Furtuni de nisip

Zilele trecute, am simţit şi mai tare apăsarea izolării, din cauza unei furtuni de nisip care a fost împinsă de prin nordul Egiptului, la noi în Regat.Dacă în timpul stării de covid, pot ieşi afară în grădină,furtuna de nisip m-a ţinut în casă cu  toate geamurile închise.Expunerea la furtuna de nisip provoacă tuse, nas curgător, respiraţie greoaie, atac astmatic acut, iritare, înroşirea ochilor, dureri de cap, dureri de corp. Furtuna de nisip este o sursă prolifică de afecţiuni respiratorii .Este un eveniment natural care apare atunci când vînturile puternice suflă nisipul şi alte particule fine din deşerturi ;sînt deosebit de dăunătoare pentru persoanele care au deja dificultăţi legate de respiraţie. .Inhalarea prafului mic şi fin poate intra adînc în plămîni şi poate cauza grave probleme de sănătate. Cine poate fi afectat de furtunile de praf? Oricine poate prezenta simptome . Cu cît suntem mai expuşi la niveluri ridicate de praf, cu atît este mai mare şansa ca acesta să ne afecteze sănătatea.Furtunile de praf ne vizitează de mai multe ori pe an.Vîntul în rafale rapide se izbeşte în ferestre  şi particulele de nisip intră şi nu le pasă de „distanţa socială”.După ce mi s-a exfoliat pielea mîinilor de la dezinfectanţii pentru covid,a durat pînă ce am scăpat şi de nisipul lipit peste tot,de gustul lui.Mă simţeam rău, că aerul nu se putea respira.Norocul,a fost că noaptea a scăzut temperatura şi s-a pornit o ploaie…(„Un ropot scurt de ploaie/Şi-un mic vîrtej de vînt”.)

De la sfîrşitul lui martie pînă în prima decadă din mai,cele 50 de zile se numesc Khamasini ,de la khamsin (50)perioadă cînd furtunile de nisip îşi fac de cap.

Altfel,ni se promite că în” curînd”,viaţa în Regatul Iordanian va reveni la normal.(next level)

P.S

Mă gîndesc la cei care nu stau la case…cum le trece timpul în starea de criză actuală…

Gînduri bune,lume!

 

IUNIE 2019

In regatul iordanian, elevii au intrat in vacanţă.

Anul viitor vom avea bacalaureat,deci,ne zburdă gîndul  la o vacanţă precum mieii pe cîmpie.

Pentru noi,locul cel mai frumos este România în luna cireşelor coapte…

„Dacă pleci,vreau şi eu cu tine,/Dacă pleci,ia- mă şi pe mine”.

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Gîndul de azi

Mama,cea mai dragă ființă sufletului;totul începe cu mama,de aceea mi s-ar părea absurd ca  ar putea să se numească  părinte1 și tata  părinte 2…

SEPTEMBRIE

Ieri,sîmbătă,22 septembrie a fost echinocțiul de toamnă…cantitatea de lumină naturală din emisferele nord și sud a fost egală.Pentru cei din emisfera  nordică s-a marcat începutul toamnei,iar orele de lumină vor continua să scadă pînă la solstițiul de iarnă care va avea loc în decembrie.Pentru cei de la sud de Ecuator s-a marcat începutul primăverii…mai bine ne-am muta acolo ,că la noi, aici în Iordania, continuă să fie vară și cald.Atît de cald încît îți vine să strîngi ziua de colțuri ,s-o faci mică,mică,și să o ascunzi în mînecile serilor răcoroase.De fapt pare că am rămas cu două anotimpuri și sezoane atipice,iar dacă se insistă pe „schimbările climatice „probabil vom rămîne într-un anotimp.(?!)Tot într-o astfel de zi a început și noul an școlar,sau marea fojgăială,avînd în vedere că la o populație de vreo 9,5 milioane ,cam 2 milioane de elevi s-au întors în școli după o lungă vacanță.(rata natalității în această țară, este mai mare de 3 copii/femeie, iar mortalitatea de 3,4 /1000 de locuitori,plus  sirienii care reprezintă 46% din non-iordanienii care trăiesc în Regat și 13,2% din populația totală…iordanienii sînt deci cam 6 ,6 milioane din care 42%locuiesc în Amman).

Așa se face că fiul meu dintr-a 11a nu a plesnit de bucurie cînd a văzut că stau cîte trei elevi în bancă ,ei fiind 60  în clasă, îi plac însă profesorii .nu știu totuși dacă profesorimea e încîntată de atîția elevi într-o clasă.Asta se întîmplă la o școală de stat unde încă se mai zugrăvește și acum pentru că  n-au fost alocate fonduri atunci cînd trebuia.

Cu puțin timp în urmă citeam într-un ziar local despre o fată refugiată din Siria care trăiește într-un centru din Iordania și a luat bacalaureatul cu una din cele mai mari note din întreg  regatul… deci,se poate oricum…

Iordania se mîndrește cu sistemul său educațional,educația fiind o valoare de bază în cultura iordaniană, o necesitate socială și un drept pentru toți, fiecare în funcție de abilitățile și potențialul său intrinsec.

Să nu uităm însă, că 4 milioane de copii din lume nu beneficiaza de integrarea în școli,cam 70 000 există și în Iordania.

Cînd zilele încep să se scurteze atunci poți admira tabloul de toamnă.Cromatica.La noi mai durează ceva timp,așa că admir niște imagini românești proaspăt primite.

Mi-ar fi plăcut să fiu de echinocțiu de toamnă în Mexic în  Peninsula Yucatan ,să văd spectacolul minunat de la piramida de la Chichen Itza ,El Castillo,sau Templul Kukulkan construită de maiași, unde efectul de lumină și umbrailuzia unui șarpe cu pene tîrîndu-se în josul piramidei… Kukulkan a fost zeul vîntului, cerului și soarelui,liderul suprem cunoscut sub numele de Șarpele cu pene care a dat omenirii învățătura și legile sale.

Imaginile pe care le-am primit de la cineva drag care a vizitat Mexicul  au fost făcute însă cu puțin înainte de echinoctiul de toamnă.

Această prezentare necesită JavaScript.

De-ar fi pace ,liniște, că răul nu vrea să se odihnească niciodată.

*evil never rest…the power of evil never grows weary*

GÎNDURI

din zile fierbinți cu aer care  frige.

Prin poarta larg deschisă a verii, soarele își aruncă cu viteză razele de foc înfigîndu-se atît de adînc în pămînt , încît acesta nu se mai răcorește nici în inima nopții cînd se așterne tăcerea și doar hățișul gîndurilor tale nu are liniște.Atunci,copacii  te privesc parcă cu ochii lor încă verzi și răcoroși,  și te îmbie sub   frunzișul  generos să te îmbrățișeze Te-ai pierde-ntr-un vis ,dar somnul nu vine și continui să stai de veghe chinuit de doruri care nu pleacă niciodată nicăieri, ci stau pe tine, pînă ce o adiere parcă bate în ușa sufletului.Te gîndești cum pe sucala timpului se deapănă zilele,orele și clipele tale,apoi se dilată cumva și înghit totul…degeaba ne potrivim pașii ,nu putem opri timpul  să mîngîem măcar clipele acelea în care am fost fericiți,clipe pe care nu le vrem uitate niciodată…

Oare unde se duc clipele  cînd se duc?

Mai ieri era primăvară și iarba murmura sub pașii noștri și ne dezmierda tălpile desculțe.A trecut repede;aici precipitațiile se termină prin sfîrșitul lunii aprilie,uneori mai plouă și în mai pe înălțimi, iar anul acesta cerul,chiar și în iunie ne-a alintat cu o ploaie.Nici vremea nu mai este ce a fost,o ia razna uneori.(există oare arme meteo?!)

Tot pe o căldură de +40 de grade,pe la începutul lunii iulie,  Benjamin Ladraa

un muzician suedez în vîrstă de 25 de ani ,activist pro Palestina ,a încheiat campania lui de mers pe jos timp de 11 luni ,4800 de km, de la Gothenburg Suedia la Ierusalim trecînd prin treisprezece țări: Germania, Republica Cehă, Slovacia, Austria, Slovenia , Croația, Serbia, Bulgaria, Grecia, Turcia, Liban și Iordania .Din păcate, autoritățile israeliene nu i-au permis  să intre în Palestina prin granița iordaniano-palestiniană,  Podul Regelui Hussein.

Cald a fost și în timpul Campionatului Mondial de Fotbal, și pentru că nu am mai avut cu cine comenta ,nici nu prea m-am uitat la toate meciurile dar m-au interesat rezultatele.

Am fost dezamăgită ca Brazilia lui O Rei a plecat acasă, pentru că mie îmi place jocul brazilienilor … de-a lungul timpului ,fotbalul brazilian a dat  genii ale îndemînării care au stîrnit simpatia spectatorilor.

Dar fotbaliștii din Hexagon au atins performanța -Franța a devenit campioană;mi-am amintit de echipa cocoșilor în 2006 cînd a pierdut în favoarea Italiei,de Zizou(Zinedine Zidane)…noi am înțeles ce a fost atunci.

Acum,nici omul meu nu mai este,poate de aceea am ținut cu perdanții …de altfel ,urmăresc noutațile din sportul românesc.

Tu,unde îți adăpostești gîndurile,dorurile??

Seară de vară românească,privește-o, să te răcorească…

De duminică

„Cu degete de frig adun…”

Acolo unde cred că ești
Nici trenurile nu străbat
Acolo ca de sticlă par
Pădurile de brad brumat.

Tot mai departe simți și taci
Adăugat la rest mereu
Și nu mai pot înainta
Decît pierzîdu-mă și eu.

Cum ninge, alb e orice drum
Și alb respiră-ntregul timp
Nici nu te-aș recunoaște-acum
Desperecheat și fără nimb.

Mi-e milă și să-mi amintesc
Dar nici să uit nu mă îndur
Cîtă părere-i în destin
Cîtă greșeală-i împrejur.

Cu degete de frig adun
Ca sub un șal înzăpezind
Sufletul nostru încă bun
Mișcarea lui către argint.

Cum ninge, nu s-ar mai opri
Și fi-vor brazii îngrădiți
Acolo unde cred că ești
Printre barbari meteoriți.

În fiecare an aștept
Să ningă, să te pot vedea.
Dacă privești, dacă asculți,
Dacă mai înțelegi ceva.

Constanța Buzea

…”S-a mai dezlipit o foaie,

Mi s-a mai fărmat un vis…

 

Unde ești tu să ne plouă

Plînsul frunzelor ce mor,

Și cu brațele- amîndouă

Să oprim căderea lor?…

 

Mîna ta să le culeagă

Și să ni le-mpartă-n doi.

E povestea noastră-ntreagă

Scrisă-n veștedele foi…”

Octavian Goga,Amurg

 

 

ȘI MÎȚELE VISEAZĂ…(?)

Vara asta l-am vizitat pe Sick despre care am mai scris aici.Avea deja 4 ani și se refăcea după un accident pe care îl suferise…și nu mai era singur ci în compania unei”englezoaice”,un exemplar cu blana scurta,jucăușă,dolofană,cu fața plină,nasul scurt și ochii rotunzi,mîță educată și ea ca și persanul aristocrat.(la litieră)
Sisily,pisica british shorthair, este mai mică decît Sick cu vreo doi ani dar avînd în vedere că face parte dintr-o rasă longevivă se pare că își vor ține de urît multă vreme de aici încolo. Pînă acum nu se știe cu exactitate ce anume s-a întîmplat în noaptea aceea cînd Persanu’a căzut în gol de la etajul 4 iar aterizarea nenorocoasă i-a pricinuit multe operații și naveta la cabinetul veterinar o lungă perioadă.
Mă uitam la el și dintr-odata mi-a venit să-l întreb:
-Măi,cîrnule,tu,te-ai crezut pasăre,sau ce a fost în capul tău rotund și lat?
-Blănosule,de ce-ai făcut mișcări necugetate,ai adormit,ce ai visat?
El,prezență silențioasă și atentă, mă privea cu ochii mirați pe care îi întorcea mereu spre geamul cu pricina.Nu avea cuvintele la el dar m-a făcut să mă gîndesc că în noaptea aceea a fost ceva.
Fiind noapte nu erau păsărele care să-i ciripească…
Poate s-a supărat că stăpînele l-au lăsat în grija altcuiva pentru niște zile…aceasta uitînd și geamul deschis?
Sau pentru că a fost chiar în noaptea de 28 decembrie(2016) cînd a avut loc și cutremurul cu magnitudine de peste 5 care s-a simțit puternic și l-o fi apucat neliniștea din cauza aerului încărcat?
Se știe că în preajma cutremurului animalele își modifica comportamentul,reacționează cumva…posibil că a devenit dezorientat și a alunecat de pe pervazul ăla la care se uita prelung atunci cînd îl întrebam.
Cealaltă pisică s-a ascuns în preajma seismului…
Povestea lor de iubire platonică(Sick e castrat)se scrie cel mai bine cu aparatul de fotografiat.
Ce ți-e și cu pisicile astea!
Fetele,stăpînele pisicilor,le iubesc și le răsfață pe felinele pufoase…
Iubesc animalele,le privesc cu simpatie dar să nu locuiască cu mine în casă…ale mele au locuit afară mereu.

Această prezentare necesită JavaScript.



Dar:
„Nu toate trupurile sînt același trup,ci unul este trupul oamenilor și altul este trupul dobitoacelor și altul este trupul păsărilor și altul este trupul peștilor.”
Și:

Alta este strălucirea soarelui şi alta strălucirea lunii şi alta strălucirea stelelor. Căci stea de stea se deosebeşte în strălucire.

„Alta este strălucirea soarelui şi alta strălucirea lunii şi alta strălucirea stelelor. Căci stea de stea se deosebeşte în strălucire.”

26 Nov.

A intrat un val de frig în regat, un frig uscat a venit pe la mine fără nici o picătură de ploaie M-am uitat  pe harta meteo să văd dacă a și plouat prin unele locuri și am văzut temperaturi sub zero în mai multe zone mai ales acolo unde trăiesc mulți refugiați.M-am tot gîndit o vreme la multe lucruri.

„Mă învelesc de frig într-o speranţă
cum se-nvelește soba nou zidită
în relieful de faianţă
cu focul pururi logodită.”

La mine încă mai rîd crăițele în miezul zilei atunci cînd le îmbrățișează soarele  tot mai puțin strălucitor însă pămîntul e așa de uscat de parcă acuză.Am citit că oamenii de aici fac rugăciuni pentru ploaie,să se deschidă cerul,să-și întoarcă fața,să se îndure de pămîntul și de oamenii care trec prin atîtea încercări.craita

« Older entries

%d blogeri au apreciat: