Poezii | mai multe...despre...

Acolo unde cred că ești
Nici trenurile nu străbat
Acolo ca de sticlă par
Pădurile de brad brumat.

Tot mai departe simți și taci
Adăugat la rest mereu
Și nu mai pot înainta
Decît pierzîdu-mă și eu.

Cum ninge, alb e orice drum
Și alb respiră-ntregul timp
Nici nu te-aș recunoaște-acum
Desperecheat și fără nimb.

Mi-e milă și să-mi amintesc
Dar nici să uit nu mă îndur
Cîtă părere-i în destin
Cîtă greșeală-i împrejur.

Cu degete de frig adun
Ca sub un șal înzăpezind
Sufletul nostru încă bun
Mișcarea lui către argint.

Cum ninge, nu s-ar mai opri
Și fi-vor brazii îngrădiți
Acolo unde cred că ești
Printre barbari meteoriți.

În fiecare an aștept
Să ningă, să te pot vedea.
Dacă privești, dacă asculți,
Dacă mai înțelegi ceva.

Constanța Buzea

2 comentarii

…”S-a mai dezlipit o foaie,

decembrie 5, 2017 la 14:46 (SENTIMENTE)
Tags: december in Amman, decembrie, frunze, ganduri, Natura, Octavian Goga, Poezii, sentimente, tristeti

Mi s-a mai fărmat un vis…

Unde ești tu să ne plouă

Plînsul frunzelor ce mor,

Și cu brațele- amîndouă

Să oprim căderea lor?…

Mîna ta să le culeagă

Și să ni le-mpartă-n doi.

E povestea noastră-ntreagă

Scrisă-n veștedele foi…”

Octavian Goga,Amurg

Lasă un comentariu

24 Feb.

februarie 24, 2016 la 22:53 (POEZIE)
Tags: february 24, poeti romani, Poezii, sadness

E-o liniște iubirea?
Mi-s pletele albite.
Și tulbure mi-e somnul
Ca intre doua pite.
Nu știu: răsare iarba,
Mai curg pe văi izvoare ?!
Departe ești de mine
Cum Luna e de Soare.
Pier stele neatinse.
Noi stele se vor naște.
Am cunoscut durerea,
Nu am ce mai cunoaște.
de
Grigore Vieru
poet român(1935-2009)

An infinite sadness invaded my life.

13 comentarii

15 Ianuarie

ianuarie 14, 2016 la 23:13 (POEZIE)
Tags: 15 ianuarie, doine, Eminescu, ianuarie, marin sorescu, mihai eminescu, nume, oameni, poeti romani, Poezii, Romania, tara

Și dacă…
Și dacă ramuri bat în geam
Și se cutremur plopii,
E ca în minte să te am
Și-ncet sa te apropii.

Și dacă stele bat în lac
Adîncu-i luminîndu-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Înseninîndu-mi gîndul.

Și dacă norii deși se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte să-mi aduc
De tine-ntotdeuna.

Mihai Eminescu (1850-1889) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Eminescu
“Trebuiau să poarte un nume

Eminescu n-a existat.

A existat numai o Țară frumoasă
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe.
Ca o barbă nepieptănată de crai.
Și niște ape ca niște copaci curgători
În care luna îsi avea cuibar rotit.

Și, mai ales, au existat niște oameni simpli
Pe care-i chema : Mircea cel Bătrîn,
Ștefan cel Mare,
Sau mai simplu : ciobani și plugari,
Cărora le plăcea să spună
Seara în jurul focului poezii –
„Miorița” și „Luceafărul” și „Scrisoarea a III-a”.

Dar fiindcă auzeau mereu
Lătrînd la stîna lor cîinii,
Plecau să se bată cu tătarii
Și cu avarii și cu hunii și cu leșii
Și cu turcii.

În timpul care le rămînea liber
Între două primejdii,
Acești oameni făceau din fluierele lor
Jgheaburi
Pentru lacrimile pietrelor înduiosate,
De curgeau doinele la vale
Pe toti munții Moldovei si ai Munteniei
Și ai Țării Bîrsei si ai Țării Vrancei
Și ai altor țări românești.

Au mai existat și niște codri adînci
Și un tînăr care vorbea cu ei,
Întrebîndu-i ce se tot leagănă fără vînt ?

Acest tînăr cu ochi mari,
Cît istoria noastră,
Trecea bătut de gînduri
Din cartea cirilica în cartea vietii,
Tot numarînd plopii luminii, ai dreptății,
ai iubirii,
Care îi ieșeau mereu fără soț.

Au mai existat si niște tei,
Și cei doi îndrăgostiți
Care știau să le troienească toată floarea
Într-un sărut.

Și niște păsări ori niște nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi si miscătoare șesuri.

Și pentru că toate acestea
Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus
Eminescu.”
― Marin Sorescu-( poet român, dramaturg, prozator, eseist și traducător.
29 February 1936 – 8 December 1996)

ianuarie 2016

Lasă un comentariu

MIHAI EMINESCU

ianuarie 14, 2012 la 23:36 (SENTIMENTE)
Tags: Eminescu, Iaşi, lirics, mihai eminescu, Mircea Eliade, Organizations, Paris, People, poems, poetry, poezie, Poezii, Romania, stins, versuri, Women

Poet,prozator si jurnalist roman,MIHAI EMINESCU s-a nascut in 15 ianuarie 1850 la Botosani

S-a stins din viata in 1889 la doar 39 de ani…

„”Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţa cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pămîntul românesc. Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsării pădure sau cetate, şi cîte o stea va vesteji pe cer în depărtări, pînă cînd acest pămînt sa-şi strîngă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale”. (Viata lui Mihai Eminescu 1932 -G.Calinescu)

*******

„Pentru noi, Eminescu nu e numai cel mai mare poet al nostru si cel mai stralucit geniu pe care l-a zamislit pamantul, apele si cerul romanesc. El este intr-un anumit fel, intruparea insasi a acestui cer si a acestui pamant, cu toate frumusetile, durerile si nadejdile crescute din ele. Noi, cei de aici, rupti de pamant si de neam regasim in el tot ce-am lasat in urma, de la vazduhul muntilor nostri si de la melancolia marii noastre, pana la cerul noptii romanesti si teiul inflorit al copilariilor noastre. Recitindu-l pe Eminescu, ne reintoarcem, ca intr-un dulce somn, la noi acasa. Intreg Universul nostru il avem in aceste zeci de pagini, pe care o mana harnica le-a tiparit si le imparte astazi in cele patru colturi ale lumii peste tot unde ne-a imprastiat pribegia. Pastrati-le bine; este tot ce ne-a ramas neintinat din apele, din cerul si din pamantul nostru romanesc.”

(Mircea Eliade, Paris, Septembrie 1949)