Sau singuratatea in paradis a unui editor englez pe nume Brendon Grimshaw denumit si Robinson Crusoe cel modern care de peste 40 de ani traieste pe insula Moyenne din arhipelagul Seychelles una dintre cele cinci insule din Sainte Anne Marine National Park din East Africa….
A cumparat-o in 1962 cu scopul de a o face locuibila,fiind pustie din 1915…
In jurul anilor ’70 Grimshaw a decis sa isi schimbe viata radical si sa traiasca in mijlocul naturii parasind confortul vietii moderne …s-a stabilit in insula…
In acesti ani pe care i-a petrecut acolo a plantat cam 16 000 de copaci, a adus 2 000 de pasari,120 de broaste testoase gigant…adevarat iubitor de natura !
Insula a fost declarata parc national
Astazi,in varsta de 86 de ani Grimshaw arata destul de vioi pentru aceasta varsta ,fericit in uimitorul lui sanctuar natural …se spune ca prima data cand a vizitat insula si nu era decat un loc salbatic s-a indragostit imediat de ea…
Azi are o casa de lemn ,curent electric,telefonie…sursa de apa potabila… este sociabil,bucuros de vizitatori insa la inceput i-a fost greu…
A descoperit si mormintele unor pirati …se vorbeste si de o comoara ingropata pe care el ar fi gasit-o cu toate ca nu a facut decat putine cautari in aceasta directie…
Dorinta sa este sa traiasca toata viata pe insula si sa fie ingropat acolo unde si piratii necunoscuti si-au gasit sfarsitul… pana atunci asculta dimineata valurile care se izbesc de tarm in micul sau colt de rai…
vrea sa asigure conservarea insulei asa cum este in momentul actual…aceasta fiind lucrarea vietii sale.
„Veselia omului e ca mirosul florilor;ea nu se inalta din sufletele vestede”(Nicolae Iorga)
***Faimosul cantaret Lablache era extrem de gras.S-a intamplat ca turneul lui la Londra sa coincida cu expunerea la balci a piticului Tom Pouce care locuia in acelasi hotel.Intr-o zi o doamna curioasa sa-l cunoasca pe celebrul pitic,veni la hotel,gresi insa usa si intra in camera lui Lablache.
-Am venit sa-l vad pe Tom Pouce.
-Eu sint ,Doamna!
-In cazul acesta am fost inselata,domnule,caci mi s-a spus ca sinteti un om extrem de mic…
-La teatru da,Doamna,dar indata ce ajung acasa,redevin normal!…
**************
***In cursul unui banchet literar scriitorul Pierre Mille,era asezat langa un confrate mai tanar,care vrand sa il linguseasca exclama:
-Ce bucurie pentru mine,ca pot sta alaturi de Geniul…
PierreMille riposta surizind:
-Nu,te inseli…Am facut armata la Infanterie!
***************
***Intr-un cerc unde era invitat,Bernard Shaw isi puse smokingul vechi pe care il purta cam de vreo 25 de ani.Un parvenit i se adresa:
-Maestre,smokingul acesta se purta acum un sfert de veac…
-Asta dovedeste ca eu purtam inca de pe atunci smoking.Nu oricine poate spune acelasi lucru…
I n iunie si iulie,mirosul patrunzator,dulceag,al florilor de tei parfumeaza intreg vazduhul,anuntand sosirea verii.Florile pline de polen,sunt o „pajiste binecuvantata” pentru albine,si in plus,ele contin multe substante utile omului.Cu toate acestea,din pacate exista si multe persoane alergice la floarea de tei.
Substante importante continute:Ulei eteric,mucilagii,saponine si tananti.
Utilizari externe:In tratarea pielii uscate si sensibile,in combaterea pistruilor si a vaselor sanguine dilatate,pot fi folosite,cu mult succes,bai de abur cu flori de tei,sau ape de fata si comprese pe baza de flori de tei.Adaugand infuzie de flori de tei in apa de clatit parul uscat si casant,acesta va deveni treptat,matasos si elastic.
sursa
Sa fii frumoasa cu produse si remedii naturale
de Magret Siemers
**************
La Duminica Mare acolo la noi, la biserica ,s-au sfintit teii si s-au pus ramuri la porti..
*******
Teiul,cu florile lui parfumate ,imi aminteste de Eminescu,de Moldova carturarului Vasile Lupu(1634-1653) cand teiul din Copou-ul de astazi era locul unde se jucau copiii lui…Mult mai tarziu prin 1874-1877,poetul Mihai Eminescu,venea in Gradina Copou si sedea la umbra teiului…visa poate,citea,privea Iasii de altadata…Teiul lui Eminescu a supravietuit in timp…un copac la umbra caruia ,pe o banca,si eu mi-am adunat gandurile…teiul secular…cate perechi de indragostiti s-or fi oprit de-a lungul vremii sub ramurile lui ademeniti de parfumul florilor?…Marturia nescrisa a iubirii poetului Mihai Eminescu pentru Veronica Micle…secrete…raspunsuri…doar teiul batran le stie…
Ieri,o zi deosebit de fierbinte..din aceasta perioada si pana tarziu in toamna asa e timpul pe aici;nu ploua niciodata si aerul e uscat tare…
Lumea a pus in miscare ventilatoarele si aparatele contra tantarilor…Mai rau de mine ca nu suport nici una nici cealalta…eu am facut loc afara ,protejat cu plasa de tantari ,si in noptile in care peretii de beton ai casei sunt prea incalziti dormim afara…da,foarte multe nopti..Aseara insa, a dormit afara cu mine doar unul din copii,ceilalti nu au vrut …(a fost de fapt prima noapte )Copilul a adormit repede iar eu am ramas cu ochii pe cer si cu gandurile mele…Pana pe la miezul noptii am avut” companie „muzica de la clubul de dincolo de padure ,care razbatea pana la mine;incercam sa nu ma gandesc la ea ,ci la poezia lui Kipling pe care am citit-o de cateva ori ,dar nu era pe baza de alegere…la un moment dat s-a auzit
si Maryah Carey cu Ken Lee(sigur ca nu se asculta numai muzica autohtona mai ales acolo la club unde se fac nunti „selecte” si scumpe…ei,globalizarea…uneori se aude chiar si Tina Turner cu” Simply de best”)si la o vreme totul s-a linistit.Mi-am amintit ca la fel se intampla si cand dormeam pe cerdacul casei parintesti ,eu dorind sa privesc cerul, trebuia sa ascult mai intai discoteca satului pana cand isi termina programul…M-am foit pana mi-am gasit locul si pana cand m-a patruns sentimentul de liniste si pace si predandu-ma grijii stelelor, am adormit…
M-au trezit pasarelele
certarete din gradina(nu stiu ce „discutau”asa de aprins)si un vanticel care imprastia peste terasa mirosul de trandafiri la prima geana de lumina.Cei care din diferite motive nu dorm afara nu stiu ce pierd.Intervalul de somn de la 1-4 dimineata este suficient si te trezesti mai relaxat decat dupa o noapte completa dormita in casa…Dar fiecare isi alege cum doarme…Astazi am mai citit o data poe zia aceea:
Rudyard Kipling – Daca …. (IF 1895)
DACA
De poti sa nu-ti pierzi capul
Cînd cei din preajma ta si-l pierd,
Si pentru asta ti-aduc o vina grea;
De poti sa crezi în tine cînd se-ndoiesc cei multi
Si totusi, de-ndoiala acestora sa-asculti,
De poti s-astepti si de-asteptare sa nu fii obosit,
Iar de te mint vreunii, sa nu te simti mintit;
De poti visa , iar visul stapîn sa nu-ti devie,
De poti gîndi, iar gîndul o tinta sa nu-ti fie,
De poti sa-nfrunti izbind si soarta dimpotriva
Si sa te porti cu-aceste naluci deopotriva
De vezi sfarmate lucruri cu viata ta platite
Si poti sa le-nalti iarasi cu scule învechite,
De poti sa strîngi gramada tot ce-ai agonisit
Si sa-ti încerci norocul cu banul azvîrlit
Iar de vei pierde totul s-o iei de la-nceput
Fara sa scoti un murmur de ceea ce-ai pierdut,
De rabzi ca adevarul ce-ai spus fara prihana
Rastalmacit sa-ajunga pentru nebuni capcana,
De poti puterea, nervii si inima sili
Sa-ti mai slujeasca mult, înca, dupa ce-or pieri
Si sa tii piept la toate, desi n-ai sprijin drept nimic
Decît vointa ce te-ndeamna ”tine piept!”,
De poti vorbi cu gloata si sa-ti pastrezi taria, Ori de-i umbla cu regii sa nu-ti pierzi omenia,
De n-o putea nici unul sa-ti dea vreo lovitura
Si toti te-or tine-n seama, dar nu peste masura,
De poti sa umpli bine momentul trecator
Cu saizeci de secunde cît tine drumul lor,
Al tau va fi pamîntul cu-a’ sale bogatii
Si mai mult decît asta, OM, fiule vei fi!
***********
Sunt bucuroasa ca ploua generos acolo unde pamantul era uscat…stiri bune si oameni fericiti pentru o clipa…
***Puterea cea mai mare o dovedeste cel care a inregistrat o victorie asupra lui insusi.
***Sunt calitati ale unor oameni care deranjeaza mai mult decat defectele lor.
***La intrebari curajoase nu se pot da raspunsuri umile.
***Sufletul omului,din fericire ,se poate descuia cu mai multe feluri de chei decat al acelora cu care se incuie.
***Fericirile injumatatite ne alarmeaza mai mult decat durerile dublate.
***Deasupra modelelor ce ne fascineaza nu ne putem inalta.De aceea este de dorit ca acestea sa fie cat mai elevate.
***Dialog fecund cu altii nu pot sustine cei care s-au sustras monologului.
***Dintre valori,doar cea a creatiei este mai durabila.
***Parintii modelati de copii,arata mai rau decat copiii needucati de parinti.
***Sa privesti tu prin lupa,e mai avantajos decat sa fii privit prin ea.
***Cand aprecierea eficientei unui medicament o fac cei sanatosi,trebuie sa ne ferim de el,iar cand o fac bolnavii,sa ne amintim ca nu exista boli ,ci doar bolnavi.
( Un om dintre miile de oameni care au aceeasi durere..aceeasi soarta..ah destinul!.)
Are 82 de ani:candva a fost tanar,frumos,puternic…La 19 ani a trebuit sa paraseasca locul natal ,din cauza celor care au venit din toata lumea si s-au pus stapani acolo .Si uite-asa ,cea mai mare parte de oameni ai locului ,au luat drumul pribegiei,al exilului…mai intai si-au asezat tabara dincolo,in locul permis ,de unde se puteau vedea chiar propriile lor pamanturi.Omul,despre care povestesc,era impreuna cu parintii,bunicii si fratii sai.Traiau in cort,plecau in tara vecina peste rau ,si secerau lanuri de ovaz cu secera,(sau sapau in jurul copacilor )pe bani ,(la localnici )ca sa poata sa aduca o paine( de ovaz )acasa. Drumul il faceau cu magarul sau pe jos…uneori nu aveau norocul sa gaseasca aceste slujbe…Apa de baut era la distanta mare ,si femeile ,zilnic se duceau si o aduceau(in vase pe care le puneau deasupra capului) pentru gatit si alte trebuinte.A mai trecut ceva timp ,si omul s-a casatorit cu o fata(tot dintre refugiati)si o parte din copiii lui s-au nascut acolo.Dupa o vreme ,tara vecina i-a acceptat legal si i-a cazat in campingul de refugiati…A inceput o noua etapa din viata lui;s-a dus in Sahara cu un cort ,si crestea animale (mai tarziu a inceput cu o sera de legume),ajutat de unii din baietii lui care intre timp crescusera.Dupa ani,a reusit si si-a cumparat o bucata de pamant pe care a construit o casa adevarata.De-a lungul timpului i-au murit pe rand;bunicii,parintii,iar dintre frati a mai ramas doar el..Femeia lui,i-a crescut 8 copii (unii au studii superioare),i-a fost tovaras de nadejde 40 de ani ;a inchis ochii pentru totdeauna in 1996;in casa noua, fara insa ,sa mai fi revazut vreodata tara ei .Eu l-am cunoscut acum 22 de ani;il stiu,il simt cand sufera de dor,ca si eu am aceasta suferinta.Uneori,se aseaza pe pamantul gol,si scruteaza cu ochii lui obositi(candva erau verzi,luminosi,plini de viata)nemarginirea cerului.Atunci haina ce-o poarta grea de ani, ii arata adevarata varsta.si parca lasa garda jos…vrea sa se predea.Cand a luat contact prima oara cu tehnologia moderna ,a vrut doar sa vada cu ochii lui imaginile din satelit a pamantului lui…macar asa sa vada , ca altfel, ii trebuie viza sa se duca acolo,si e atat de batran..Acum lucreaza la o harta, pe care a desenat pamantul lui si vecinii acestuia ,de erau candva ,pentru a o lasa copiiilor ; ii roaga sa o pastreze in cazul in care nici aceasta generatie nu se intoarce acolo,sa nu se piarda…si arborele genealogic al familiei sale…mai spera,iubeste acel pamant,nu-l poate uita.Ce trist,si cata nedreptate in juru-i!!!
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.