Gîndul de azi

Mama,cea mai dragă ființă sufletului;totul începe cu mama,de aceea mi s-ar părea absurd ca  ar putea să se numească  părinte1 și tata  părinte 2…

SEPTEMBRIE

Ieri,sîmbătă,22 septembrie a fost echinocțiul de toamnă…cantitatea de lumină naturală din emisferele nord și sud a fost egală.Pentru cei din emisfera  nordică s-a marcat începutul toamnei,iar orele de lumină vor continua să scadă pînă la solstițiul de iarnă care va avea loc în decembrie.Pentru cei de la sud de Ecuator s-a marcat începutul primăverii…mai bine ne-am muta acolo ,că la noi, aici în Iordania, continuă să fie vară și cald.Atît de cald încît îți vine să strîngi ziua de colțuri ,s-o faci mică,mică,și să o ascunzi în mînecile serilor răcoroase.De fapt pare că am rămas cu două anotimpuri și sezoane atipice,iar dacă se insistă pe „schimbările climatice „probabil vom rămîne într-un anotimp.(?!)Tot într-o astfel de zi a început și noul an școlar,sau marea fojgăială,avînd în vedere că la o populație de vreo 9,5 milioane ,cam 2 milioane de elevi s-au întors în școli după o lungă vacanță.(rata natalității în această țară, este mai mare de 3 copii/femeie, iar mortalitatea de 3,4 /1000 de locuitori,plus  sirienii care reprezintă 46% din non-iordanienii care trăiesc în Regat și 13,2% din populația totală…iordanienii sînt deci cam 6 ,6 milioane din care 42%locuiesc în Amman).

Așa se face că fiul meu dintr-a 11a nu a plesnit de bucurie cînd a văzut că stau cîte trei elevi în bancă ,ei fiind 60  în clasă, îi plac însă profesorii .nu știu totuși dacă profesorimea e încîntată de atîția elevi într-o clasă.Asta se întîmplă la o școală de stat unde încă se mai zugrăvește și acum pentru că  n-au fost alocate fonduri atunci cînd trebuia.

Cu puțin timp în urmă citeam într-un ziar local despre o fată refugiată din Siria care trăiește într-un centru din Iordania și a luat bacalaureatul cu una din cele mai mari note din întreg  regatul… deci,se poate oricum…

Iordania se mîndrește cu sistemul său educațional,educația fiind o valoare de bază în cultura iordaniană, o necesitate socială și un drept pentru toți, fiecare în funcție de abilitățile și potențialul său intrinsec.

Să nu uităm însă, că 4 milioane de copii din lume nu beneficiaza de integrarea în școli,cam 70 000 există și în Iordania.

Cînd zilele încep să se scurteze atunci poți admira tabloul de toamnă.Cromatica.La noi mai durează ceva timp,așa că admir niște imagini românești proaspăt primite.

Mi-ar fi plăcut să fiu de echinocțiu de toamnă în Mexic în  Peninsula Yucatan ,să văd spectacolul minunat de la piramida de la Chichen Itza ,El Castillo,sau Templul Kukulkan construită de maiași, unde efectul de lumină și umbrailuzia unui șarpe cu pene tîrîndu-se în josul piramidei… Kukulkan a fost zeul vîntului, cerului și soarelui,liderul suprem cunoscut sub numele de Șarpele cu pene care a dat omenirii învățătura și legile sale.

Imaginile pe care le-am primit de la cineva drag care a vizitat Mexicul  au fost făcute însă cu puțin înainte de echinoctiul de toamnă.

Această prezentare necesită JavaScript.

De-ar fi pace ,liniște, că răul nu vrea să se odihnească niciodată.

*evil never rest…the power of evil never grows weary*

GÎNDURI

din zile fierbinți cu aer care  frige.

Prin poarta larg deschisă a verii, soarele își aruncă cu viteză razele de foc înfigîndu-se atît de adînc în pămînt , încît acesta nu se mai răcorește nici în inima nopții cînd se așterne tăcerea și doar hățișul gîndurilor tale nu are liniște.Atunci,copacii  te privesc parcă cu ochii lor încă verzi și răcoroși,  și te îmbie sub   frunzișul  generos să te îmbrățișeze Te-ai pierde-ntr-un vis ,dar somnul nu vine și continui să stai de veghe chinuit de doruri care nu pleacă niciodată nicăieri, ci stau pe tine, pînă ce o adiere parcă bate în ușa sufletului.Te gîndești cum pe sucala timpului se deapănă zilele,orele și clipele tale,apoi se dilată cumva și înghit totul…degeaba ne potrivim pașii ,nu putem opri timpul  să mîngîem măcar clipele acelea în care am fost fericiți,clipe pe care nu le vrem uitate niciodată…

Oare unde se duc clipele  cînd se duc?

Mai ieri era primăvară și iarba murmura sub pașii noștri și ne dezmierda tălpile desculțe.A trecut repede;aici precipitațiile se termină prin sfîrșitul lunii aprilie,uneori mai plouă și în mai pe înălțimi, iar anul acesta cerul,chiar și în iunie ne-a alintat cu o ploaie.Nici vremea nu mai este ce a fost,o ia razna uneori.(există oare arme meteo?!)

Tot pe o căldură de +40 de grade,pe la începutul lunii iulie,  Benjamin Ladraa

un muzician suedez în vîrstă de 25 de ani ,activist pro Palestina ,a încheiat campania lui de mers pe jos timp de 11 luni ,4800 de km, de la Gothenburg Suedia la Ierusalim trecînd prin treisprezece țări: Germania, Republica Cehă, Slovacia, Austria, Slovenia , Croația, Serbia, Bulgaria, Grecia, Turcia, Liban și Iordania .Din păcate, autoritățile israeliene nu i-au permis  să intre în Palestina prin granița iordaniano-palestiniană,  Podul Regelui Hussein.

Cald a fost și în timpul Campionatului Mondial de Fotbal, și pentru că nu am mai avut cu cine comenta ,nici nu prea m-am uitat la toate meciurile dar m-au interesat rezultatele.

Am fost dezamăgită ca Brazilia lui O Rei a plecat acasă, pentru că mie îmi place jocul brazilienilor … de-a lungul timpului ,fotbalul brazilian a dat  genii ale îndemînării care au stîrnit simpatia spectatorilor.

Dar fotbaliștii din Hexagon au atins performanța -Franța a devenit campioană;mi-am amintit de echipa cocoșilor în 2006 cînd a pierdut în favoarea Italiei,de Zizou(Zinedine Zidane)…noi am înțeles ce a fost atunci.

Acum,nici omul meu nu mai este,poate de aceea am ținut cu perdanții …de altfel ,urmăresc noutațile din sportul românesc.

Tu,unde îți adăpostești gîndurile,dorurile??

Seară de vară românească,privește-o, să te răcorească…

De duminică

„Cu degete de frig adun…”

Acolo unde cred că ești
Nici trenurile nu străbat
Acolo ca de sticlă par
Pădurile de brad brumat.

Tot mai departe simți și taci
Adăugat la rest mereu
Și nu mai pot înainta
Decît pierzîdu-mă și eu.

Cum ninge, alb e orice drum
Și alb respiră-ntregul timp
Nici nu te-aș recunoaște-acum
Desperecheat și fără nimb.

Mi-e milă și să-mi amintesc
Dar nici să uit nu mă îndur
Cîtă părere-i în destin
Cîtă greșeală-i împrejur.

Cu degete de frig adun
Ca sub un șal înzăpezind
Sufletul nostru încă bun
Mișcarea lui către argint.

Cum ninge, nu s-ar mai opri
Și fi-vor brazii îngrădiți
Acolo unde cred că ești
Printre barbari meteoriți.

În fiecare an aștept
Să ningă, să te pot vedea.
Dacă privești, dacă asculți,
Dacă mai înțelegi ceva.

Constanța Buzea

…”S-a mai dezlipit o foaie,

Mi s-a mai fărmat un vis…

 

Unde ești tu să ne plouă

Plînsul frunzelor ce mor,

Și cu brațele- amîndouă

Să oprim căderea lor?…

 

Mîna ta să le culeagă

Și să ni le-mpartă-n doi.

E povestea noastră-ntreagă

Scrisă-n veștedele foi…”

Octavian Goga,Amurg

 

 

ȘI MÎȚELE VISEAZĂ…(?)

Vara asta l-am vizitat pe Sick despre care am mai scris aici.Avea deja 4 ani și se refăcea după un accident pe care îl suferise…și nu mai era singur ci în compania unei”englezoaice”,un exemplar cu blana scurta,jucăușă,dolofană,cu fața plină,nasul scurt și ochii rotunzi,mîță educată și ea ca și persanul aristocrat.(la litieră)
Sisily,pisica british shorthair, este mai mică decît Sick cu vreo doi ani dar avînd în vedere că face parte dintr-o rasă longevivă se pare că își vor ține de urît multă vreme de aici încolo. Pînă acum nu se știe cu exactitate ce anume s-a întîmplat în noaptea aceea cînd Persanu’a căzut în gol de la etajul 4 iar aterizarea nenorocoasă i-a pricinuit multe operații și naveta la cabinetul veterinar o lungă perioadă.
Mă uitam la el și dintr-odata mi-a venit să-l întreb:
-Măi,cîrnule,tu,te-ai crezut pasăre,sau ce a fost în capul tău rotund și lat?
-Blănosule,de ce-ai făcut mișcări necugetate,ai adormit,ce ai visat?
El,prezență silențioasă și atentă, mă privea cu ochii mirați pe care îi întorcea mereu spre geamul cu pricina.Nu avea cuvintele la el dar m-a făcut să mă gîndesc că în noaptea aceea a fost ceva.
Fiind noapte nu erau păsărele care să-i ciripească…
Poate s-a supărat că stăpînele l-au lăsat în grija altcuiva pentru niște zile…aceasta uitînd și geamul deschis?
Sau pentru că a fost chiar în noaptea de 28 decembrie(2016) cînd a avut loc și cutremurul cu magnitudine de peste 5 care s-a simțit puternic și l-o fi apucat neliniștea din cauza aerului încărcat?
Se știe că în preajma cutremurului animalele își modifica comportamentul,reacționează cumva…posibil că a devenit dezorientat și a alunecat de pe pervazul ăla la care se uita prelung atunci cînd îl întrebam.
Cealaltă pisică s-a ascuns în preajma seismului…
Povestea lor de iubire platonică(Sick e castrat)se scrie cel mai bine cu aparatul de fotografiat.
Ce ți-e și cu pisicile astea!
Fetele,stăpînele pisicilor,le iubesc și le răsfață pe felinele pufoase…
Iubesc animalele,le privesc cu simpatie dar să nu locuiască cu mine în casă…ale mele au locuit afară mereu.

Această prezentare necesită JavaScript.



Dar:
„Nu toate trupurile sînt același trup,ci unul este trupul oamenilor și altul este trupul dobitoacelor și altul este trupul păsărilor și altul este trupul peștilor.”
Și:

Alta este strălucirea soarelui şi alta strălucirea lunii şi alta strălucirea stelelor. Căci stea de stea se deosebeşte în strălucire.

„Alta este strălucirea soarelui şi alta strălucirea lunii şi alta strălucirea stelelor. Căci stea de stea se deosebeşte în strălucire.”

26 Nov.

A intrat un val de frig în regat, un frig uscat a venit pe la mine fără nici o picătură de ploaie M-am uitat  pe harta meteo să văd dacă a și plouat prin unele locuri și am văzut temperaturi sub zero în mai multe zone mai ales acolo unde trăiesc mulți refugiați.M-am tot gîndit o vreme la multe lucruri.

„Mă învelesc de frig într-o speranţă
cum se-nvelește soba nou zidită
în relieful de faianţă
cu focul pururi logodită.”

La mine încă mai rîd crăițele în miezul zilei atunci cînd le îmbrățișează soarele  tot mai puțin strălucitor însă pămîntul e așa de uscat de parcă acuză.Am citit că oamenii de aici fac rugăciuni pentru ploaie,să se deschidă cerul,să-și întoarcă fața,să se îndure de pămîntul și de oamenii care trec prin atîtea încercări.craita

Zile de noiembrie

calde și uscate chiar de la începutul lunii,temperaturi destul de ridicate.De Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil,temperatura s-a ridicat la 31 de grade.(sau poate din cauza tsunami -ului politic din SUA,cine știe…că atîtea rîuri de cuvinte au curs pro și contra,atîția analiști s-au născut peste noapte ,unii au fost de-a dreptul surprinși, șocați de rezultate,așteaptă cutremure geostrategice,alții au fost entuziasmați.Orice alegeri împart oamenii în doua tabere care își votează favoritul,iar mass media mijloc de manipulare a opiniei publice ,nu doarme deloc cînd e vorba de alegeri.Am citit multe reacții pro și contra.Una din ele am reținut-o:

„Remember: „For all you women out there who think that electing a female president will lift us all up, just ask yourselves if electing an African American president lifted up the blacks in this country.”
– Judge Jeanine Pirro

Tolbele candidaților sînt pline de promisiuni,să vedem ce mai rămîne din ele după… să nu uităm că  la biroul ăla oval  au mai fost niște siniștri a căror politică s-a simțit pe pielea atîtor nevinovați…)

Să nu uităm că peștele mare îl înghite pe cel mic iar de pe un bou nu poți lua decît o piele…

Au fost zile în care am felicitat scorpioni(scorpii dragi mie),sau cei care poartă nume de arhangheli.Am admirat și super luna din noaptea lasatului de sec pentru postul Nașterii Domnului,ne-am plimbat prin păduri,pe dealul de unde Moise a privit cîndva spre Țara Promisă …acum,așteptăm să plouă, un dar pentru pămîntul însetat,pămînt fierbinte în luna noiembrie.

 

“For the eyes of Trump’s daughter, I will smile and forget all differences.

She ruled the hearts of all people before her father ruled the States.”

„Pentru ochii fiicei lui Trump, voi zîmbi și voi uita toate diferențele. Ea a condus inimile tuturor oamenilor înainte ca tatăl ei să conducă Statele Unite.

(un saudit care își exprimă admirația pentru Ivanka Trump)

Gîndul de azi

6 ianuarie 2016

A fost tare  frig niște zile.În fiecare an,de o bucată bună de vreme, iarna în Iordania este la fel;cu frig uscat care te pătrunde la os și te mușcă fără milă,cu măslinii de pe drumuri care se apleacă despletiți și oftează în bătaia vîntului tăios și aspru,cu furtuni și ploi reci care spală smochinii goi a căror haine le-a zburat vîntul demult în toate direcțiile. O masă de aer joasă intrată în regat ține cîteva zile. .Frigul nemilos te lasă să dîrdîi iarna într-o mișcare continuă ca în Ciobănelul lui Dumitru Fărcaș, des și mărunt ,pînă cînd soarelui i se face milă de oameni și atunci se îndură și trimite cîte o rază să-i dezmorțească din buimăceala în care i-a adîncit frigul.Mai este destulă vreme pînă cînd soarele va deschide fereastra în spatele căreia s-a ascuns bine, și mai mult pînă cînd își va deschide larg porțile și ne va topi cu caniculele și cu zîmbetul pînă la urechi…
Cu toate acestea iubim iarna,adică partea aceea frumoasă cu ninsori liniștite…
În noaptea dintre ani a nins dar nu s-a depus prea multă zăpadă.
Cîndva,iarna pe aici era mai blîndă dar în ultimii ani a devenit surprinzător de rece.Normalul termic nu mai este și el normal, dar oare ce mai este normal în aceste vremuri?
În zilele mohorîte ca un exercițiu de încălzire privim la poze văratice mai bine decît la știrile apocaliptice ale zvoniștilor despre destinul civilizației planetare,despre tabla globală de șah geopolitic și jucătorii care redesenează harta lumii.
………………
Mă gîndeam la călugării din Tibet despre care se spune ca trăiesc prin munți la mari înălțimi ,rezistă la temperaturi scăzute prin meditație profundă.Se spune că unii oameni fac terapie cu frig și au rezultate spectaculoase pentru tot corpul ,dar eu, n-aș avea încredere în brațele gerului…


apus de soare ianuarie 2016

apus de soare ianuarie 2016

« Older entries

%d blogeri au apreciat asta: