CEAŢĂ,PLOI…

şi mai ales vînt,astea ni le-a adus Bushra.
Bushra este furtuna care a intrat în regat în urmă cu aproape o săptămînă şi şi-a făcut de cap pe aici în sensul că au fost înregistrate cantităţi record de precipitaţii,înghet la sol în zonele deşertice şi podişurile montane .De multă vreme nu a mai fost o toamnă-toamnă pînă la capăt, şi o iarnă blîndă.Bushra este un nume frumos de fată iar în anotimpul ploios furtunilor li se dau diferite denumiri.
După mine,i-aş fi pus numele Vîntuleasa insistentă,dar pentru că tocmai a plecat azi şi s-a luminat în urma ei, nu mai zic decît să nu-şi trimită chiar toate neamurile în vizită pe aici.a>pacla deasa

Bushra stormSpre Universitate UJplin de apa34apa pe straziin zare nu se vede nimic-ceataprin zona universitatii iordanieneceataceata si furtunaau fost niste seri foarte reci
p.s
Încercînd să privesc prin ceaţa deasă, m-am gîndit eu aşa la cei care „ne bagă în ceaţă „cu multe lucruri, ca să orbecăim…

CAD FRUNZE…

"A ruginit frunza din vii"

„A ruginit frunza din vii”

3210ijprintre frunze de maslindoua culorimai are cateva frunze verzifrunze aurii asezate ca dorurile de pe prispa sufletului21 nov.2014-smochinul si el se face tot mai galbensi frunzele de palmier morsmochin care face fructe albeultimul dans-nici frunzele nu mor la fel
Un fir de iarbă îi spune unei frunze veştede: „Ce zgomot faci cînd cazi!  Ai reuşit să îmi împrăştii toate visele de iarnă.” Iar frunza veştedă răspunse indignată: „Jos te-ai născut şi tot jos îţi duci zilele! Lucru lipsit de melodie ce eşti! Tu nu trăieşti la înălţime, şi-a vîntului cîntare nu te-atinge.” Apoi frunza tomnatică se aşternu pe pămînt şi adormi. Dar la venirea primăverii se trezi din nou – acum, ca fir de iarbă.  Cînd se făcu încă o dată toamnă, iar de deasupra coborau prin aer frunze veştede, ea spuse pentru sine: „Oh, frunzele astea! Atît de zgomotoase! Îmi împrăştie visele de iarnă.” Khalil Gibran - Said a blade of grass

Un fir de iarbă îi spune unei frunze veştede: „Ce zgomot faci cînd cazi!
Ai reuşit să îmi împrăştii toate visele de iarnă.”
Iar frunza veştedă răspunse indignată: „Jos te-ai născut şi tot jos îţi duci zilele! Lucru lipsit de melodie ce eşti! Tu nu trăieşti la înălţime, şi-a vîntului cîntare nu te-atinge.”
Apoi frunza tomnatică se aşternu pe pămînt şi adormi. Dar la venirea primăverii se trezi din nou – acum, ca fir de iarbă.
Cînd se făcu încă o dată toamnă, iar de deasupra coborau prin aer frunze veştede, ea spuse pentru sine: „Oh, frunzele astea! Atît de zgomotoase! Îmi împrăştie visele de iarnă.”
Khalil Gibran – Said a blade of grass


Dacă pînă ieri te puteai plimba sub cerul limpede , netulburat de nori, raze
dealul vecin

dealul vecin

pietre-prea grea de caratnici clipele nu seamana unele cu altelede azi-noapte s-a stîrnit o vîntoasă teribilă,duşmănoasă care geme ca nebuna printre frunzele copacilor şi provoacă fiori…
Au anunţat vreme rea.
Şi cîtă vreme „grea” e-n lume!good eveningevening in ammangood night
Cînd începe ploaia , vîntul nu mai geme atît de tare… apusul şi jelania frunzelor.
Dar nu plouă, încă.

ÎNDEMN LA SIMPLITATE

„Omul a purtat in decursul vremurilor o luptă tragică pentru cîştigarea unui prisos de bine. În epoca modernă, acest bine a fost văzut sub forma progresului şi a civilizaţiei. Singur sau în mijlocul societăţii, omul s-a străduit în acest sens.Socotit în roadele sale, astăzi, după trecere de vreme, progresul continuu s-a dovedit înşelător. Omul modern a avut o sete de mai bine, dar nu s-a aplecat îndeajuns asupra naturii acestui bine. Punctul luminos, unificator a lipsit. Lumea nouă s-a încrezut prea mult în civilizaţie şi progres, dar nimeni nu a stat să se gîndească ce anume sînt acestea pentru fiinţa spirituală a omului. Şi atunci, drumurile s-au deosebit, după cum deosebite erau idealurile.Civilizaţia acestei ultime epoci istorice a făcut din om „o fiinţă complexă”. Găsim în această tendinţă şi stare a sufletului contemporan o caracteristică a vieţii moderne, dornică de progres.Însă, cu cît omul şi-a creat mai multe nevoi, semn al unei înalte trepte de civilizaţie, cu atît el a devenit mai puţin stăpîn pe sine, cu atît a fost mai puţin liber.Sufletul său, aparent înălţat, devenise lipsit de putere, se subţiase şi se complicase.Cuprinzînd ceea ce nu-i era firesc, renunţînd la ceea ce îi era esenţial, pentru podoabă, şi-a pierdut adevărata frumuseţe şi tărie. Viaţa interioară a omului a avut toate aparenţele unei creşteri adevărate; în realitate, s-a petrecut o sărăcire din cauză că această creştere nu era organică, ci era haotică. Nevoia de a corespunde vremurilor, ambiţiile şi gusturile nenumărate,tot rafinamentul intelectual şi estetic l-au sedus şi l-au îndemnat către o lume a decorativului şi inutilului. […] Pentru ca o înnoire să fie posibilă, omul trebuie să renunţe la aceste podoabe ale modernismului, pentru a se reîntoarce către elementele originare ale făpturii sale. Nu poate fi vorba de o renunţare la progres şi nici de o întoarcere la „starea naturală” de care vorbeşte un filosof francez, ci de mergerea înainte pe calea deschisă nouă în dezvoltarea omeniei şi a tuturor virtuţilor ce o alcătuiesc. Ce înseamnă pentru noi întoarcere? înseamnă renunţare la inutil, la rugina sufletului. Ce înseamnă dezvoltare ? Ce înseamnă progres ? înseamnă creştere din sîmburele fiinţei, înseamnă, în limita superioară, înflorire. Aceasta înseamnă a fi cult, a fi om superior, a fi distins şi complex: înflorire. Să ajungi să-ţi exprimi esenţa. Nu întoarcere deci, nu oprire, ci creştere deplină şi firească.Aici se aşază simplitatea. Simplitatea este starea morală a omului care se mişcă esenţial si sincer. Simplitatea în etică, întocmai ca şi estetica inseamnă linie de forţă. Liniile acestea dau sens făpturii.Simplitatea ca stare morală este o stare originară, legată de începutul fiinţei. De aceea Evanghelia, Cartea simplităţii şi a performanţei, orbeşte de simplitate dînd ca exemplu copilul şi profetul. Fiind originară, simplitatea este o stare a firii, o stare a celor care păstrează legătura cu Dumnezeu. Nefiind legată de poverile podoabelor inutile, simplitatea dă omului un echilibru interior, o tărie şi o mare stăpânire de sine. Omul simplu rămâne cu sine, curat şi întreg, liber de elementele inutile, adăugate, exterioare. Omul simplu trăieşte viaţa din plin şi firesc; o trăieşte astfel pentru că este în ea.Simplitatea dă o siguranţă şi o certitudine interioară adevărate, dă putere de depăşire a contingenţelor şi viciilor apăsătoare. Pe calea simplităţii, omul se împlineşte pentru că trăieşte firesc şi esenţial.Simplitatea este starea morală prin care o seamă de taine ni se deschid. Firescul şi armonia ei o fac să rodească şi pe o altă dimensiune a vieţii, aceea a orizontului deschis. Sensul vieţii este prins mai uşor şi mai adevărat de către omul simplu decât de omul complicat, pentru că cel dintîi păstrează direct legătura cu viaţa, avînd totodată simţul realităţii aparente şi tainice. A fi simplu înseamnă a fi în viaţă, a fi în viaţă înseamnă a-i trăi şi cunoaşte sensurile. Sensul vieţii nu poate fi prins stînd în afara ei, călcînd pe un drum artificial. Omul simplu trăieşte cu ochii aţintiţi la distanţele mari ale lumii.

Din aceste elemente şi înfăţişări ale simplităţii înţelegem cum acela care trăieşte cu adevărat în simplitate ajunge să trăiască şi în lumină, în frumuseţe. Fiinţa sa interioară, aparent mică, are dimensiuni foarte mari, neînţelese de cei care judecă după criteriile civilizaţiei burgheze. Omul simplu ajunge să cunoască adîncurile si să cuprindă lumea, să se înrădăcineze în loc rodnic. Liber de orice povară morală sau materială, el merge pe căile fireşti ale omeniei;cugetul şi fapta sa nu sunt legate de lucruri slabe, ci de tării ascunse. .Bucuria trăirii în simplitate poate fi înţeleasă din libertatea şi rodnicia pe care le câştigă omul.Omul simplu este o făptură vie; este o făptură originară, de mare plinătate şi echilibru interior.”
de ERNEST BERNEA
(Sociolog,etnograf şi filozof,a fost unul dintre intelectualii de marcă ai perioadei interbelice(28 martie 1905, –14 noiembrie 1990)

ÎNDEMN LA SIMPLITATE
sursa
http://ro.scribd.com/doc/79961408/Ernest-Bernea-Indemn-la-simplitate
„Omul de azi confundă complexitatea cu complicaţia; acesta este numele adevărat al stării sale interioare şi sociale. De aceea este atât de greu de satisfăcut, de aceea este atât de nefericit. Omul despre care vorbim este mereu nemulţumit, mereu ridicat împotriva condiţiilor existente şi a vieţii însăşi.”novse lasa seara

14 nov

LECŢIA DE ZBOR

de Nichita Stanescu ( 31 martie 1933, Ploiești, județul Prahova — d. 13 decembrie 1983 -poet, scriitor și eseist)
zbor pe cer senin

Mai intîi iţi strîngi umerii,
mai apoi te inalţi pe vîrful picioarelor,
inchizi ochii
refuzi auzul.
Iţi spui in sine:
acum voi zbura.
Apoi zici:
Zbor
Şi acesta este zborul.

Iţi strîngi umerii
cum se strîng rîurile intr-un singur fluviu.
Iţi inchizi ochii
cum inchid norii cîmpia.
Te-nalti pe vîrful picioarelor
cum se inalţă piramida pe nisip.
Refuzi auzul,
auzul unui singur secol,
şi-apoi îţi spui in sinea ta:
acum voi zbura
de la naştere spre moarte.
Dupa aceea zici:
Zbor
Si acesta e timpul.

Iţi strîngi rîurile
cum strîngi umerii
Zici: Nevermore.
Si apoi:
Fîlf
dai din aripile altcuiva;
si apoi
esti el,
iar el
este pururi altcineva.zboara pasare,zboara libera!

La Mulți Ani, binecuvîntați,celor care poartă NUME DE ÎNGER!
MIHAIL, GAVRIIL, RAFAIL
lectie de zbor

SEZONUL PLOILOR

O caracteristica majoră a climei din Iordania este contrastul dintre sezonul ploios care începe pe la sfîrşitul lunii octombrie-începutul lui noiembrie şi ţine pînă în aprilie, și vremea foarte uscată în restul anului.

De la sfîrşitul lunii trecute şi pînă acum, deja a plouat de cîteva ori.
Unii au avut parte şi de probleme majore: ploile au inundat arterele principale ale capitalei,tuneluri,trafic rutier congestionat,măslini şi copaci smulşi ,un mall şi alte magazine inundate şi cel puţin trei persoane şi-au pierdut viaţa din cauza viiturilor.
Desigur este o problemă cu infrastructura oarecum deficitară şi cu sistemele de drenare a apelor pluviale dar şi poziţia capitalei pe colinele de unde coboară apele de ploaie formînd adevărate cascade care invadează străzile jos spre oraş, face aceleaşi probleme în fiecare an.

http://www.youtube.com/channel/UCDq3SLR0FHjsu0mt-ywDG2Q
Pe la mine(la periferia unui cartier mărginaş din estul capitalei) a plouat tare, dar obişnuită cu ploile româneşti mi s-a părut normal,însă am vazut la ştiri că unii au avut de suferit, şi nu numai în Amman ci şi în alte zone ale regatului.
Sezonul ploilor abia a început,vor veni şi zăpezi…
dar cum „iarna nu-i ca vara”, probleme vor mai fi.

zi cu gind de ploaie

zi cu gind de ploaie

M-am dus să văd gemenii cu destine diferite-un copac

M-am dus să văd gemenii cu destine diferite-un copac

ne-a prins ploaia

ne-a prins ploaia

am stat sub un pin

am stat sub un pin

ploaie
norii au cuprins cu bratele lor soarele

norii au cuprins cu bratele lor soarele

am zis "sa ploua dara"!

am zis „sa ploua dara”!

printre pietre s-a format un fir de apa

printre pietre s-a format un fir de apa


„Pădure, cine nu iubeşte suava ta melancolie,
Tu ce ridici spre ceruri braţe visîndu-ţi dulcea poezie,
Şi care om venind în tine nu se pricepe înălţat,
Cu rănile în piept închise, cu doru-n suflet alinat?”
Al Macedonski(Pădure)
Ne-am întors,s-a oprit şi ploaia şi s-a luminat cerul.150
am urmarit dansul norilor

am urmarit dansul norilor

146144142143141novcerul dupa ploaie140
Pe la mine prin grădină lăcrimau toate plantele dar nu mi s-au părut triste deloc.
Pînă seara a mai plouat încă o dată,pămîntul însetat a înghiţit ultimul strop.Părea că nu se mai satură de sărutul ploii .se duce ziua

%d blogeri au apreciat asta: