***Pentru a celebra impreună Ziua Nationala a Romaniei si Centenarul Marii Uniri de la 1918, avem deosebita plăcere de a îi invita pe membrii comunității românilor din Iordania si pe absolventii iordanieni de studii in Romania la o recepție, în ziua de sâmbătă, 1 decembrie 2018, în intervalul orar 18.30 – 21.00, la hotelul Landmark din Amman.
Cu această ocazie deosebită am pregătit un program artistic, expoziții tematice și multe alte surprize.
Tinuta :port traditional / formal
Acest eveniment a fost realizat cu ajutorul sponsorilor nostri:****
A nins la Iași în urmă cu cîteva zile…ca în povești mi-a spus o prietenă dragă și mi-a trimis cîteva imagini frumoase din iarna românească .Aici a nins ,dar nu și pe la mine, așa că m-am bucurat doar virtual de zăpadă și peisaje de vis amintindu-mi de iernile copilăriei mele,de glasuri blînde de demult,de flori de gheață,de ninsori fără coduri prin care mergeau doar săniile trase de cai.Mi-e tare dor…
„Mult e dulce și frumoasă Limba ce-o vorbim, Alta limbă-armonioasă Ca ea nu găsim.”
“Limba româna are virtuți complete, adică poate fi vehicul a tot ce se întîmplă spiritual in om. E foarte greu de mînuit. Prin ea poți deveni vultur sau cîntareț de strană. Limba română are toate premisele valorice pentru a deveni o limbă universală, dar nu știu dacă e posibil acest marș istoric. Dacă am fi fost un popor cuceritor… Noi, românii, nu punctăm universalitatea nicăieri. Și asta ne face sceptici. Ceea ce ne lipsește este indrăzneala.”
Petre Tutea
Poporul meu cunoaște-o suferință
Nemărginit de dulce și de blîndă,
Ce-n vremuri grele ca și de izbindă
I-a mingiiat intreaga lui ființă.
Durere e,și-i chin, și e dorință-
Dar inima de dinsa ți-i flamindă
Iar taina sa e-atita de plăpindă
Incit te soarbe-n ea cu ușurință.
Din văi și munti,și valurile albastre
Se-nalță-n zbor de doine către astre
Cu-o gingașie atit de-armonioasă
Cum nici un neam nu i-a simțit fiorul.
Si n-a pătruns comoara cea duioasă
Din sfintul si supremu-i farmec:
DORUL.
de Mihai Codreanu
n. 25 iulie 1876-m.23 octombrie 1957
poet, dramaturg, avocat, traducător român , membru corespondent al Academiei Române (1942). A fost considerat drept cel mai prolific sonetist român și părintele sonetului românesc.
This is my beautiful country and my romanian nation.I m very proud of my romance and mistery country.I love Romania!
Pe Mîțu Persan l-am cunoscut vara trecută într-o vizită la Iași.
Ca orice motan rasat, Sick(așa îl alintă prietena mea)e prezentabil și legat așa cum îi șade bine unui motan de doi ani.Fiul meu s-a apropiat imediat de simpaticul animal .Pe mine mă mai privea din cînd în cînd și își mișca coada tunsă dar eu eram atunci cu sufletul proaspăt sfîșiat,făceam lucrurile mașinalicește și eram departe…în îngrozitoarea singurătate,cu durerea grozavă din inimă și cu șira spinării înghețată de amintirile de la spital.
Cuvintele reveneau iar și iar:
„-Ascultă-mă te rog,luptă pentru viața ta,pentru noi,o să te ajut,o să am grijă de tine …”
El, cu glasul stins și cu un zîmbet chinuit:
„-Cursa nu a fost abandonată,mă țin de viață…”
O speranță mîngîietoare care nu a durat pentru că moartea,monstrul viclean pîndea să dea lovitura grea…am nădăjduit pînă în ultima clipă dar nu a fost să fie.
Apoi zilele în care mă simțeam sufocată,nopțile cu somn neliniștit și vise dureroase ,clipele de gol care se luau de mînă…
Persanu’nu avea nicio vină pentru starea mea,dimpotrivă,el își dădea silința să fie vedeta apartamentului de la etajul 8,era doar o felină blănoasă,companion iubit și răsfățat de stăpînele lui.
Mîțele mele sînt pisici obișnuite,nu au voie să intre la mine în casă cu toate că la vreme de iarnă le mai dau voie să stea prin preajmă că țin de cald.Sînt mîndre și iuți în prinderea dușmanului, și uneori pot fi zărite și prin preajma containerului…cîteodată le mai și altoiesc atunci cînd devin foarte obraznice.
Mi-am amintit de Persanu’,motanul chipeș la o oră tîrzie din noapte,privind niște fotografii…
Și dacă…
Și dacă ramuri bat în geam
Și se cutremur plopii,
E ca în minte să te am
Și-ncet sa te apropii.
Și dacă stele bat în lac
Adîncu-i luminîndu-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Înseninîndu-mi gîndul.
Și dacă norii deși se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte să-mi aduc
De tine-ntotdeuna.
Mihai Eminescu (1850-1889) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Eminescu
“Trebuiau să poarte un nume
Eminescu n-a existat.
A existat numai o Țară frumoasă
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe.
Ca o barbă nepieptănată de crai.
Și niște ape ca niște copaci curgători
În care luna îsi avea cuibar rotit.
Și, mai ales, au existat niște oameni simpli
Pe care-i chema : Mircea cel Bătrîn,
Ștefan cel Mare,
Sau mai simplu : ciobani și plugari,
Cărora le plăcea să spună
Seara în jurul focului poezii –
„Miorița” și „Luceafărul” și „Scrisoarea a III-a”.
Dar fiindcă auzeau mereu
Lătrînd la stîna lor cîinii,
Plecau să se bată cu tătarii
Și cu avarii și cu hunii și cu leșii
Și cu turcii.
În timpul care le rămînea liber
Între două primejdii,
Acești oameni făceau din fluierele lor
Jgheaburi
Pentru lacrimile pietrelor înduiosate,
De curgeau doinele la vale
Pe toti munții Moldovei si ai Munteniei
Și ai Țării Bîrsei si ai Țării Vrancei
Și ai altor țări românești.
Au mai existat și niște codri adînci
Și un tînăr care vorbea cu ei,
Întrebîndu-i ce se tot leagănă fără vînt ?
Acest tînăr cu ochi mari,
Cît istoria noastră,
Trecea bătut de gînduri
Din cartea cirilica în cartea vietii,
Tot numarînd plopii luminii, ai dreptății,
ai iubirii,
Care îi ieșeau mereu fără soț.
Au mai existat si niște tei,
Și cei doi îndrăgostiți
Care știau să le troienească toată floarea
Într-un sărut.
Și niște păsări ori niște nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi si miscătoare șesuri.
Și pentru că toate acestea
Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus
Eminescu.”
― Marin Sorescu-( poet român, dramaturg, prozator, eseist și traducător.
29 February 1936 – 8 December 1996)
„Răsar, Mă-nalţ, Cobor Şi-apoi dispar, Şi-apusul meu e totuşi răsărit… Sînt vagabondul zilei de-a pururi solitar – Portret unic şi veşnic, expus în infinit.”
Pe pămînt românesc…
„Padure, cine nu iubeşte suava ta melancolie, Tu ce ridici spre ceruri braţe visîndu-ţi dulcea poezie, Si care om venind în tine nu se pricepe înalţat, Cu ranile în piept închise, cu doru-n suflet alinat”.
” Vino-n codru la izvorul. Care tremura pe prund…”
Mulţumesc familiei
Mulţumesc prietenilor,vecinilor ,cu toţii oameni frumoşi la suflet pentru sprijinul pe care mi l-au oferit în momente grele din viaţa mea.
Amman 
Jordanian Dinar Converter
mai multe...despre... 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.