29 iulie

CREZUL ORTODOX al lui Nicolae Steinhardt

Crez Ortodox

Cred în Sfanta Treime.

Cred într-Unul Domn Iisus Hristos Care neschimbat, din milă şi iubire pentru noi, S-a întrupat spre a ne mîngîia, a ne veni în ajutor şi a ne da simţul demnităţii şi nobleţei. Care pentru noi oamenii S-a urcat vitejeşte pe cruce deoarece n-a fost numai bun, blînd şi smerit cu inima ci şi mai presus de orice, curajos. Care a mers către moarte nu numai ca un miel dus la junghiere, ci şi ca un leu hotărât să înfrunte chinul. Care n-a vrut să pătimească măreţ şi solemn, ci să fie batjocorit şi ocarît şi să rabde pînă la capăt agonia cea mai cumplită şi mai înjositoare din cîte pot fi. Pentru ca astfel să asume cel mai caracteristic dintre elementele condiţiei omeneşti: suferinţa.

Care pe cei drepţi îi iubeşte şi de cei păcătoşi se îndură, însă celor netemători le poartă o trainică şi nedezminţită afecţiune, fie ei încărcaţi cu grele trecute poveri. Care nu uită că a fost şi El om pe pămînt, unde Şi-a primit stigmatele şi a dobîndit o silă anume faţă de turnători, funcţionari straşnici şi birocraţie.

Cred în Duhul Sfînt, care suflă unde şi cînd vrea, spre scandalul şi zăpăceala fariseilor, angeliştilor şi habotnicilor, care, ca şi Tatăl şi Fiul, vrea altceva decît numai forme, filosofic, dovezi istorice şi scripturale. Căruia îi este lehamite de ţapi şi viţei sub orice chip, pricepîndu-se a-i desluşi şi identifica în formele lor cele mai moderne şi mai neaşteptate. Carele nu grăieşte pilduitor, serafic şi preţios, Carele ne călăuzeşte modest şi sigur, după dreapta socotinţă şi nu apreciază în mod deosebit stilul voit onctuos, mîinile cucernic împreunate şi morala ostentativă.

Credinţa noastră, sînt convins, nu se confundă cu „înalta spiritualitate”, nu urmăreşte o cunoaştere ocultă, o igienă mintală ori constituirea unei prime de asigurare la Judeţul de Apoi şi este străină de unele intransigenţe naive ca de pildă: orice ar fi, eu nu mint (pe cînd monahul îmbunătăţit din Pateric minte pentru a salva, la nevoie, viaţa unui om). Şi nu se potriveşte cu o concepţie pur organizatorică a Bisericii – organizare juridică şi rece şi, pînă la urmă, inchizitorială: frunţi încruntate şi grumaji ţepeni; după cum nici cu hlizeala prostesc serafică ori neorînduiala şi neastîmpărul. Nu se lasă înfrîntă şi convinsă de toate silniciile, durerile, nedreptăţile şi cruzimile lumii; crede în Dumnezeu adversativ: împotriva, în ciuda, în pofida lor, deşi ele, vai, există cu prisosinţă.

Mărturisesc un botez spre iertarea păcatelor şi dezrobirea de sub jugul prejudecăţilor, micimilor şi meschinăriei, spre adoptarea unor reacţii creştineşti în iureşul vieţii de toate zilele, faptelor şi evenimentelor ei.

Nu aştept ca Dumnezeu să ne rezolve treburile noastre lumeşti, a căror înţeleaptă chivernisire ne revine nouă ca fiinţe înzestrate de El cu minte raţională şi o inimă fierbinte. Nu dau treburilor acestora lumeşti mai multă însemnătate decît se cuvine, dar nici nu le dispreţuiesc deoarece ţin de creaţia divină. Iar viaţa, defaimîndu-i deşărtăciunile, o iau în serios, pentru că într-însa şi printr-însa ni se joacă soarta de veci.
Cred în Biserică şi în Sfintele Taine, mă aştept ca Biserica să nu se amestece unde nu-i sade bine a interveni şi să păstreze cu sfinţenie cele duhovniceşti spre întărirea noastră. Totodată, contradictoriu şi paradoxal, n-o vreau nici oarbă şi nepăsătoare la păsurile credincioşilor şi la complicaţiile existenţei.

Dau puţină importanţă filosofiei, argumentelor istorice, moralismului, estetismului şi erudiţiei, care toate nu-s de o fiinţă cu dreapta credinţă liberă, nemotivată, pascaliană. Nu-mi fac iluzii, i-am citit pe existenţialişti, dar nici nu văd totul numai în negru, ştiu că lumea e neunitară şi surprinzătoare, că totul – în bine ca şi în rău – se poate petrece în cuprinsul ei.

Mă rog fierbinte să fiu cucerit de Domnul Hristos şi slobozit din mrejele părelniciilor şi de frică, să mă port bine cu semenii, să mă învrednicesc de o ţinută nimerită unuia ce poate fi oricând numit prieten al Domnului şi să-mi fie nu numai faptele ci şi gîndurile curate şi onorabile.

Cred în minuni (ca şi eroul lui Mircea Eliade în O fotografie veche de 14 ani) şi că Iisus Hristos cu instinct de vînător, se va milui de mine, deşi mă las atît de greu răpus de nesfîrşita Lui iubire.

Aştept, mort de spaimă şi plin de nădejde, Judecata de Apoi, ştiu că nu ştiu nimic, n-am nici o dovadă, nici un argument şi nici o îndreptăţire şi singurul lucru pe care-l ştiu este că Domnul e Calea, Adevărul şi Viaţa. Aflat pe Golgota în vremea răstignirii sunt sigur că nu l-aş fi cerut Domnului să coboare de pe cruce spre a crede că e împărat. Ci, odată cu Dostoievski, cred că măcar de-ar fi adevărul altceva decît Hristos, eu tot voi rămîne, orice s-ar întâmpla, cu Hristos.

Muţumesc puterilor cereşti că m-am învrednicit a crede, că mi s-a fâcut această neasemuită onoare şi din tot sufletul rostesc, strigând cu lacrimi ca la Marcu 9, 24: „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele”.

Slava lui DUMNEZEU pentru toate !!!

 

/////////////

Nicolae Aurelian Steinhardt (n. 29 iulie 1912 – d. 30 martie 1989) a fost un autor, critic literar, diarist, eseist, jurist, publicist și scriitor român. A fost doctor în drept constituțional.( Biografie)

SMILE

“You’ll find that life is still worthwhile, if you just smile.”
― Charles Chaplin
“Vei găsi că viaţa incă merită osteneala, dacă doar zîmbeşti”,

“I always like walking in the rain, so no one can see me crying.”
– Charles Chaplin
„Îmi place întotdeauna să merg prin ploaie, pentru că nimeni nu-şi poate da seama că plîng.”
…….
Se spune că sînt vreo 19 tipuri diferite de zîmbet…în lumea în care trăim,oare, mai ştim să zîmbim adevărat?
(Ziua internaţională a zîmbetului se sărbătoreşte in fiecare an in prima vineri din luna octombrie. Această zi a fost „inventată” de către artistul Harvey Ball care este si designerul care a desenat şi promovat Smiley-ul. 🙂
)

ÎNDEMN LA SIMPLITATE

„Omul a purtat in decursul vremurilor o luptă tragică pentru cîştigarea unui prisos de bine. În epoca modernă, acest bine a fost văzut sub forma progresului şi a civilizaţiei. Singur sau în mijlocul societăţii, omul s-a străduit în acest sens.Socotit în roadele sale, astăzi, după trecere de vreme, progresul continuu s-a dovedit înşelător. Omul modern a avut o sete de mai bine, dar nu s-a aplecat îndeajuns asupra naturii acestui bine. Punctul luminos, unificator a lipsit. Lumea nouă s-a încrezut prea mult în civilizaţie şi progres, dar nimeni nu a stat să se gîndească ce anume sînt acestea pentru fiinţa spirituală a omului. Şi atunci, drumurile s-au deosebit, după cum deosebite erau idealurile.Civilizaţia acestei ultime epoci istorice a făcut din om „o fiinţă complexă”. Găsim în această tendinţă şi stare a sufletului contemporan o caracteristică a vieţii moderne, dornică de progres.Însă, cu cît omul şi-a creat mai multe nevoi, semn al unei înalte trepte de civilizaţie, cu atît el a devenit mai puţin stăpîn pe sine, cu atît a fost mai puţin liber.Sufletul său, aparent înălţat, devenise lipsit de putere, se subţiase şi se complicase.Cuprinzînd ceea ce nu-i era firesc, renunţînd la ceea ce îi era esenţial, pentru podoabă, şi-a pierdut adevărata frumuseţe şi tărie. Viaţa interioară a omului a avut toate aparenţele unei creşteri adevărate; în realitate, s-a petrecut o sărăcire din cauză că această creştere nu era organică, ci era haotică. Nevoia de a corespunde vremurilor, ambiţiile şi gusturile nenumărate,tot rafinamentul intelectual şi estetic l-au sedus şi l-au îndemnat către o lume a decorativului şi inutilului. […] Pentru ca o înnoire să fie posibilă, omul trebuie să renunţe la aceste podoabe ale modernismului, pentru a se reîntoarce către elementele originare ale făpturii sale. Nu poate fi vorba de o renunţare la progres şi nici de o întoarcere la „starea naturală” de care vorbeşte un filosof francez, ci de mergerea înainte pe calea deschisă nouă în dezvoltarea omeniei şi a tuturor virtuţilor ce o alcătuiesc. Ce înseamnă pentru noi întoarcere? înseamnă renunţare la inutil, la rugina sufletului. Ce înseamnă dezvoltare ? Ce înseamnă progres ? înseamnă creştere din sîmburele fiinţei, înseamnă, în limita superioară, înflorire. Aceasta înseamnă a fi cult, a fi om superior, a fi distins şi complex: înflorire. Să ajungi să-ţi exprimi esenţa. Nu întoarcere deci, nu oprire, ci creştere deplină şi firească.Aici se aşază simplitatea. Simplitatea este starea morală a omului care se mişcă esenţial si sincer. Simplitatea în etică, întocmai ca şi estetica inseamnă linie de forţă. Liniile acestea dau sens făpturii.Simplitatea ca stare morală este o stare originară, legată de începutul fiinţei. De aceea Evanghelia, Cartea simplităţii şi a performanţei, orbeşte de simplitate dînd ca exemplu copilul şi profetul. Fiind originară, simplitatea este o stare a firii, o stare a celor care păstrează legătura cu Dumnezeu. Nefiind legată de poverile podoabelor inutile, simplitatea dă omului un echilibru interior, o tărie şi o mare stăpânire de sine. Omul simplu rămâne cu sine, curat şi întreg, liber de elementele inutile, adăugate, exterioare. Omul simplu trăieşte viaţa din plin şi firesc; o trăieşte astfel pentru că este în ea.Simplitatea dă o siguranţă şi o certitudine interioară adevărate, dă putere de depăşire a contingenţelor şi viciilor apăsătoare. Pe calea simplităţii, omul se împlineşte pentru că trăieşte firesc şi esenţial.Simplitatea este starea morală prin care o seamă de taine ni se deschid. Firescul şi armonia ei o fac să rodească şi pe o altă dimensiune a vieţii, aceea a orizontului deschis. Sensul vieţii este prins mai uşor şi mai adevărat de către omul simplu decât de omul complicat, pentru că cel dintîi păstrează direct legătura cu viaţa, avînd totodată simţul realităţii aparente şi tainice. A fi simplu înseamnă a fi în viaţă, a fi în viaţă înseamnă a-i trăi şi cunoaşte sensurile. Sensul vieţii nu poate fi prins stînd în afara ei, călcînd pe un drum artificial. Omul simplu trăieşte cu ochii aţintiţi la distanţele mari ale lumii.

Din aceste elemente şi înfăţişări ale simplităţii înţelegem cum acela care trăieşte cu adevărat în simplitate ajunge să trăiască şi în lumină, în frumuseţe. Fiinţa sa interioară, aparent mică, are dimensiuni foarte mari, neînţelese de cei care judecă după criteriile civilizaţiei burgheze. Omul simplu ajunge să cunoască adîncurile si să cuprindă lumea, să se înrădăcineze în loc rodnic. Liber de orice povară morală sau materială, el merge pe căile fireşti ale omeniei;cugetul şi fapta sa nu sunt legate de lucruri slabe, ci de tării ascunse. .Bucuria trăirii în simplitate poate fi înţeleasă din libertatea şi rodnicia pe care le câştigă omul.Omul simplu este o făptură vie; este o făptură originară, de mare plinătate şi echilibru interior.”
de ERNEST BERNEA
(Sociolog,etnograf şi filozof,a fost unul dintre intelectualii de marcă ai perioadei interbelice(28 martie 1905, –14 noiembrie 1990)

ÎNDEMN LA SIMPLITATE
sursa
http://ro.scribd.com/doc/79961408/Ernest-Bernea-Indemn-la-simplitate
„Omul de azi confundă complexitatea cu complicaţia; acesta este numele adevărat al stării sale interioare şi sociale. De aceea este atât de greu de satisfăcut, de aceea este atât de nefericit. Omul despre care vorbim este mereu nemulţumit, mereu ridicat împotriva condiţiilor existente şi a vieţii însăşi.”novse lasa seara

14 nov

CE MAI CITESC …

Nicolae Steinhardt(1912-1989)

„Cand un om reuseste sa faca ceva ce i-a solicitat mult efort, in el incepe sa lucreze trufia. Cel ce slabeste, se uita cu dispret la grasi, iar cel ce s-a lasat de fumat rasuceste nasul dispretuitor cand altul se balaceste, inca, in viciul sau.

Daca unul isi reprima cu sarg sexualitatea, se uita cu dispret si cu trufie catre pacatosul, care se cazneste sa scape de pacat, dar instinctul i-o ia inainte! Ceea ce reusim, ne poate spurca mai ceva decat pacatul insusi. Ceea ce obtinem se poate sa ne dea peste cap reperele emotionale in asa maniera incat ne umple sufletul de venin.

Banii care vin spre noi ne pot face aroganti si zgarciti, cum succesul ne poate rasturna in abisul infricosator al patimilor sufletesti. Drumul catre iubire se ingusteaza cand ne uitam spre ceilalti de la inaltimea vulturilor aflati in zbor.

Blandetea inimii se usuca pe vrejii de dispret, de ura si de trufie, daca sufletul nu este pregatit sa primeasca reusita sa cu modestia si gratia unei flori… Tot ce reusim pentru noi si ne aduce energie este menit a se intoarce catre aceia ce se zbat, inca, in suferinta si-n pacat.

Ochii nostri nu sunt conceputi pentru dispret, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se cazneste sa iasa din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne infoia in pene, ca in mantiile statuilor, ci pentru a le transforma in dragoste, in dezvoltare si in daruire pentru cei din jur.

Daca reprimi foamea in timp ce postesti, foamea se va face tot mai mare.

Mintea ta o sa viseze mancaruri gustoase si alese, mintea o sa simta mirosurile cele mai apetisante chiar si in somn, pentru ca, in ziua urmatoare, innebunita de frustrare, sa compenseze lipsa ei printr-un dispret sfidator fata de cel ce nu posteste. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului si a izbanzii trufase asupra poftelor…

Dar, dincolo de orice, trufia ramane trufie, iar sentimentul frustrarii o confirma. Daca ai reusit in viata, nu te agata de nereusitele altuia, pentru a nu trezi in tine viermele cel aprig al orgoliului si patima infumurarii. Reusita este energia iubirii si a capacitatii tale de acceptare a vietii, dar ea nu ramane nemiscata, nu este ca un munte sau ca un ocean. Ingamfarea si trufia reusitei te coboara, incetul cu incetul de pe soclul tau, caci ele deseneaza pe cerul vietii tale evenimente specifice lor.

Slabeste, bucura-te si taci!

Lasa-te de fumat, bucura-te si taci!

Curata ograda ta, bucura-te de curatenie si lasa gunoiul vecinului acolo unde vecinul insusi l-a pus.

Caci intre vecin si gunoiul din curte exista o relatie ascunsa, niste emotii pe care nu le cunosti, sentimente pe care nu le vei banui vreodata si cauze ce vor ramane, poate, pentru totdeauna ascunse mintii si inimii tale.

Intre omul gras si grasimea sa exista o relatie ascunsa. O intelegere. Un secret. Un sentiment neinteles. O emotie neconsumata. O dragoste respinsa.

Grasimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Si, in viata noastra nu exista profesori mai severi decat viciile si incapacitatile noastre.”

„Acum stiu! Stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui Menuet de Mozart… este un pacat si o spurcaciune; nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie este de la diavol si strica totul.

Acum stiu, am aflat si eu… „

Interferente.ro

*********

Cat de multe as vrea sa stiu si eu!…

Si cat de lung e drumul meu pana la a putea spune „STIU”?

Ma retrag in coltul meu de ganduri…

…pana cand ma insanatosesc…citesc…un timp…

Sa nu uitam sa fim buni unii cu altii!…

ASTAZI CITESC…

Din revista cultural-creştină Glas Comun (www.glascomun.info)

AFORISME DESPRE SENECTUTE

de Cezarina Adamescu | Iunie 18, 2011

*Rugăciunea: un pod de flori între spirite.

*Trăieşte aşa cum te rogi: cu smerenie, cu blândeţe, cu ardoare. Şi nu te

ruga aşa cum trăieşti: în grabă, cu egoism, cu trufie.

*Ochii nu pot fi înneguraţi când inima e doldora de lumină.

*Negura de pe ochi se transformă în zgură pe suflet.

*Drumul sfinţeniei nu admite…popasuri.

*Alcătuieşte-ţi cu minuţie un program de sfinţenie: meditează în linişte,

elimină tot ce te-ar putea distrage de la contemplarea misterelor.

Deschide-ţi inima către Dumnezeu, fii disponibil la lucrarea Duhului în

tine.

*Minunile nu se pot dobândi niciodată cu bani.

*Adevărata minune: dintr-un izvor secătuit să faci să ţâşnească râuri de

apă vie!

*Edificarea semenilor trebuie să înceapă cu edificarea de sine.

*Grea povară; să te simţi înstrăinat până şi de tine însuţi.

*Nu poţi clădi pe un teren mişcător, mlăştinos, plin de buruieni

otrăvitoare. Să facem întâi curăţenie împrejur, apoi înlăuntrul nostru, la

urmă să adăugăm cu smerenie prima piatră la edificiu.

*Şi dacă în clipa următoare va trebui să pleci în marea călătorie şi

Dumnezeu la judecată ţi-ar spune, aşa cum şi tu spui deseori: Te iert, dar

nu pot să uit niciodată ce mi-ai făcut?

*Cum poţi fi inuman când aparţii umanităţii?

*Valoarea unui om nu poate fi socotită în arginţi.

*Nimeni nu mai are destui bani pentru a-şi cumpăra…nemurirea.

*Chiar şi cele mai înalte culmi ale progresului nu pot garanta fericirea

omului pe pământ.

*Ce absurd! A-ţi cumpăra fericirea la kilogram, la metru sau la litru!

Daţi-mi, vă rog, o litră de bucurie. Un centimetru de linişte. Un metru de

pace. Nu doresc decât atât: un plus de tandreţe.

*”A-ţi pierde timpul” cu Dumnezeu, iată ce înseamnă a-ţi câştiga

veşnicia…

*Valoarea unui lucru izvorăşte din lumina pe care o împrăştie în jur,

făcând să-ţi domnească în inimă bucuria adevărată.

*Nu tot ceea ce ignoră alţii este fără preţ…

*În străinătate constaţi că sufletul îţi hălăduieşte undeva pe acasă.

*Ia-ţi mâinile de pe sufletul meu!

*Fii fără teamă. Nimeni nu-ţi poate smulge pământul de sub genunchi.

*Sănătatea trupului şi a minţii nu înseamnă absenţa maladiilor, dar

prezenţa Duhului care ajută în depăşirea oricăror încercări.

*A învinge boala înseamnă, de fapt, a o putea ţine sub control.

*Binecuvântează-mi, Doamne, această suferinţă!

*A te deprinde cu moartea încă din naştere, iată adevărata ştiinţă a vieţii.

*O lume construită fără Dumnezeu. Ce poate fi mai zadarnic?

*Priveşte în jur: lumea e un imens tablou în mişcare. Toţi sunt preocupaţi

să se întreacă, să ajungă, e o adevărată competiţie dominată de sloganul: qui pro quo.

Câtă zarvă! Stai o clipă şi pironeşte-ţi privirea spre cer. Acordă-ţi răgazul

acesta. Din văzduh picură liniştea în steluţe mici de zăpadă. Şi totuşi, o dată

ajunse pe inima ta, aceste steluţe de linişte pot să-ţi aducă o mare împăcare cutine. Şi de aici până la împăcare cu ceilalţi nu mai e decât un mic pas.

Îndrăzneşte!

*Oricât de puţini, oricât de neînsemnaţi, Dumnezeu se poate servi de noi

pentru a-i salva pe cei mulţi şi puternici.

*Pentru o mamă, cuvintele cele mai potrivite sunt lacrimile.

*Acolo unde nu e nimic de făcut, fii sigur că e de făcut…totul.

*O virtute de admirat: discreţia desăvârşită.

*Ieri, azi, mâine: dumicaţi din pâinea rotundă a vieţii…

*Să ne împreunăm mâinile şi să pornim prin iarna vieţii în căutarea

primăverii veşnice…

*Alergare inutilă, agonisire a cât mai multe hanţe, buclucuri, fiare vechi,

gunoaie. Acesta să fie gustul sărat şi lucid al vieţii pentru care lupţi cu

unghiile şi cu dinţii?

*Biserica-i o casă unde locuieşte Infinitul.

*Drumul democraţiei trece de la libertate la libertinaj.

*Fii fericit dacă poţi să creezi un lucru care să nu coste nimic şi nici nu

aduce bani, ci doar o imensă bucurie spirituală!

*Bucură-te de lucruri care există pe gratis: stelele, iarba, o floare, cântecul

păsării, apa, munţii, soarele, colbul din uliţă. Nu te simţi mai bogat

admirându-le pur şi simplu?

*Când văd un copil plângând mă cuprinde duioşia; când văd un bătrân

plângând, mă cuprinde disperarea!

*Tinereţea – ecoul speranţelor. Maturitatea – ecoul împlinirilor.

Senectutea – ecoul amintirilor..

sursa

 

Din revista cultural-creştină Glas Comun (www.glascomun.info)

*********

Duminica 24 july 2011

Dezamagita de ceea ce se intampla in lume…

MAI MULTE DESPRE…CUGETARI

CLEPSIDRA GANDURILOR

***Puterea cea mai mare o dovedeste cel care a inregistrat o victorie asupra lui insusi.

***Sunt calitati ale unor oameni care deranjeaza mai mult decat defectele lor.

***La intrebari curajoase nu se pot da raspunsuri umile.

***Sufletul omului,din fericire ,se poate descuia cu mai multe feluri de chei decat al acelora cu care se incuie.

***Fericirile injumatatite ne alarmeaza mai mult decat durerile dublate.

***Deasupra modelelor ce ne fascineaza nu ne putem inalta.De aceea este de dorit ca acestea sa fie cat mai elevate.

***Dialog fecund cu altii nu pot sustine cei care s-au sustras monologului.

***Dintre valori,doar cea a creatiei este mai durabila.

***Parintii modelati de copii,arata mai rau decat copiii needucati de parinti.

***Sa privesti tu prin lupa,e mai avantajos decat sa fii privit prin ea.

***Cand aprecierea eficientei unui medicament o fac cei sanatosi,trebuie sa ne ferim de el,iar cand o fac bolnavii,sa ne amintim ca nu exista boli ,ci doar bolnavi.

DIN CUGETARILE LUI PETRE TUTEA

 

..

Fara credinta si fara Dumnezeu,omul devine un animal rational care vine de nicaieri si merge spre nicaieri”PETRE TUTEA-eseist,filozof roman,economist si om politic(1902-1991)

         CUGETARI

1. Se spune ca intelectul e dat omului ca sa cunoasca adevarul. Intelectul e dat omului, dupa parerea mea, nu ca sa cunoasca adevarul, ci sa primeasca adevarul.

2. Am avut revelatia ca în afara de Dumnezeu nu exista adevar. Mai multe adevaruri, zic eu, raportate la Dumnezeu, este egal cu nici un adevar. Iar daca adevarul este unul singur, fiind transcendent în esenta, sediul lui nu e nici în stiinta, nici în filozofie, nici în arta. Si cînd un filozof, un om de stiinta sau un artist sînt religiosi, atunci ei nu se mai disting de o baba murdara pe picioare care se roaga Maicii Domnului.

3. Acum, mai la batrînete, pot sa spun ca fara Dumnezeu si fara nemurire nu exista adevar.

4. O baba murdara pe picioare, care sta în fata icoanei Maicii Domnului în biserica, fata de un laureat al premiului Nobel ateu – baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, asta moare asa, dihor.

5. Eu cînd discut cu un ateu e ca si cum as discuta cu usa. Intre un credincios si un necredincios, nu exista nici o legatura. Ala e mort, sufleteste mort, iar celalalt e viu si între un viu si un mort nu exista nici o legatura. Credinciosul crestin e viu.

6. Ateii si materialistii ne deosebesc de animale prin faptul ca nu avem coada.

7. Ateii s-au nascut, dar s-au nascut degeaba.

8. Eu nu detest burghezia. Eu m-am lamurit ca un om care vrea sa fie bogat nu este un pacatos. Spunea odata un preot batrîn: Circula o zicala ca banul e ochiul dracului. Eu nu-l concep ca ochiul dracului, eu îl concep ca pe o scara dubla. Daca-l posezi, indiferent în ce cantitati, si te misti în sus binefacator pe scara, nu mai e ochiul dracului. Iar daca cobori, atunci te duci cu el în infern, prin vicii, prin lacomie si prin toate imperfectiile legate de orgoliu si de pofta de stapîn.

9. Nu pot evita neplacerile batrînetii si nu ma pot supara pe Dumnezeu ca m-a tinut pîna aproape la nouazeci de ani. Insa batrînii au o supapa foarte înteleapta: au dreptul la nerusinare. O nerusinare nelimitata. Cînd ma gîndesc la suferintele batrînetii, îmi dau seama ca în natura asta oarba cel mai mare geniu este geniul mortii. Faptul ca murim, de cele mai multe ori la timp, este un semn al dragostei lui Dumnezeu pentru noi.

MAI MULTE DESPRE…VORBE FRUMOASE

**ADEVARUL este atat de intunecat in aceste timpuri si minciuna atat de fixata,incat n-am fi in stare sa cunoastem adevarul daca nu l-am iubi.(Pacal)

**NIMIC nu-i ajunge aceluia care considera putin ceea ce de fapt este suficient.(Epicur)

**BOGATIA este un val care ascunde multe plagi.(Menandru)

**E ABSURD sa cauti a judeca adevarurile dupa lucrurile materiale ce schimba intr-una si nu staruie niciodata  in aceeasi stare;cand cauti adevarul,trebuie sa te bizui pe cele ce raman pururea acelasi si nu sufera nici o schimbare.(Aristotel)

**ADEVARUL obiectiv exista independent de om si de omenire,in sensul ca el nu depinde de bunul

plac al oamenilor.(F.Bacon)

**DRAGOSTEA este spatiul si timpul masurate cu inima.(Marcel Proust)

**INCEPI sa stii ce e singuratatea atunci cand auzi tacerea lucrurilor.(Emil Cioran)

CUGETARI

UGETARI

**Unii oameni au demnitatea ambitiei lor,altii a situatiei lor,cei mai putini au demnitatea persoanei lor.(NICOLAE IORGA)

**Coincidenta este felul lui Dumnezeu de a ramane anonim.(ALBERT EINSTEIN)

**Poate ca Dumnezeu va dori sa cunosti multe persoane nepotrivite inainte de a cunoaste persoana potrivita,pentru ca atunci cand o vei cunoaste in sfarsit,sa stii sa fii recunoscator.(G.J.GARCIA MARQUEZ)

**Prietenia inseamna sa fii alaturi de prieteni nu cand au dreptate,ci atunci cand gresesc.(ANDRE MALRAUX)

**Daca ai incredere in tine,inspiri incredere altora.(GOETHE)

**Omul are nevoie de dragoste.Viata fara duiosie nu e decat un mecanism uscat,scartaitor si sfasietor.(VICTOR HUGO)

**Tinteste spre luna.Chiar daca nu reusesti,macar vei prinde stele.(L.BRAWN)

**Daca poti merge,de ce sa te tarasti?(N.IORGA)

**Tacerea adanca este filozofia sufletelor alese.(Honore de Balzac)

DIN VORBELE LUI SALVADOR DALI

Iata ce cugeta pictorul spaniol Salvador Dali(1904-1989)considerat un artist excentric(si chiar paranoia)

*Daca vei juca rolul unui geniu,vei deveni unul.

*Orice lucru poate fi bine sau prost facut.Valabil si pentru pictura mea!

*Aflati ca cea mai uimitoare viziune a creierului dumneavoastra poate fi pictata cu talentulu artizanal al unui Leonardo,sau Vermeer.

*Invidia celorlalti pictori a fost oricand termometrul succesului meu.

*Exista intotdeauna doua feluri de pictori:cei care depasesc limita si cei care stiu cum sa se apropie de aceste granite cu respect si rabdare,fara sa le incalce insa.

*Pictori,decat sa fiti saraci,mai bine fiti bogati.Iar pentru asta trebuie sa imi urmati sfaturile.

*Din cea mai frageda pruncie,spiritul meu are vicioasa aplecare de a ma considera diferit de restul omenirii.Or,si lucrul asta e pe cale de a-mi reusi.

« Older entries