şi-i voi sădi şi nu-i voi smulge.

    7. Şi le voi da inima ca să Mă ştie că Eu sînt Domnul; şi ei Imi vor fi Mie popor, iar Eu le voi fi lor Dumnezeu , pentru că din toată inima lor se vor intoarce la Mine.

    8. Şi precum smochinele cele rele, care, de rele ce sînt, nu se pot mînca – zice Domnul -, aşa voi face cu Sedechia, regele lui Iuda, şi cu dregătorii lui si cu ramaşita Ierusalimului, cei ramaşi in ţara aceasta şi cei ce locuiesc in Egipt.

    9. Si-i voi face să se risipeasca prin toate regatele pamîntului, si vor fi de ocară si de poveste si [tinte] de ură si de blestem in tot locul in care Eu i-am alungat.

    10. Şi’mpotriva lor voi trimite foamete Şi moarte Şi sabie, pîna ce vor pieri din Ţara pe care le-o dadusem”.

  • Biblia ortodoxă
    Ieremia Cap. 24
  • *****
  • A fost mare sărbătoare azi:Naşterea Maicii Domnului
    Mîna Maicii Domnului -caprifoi în septembrie

    Mîna Maicii Domnului -caprifoi în septembrie

    Eu am citit din Biblie şi am cules smochine ,aşa mi- am petrecut o parte din zi.(Trei smochine  pot oferi 20% din cantitatea de fibre necesare zilnic )M-am gîndit la Blestemul Smochinului neroditor…( the Curse of the Fig Tree. )
    Smochinul este omul; el „rodeşte” sau nu.
    “Cine îngrijeşte de un smochin, va mînca din rodul lui” ( Proverbe 27, 18 pp. ).

    smochinul in septembrie

    smochinul in septembrie

  • smochinele apar înaintea frunzelor

    smochinele apar înaintea frunzelor

    9apusul zilei

%d blogeri au apreciat asta: