Din revista cultural-creştină Glas Comun (www.glascomun.info)
AFORISME DESPRE SENECTUTE
de Cezarina Adamescu | Iunie 18, 2011
*Rugăciunea: un pod de flori între spirite.
*Trăieşte aşa cum te rogi: cu smerenie, cu blândeţe, cu ardoare. Şi nu te
ruga aşa cum trăieşti: în grabă, cu egoism, cu trufie.
*Ochii nu pot fi înneguraţi când inima e doldora de lumină.
*Negura de pe ochi se transformă în zgură pe suflet.
*Drumul sfinţeniei nu admite…popasuri.
*Alcătuieşte-ţi cu minuţie un program de sfinţenie: meditează în linişte,
elimină tot ce te-ar putea distrage de la contemplarea misterelor.
Deschide-ţi inima către Dumnezeu, fii disponibil la lucrarea Duhului în
tine.
*Minunile nu se pot dobândi niciodată cu bani.
*Adevărata minune: dintr-un izvor secătuit să faci să ţâşnească râuri de
apă vie!
*Edificarea semenilor trebuie să înceapă cu edificarea de sine.
*Grea povară; să te simţi înstrăinat până şi de tine însuţi.
*Nu poţi clădi pe un teren mişcător, mlăştinos, plin de buruieni
otrăvitoare. Să facem întâi curăţenie împrejur, apoi înlăuntrul nostru, la
urmă să adăugăm cu smerenie prima piatră la edificiu.
*Şi dacă în clipa următoare va trebui să pleci în marea călătorie şi
Dumnezeu la judecată ţi-ar spune, aşa cum şi tu spui deseori: Te iert, dar
nu pot să uit niciodată ce mi-ai făcut?
*Cum poţi fi inuman când aparţii umanităţii?
*Valoarea unui om nu poate fi socotită în arginţi.
*Nimeni nu mai are destui bani pentru a-şi cumpăra…nemurirea.
*Chiar şi cele mai înalte culmi ale progresului nu pot garanta fericirea
omului pe pământ.
*Ce absurd! A-ţi cumpăra fericirea la kilogram, la metru sau la litru!
Daţi-mi, vă rog, o litră de bucurie. Un centimetru de linişte. Un metru de
pace. Nu doresc decât atât: un plus de tandreţe.
*”A-ţi pierde timpul” cu Dumnezeu, iată ce înseamnă a-ţi câştiga
veşnicia…
*Valoarea unui lucru izvorăşte din lumina pe care o împrăştie în jur,
făcând să-ţi domnească în inimă bucuria adevărată.
*Nu tot ceea ce ignoră alţii este fără preţ…
*În străinătate constaţi că sufletul îţi hălăduieşte undeva pe acasă.
*Ia-ţi mâinile de pe sufletul meu!
*Fii fără teamă. Nimeni nu-ţi poate smulge pământul de sub genunchi.
*Sănătatea trupului şi a minţii nu înseamnă absenţa maladiilor, dar
prezenţa Duhului care ajută în depăşirea oricăror încercări.
*A învinge boala înseamnă, de fapt, a o putea ţine sub control.
*Binecuvântează-mi, Doamne, această suferinţă!
*A te deprinde cu moartea încă din naştere, iată adevărata ştiinţă a vieţii.
*O lume construită fără Dumnezeu. Ce poate fi mai zadarnic?
*Priveşte în jur: lumea e un imens tablou în mişcare. Toţi sunt preocupaţi
să se întreacă, să ajungă, e o adevărată competiţie dominată de sloganul: qui pro quo.
Câtă zarvă! Stai o clipă şi pironeşte-ţi privirea spre cer. Acordă-ţi răgazul
acesta. Din văzduh picură liniştea în steluţe mici de zăpadă. Şi totuşi, o dată
ajunse pe inima ta, aceste steluţe de linişte pot să-ţi aducă o mare împăcare cutine. Şi de aici până la împăcare cu ceilalţi nu mai e decât un mic pas.
Îndrăzneşte!
*Oricât de puţini, oricât de neînsemnaţi, Dumnezeu se poate servi de noi
pentru a-i salva pe cei mulţi şi puternici.
*Pentru o mamă, cuvintele cele mai potrivite sunt lacrimile.
*Acolo unde nu e nimic de făcut, fii sigur că e de făcut…totul.
*O virtute de admirat: discreţia desăvârşită.
*Ieri, azi, mâine: dumicaţi din pâinea rotundă a vieţii…
*Să ne împreunăm mâinile şi să pornim prin iarna vieţii în căutarea
primăverii veşnice…
*Alergare inutilă, agonisire a cât mai multe hanţe, buclucuri, fiare vechi,
gunoaie. Acesta să fie gustul sărat şi lucid al vieţii pentru care lupţi cu
unghiile şi cu dinţii?
*Biserica-i o casă unde locuieşte Infinitul.
*Drumul democraţiei trece de la libertate la libertinaj.
*Fii fericit dacă poţi să creezi un lucru care să nu coste nimic şi nici nu
aduce bani, ci doar o imensă bucurie spirituală!
*Bucură-te de lucruri care există pe gratis: stelele, iarba, o floare, cântecul
păsării, apa, munţii, soarele, colbul din uliţă. Nu te simţi mai bogat
admirându-le pur şi simplu?
*Când văd un copil plângând mă cuprinde duioşia; când văd un bătrân
plângând, mă cuprinde disperarea!
*Tinereţea – ecoul speranţelor. Maturitatea – ecoul împlinirilor.
Senectutea – ecoul amintirilor..
sursa
Din revista cultural-creştină Glas Comun (www.glascomun.info)
*********
Duminica 24 july 2011
Dezamagita de ceea ce se intampla in lume…
George Secareanu said,
iulie 24, 2011 la 14:22
Frumoase adevaruri!
yousef59 said,
iulie 24, 2011 la 14:46
Da,toata revista contine lucruri frumoase…abia acum am descoperit-o si eu…
Hapi. River_woman said,
iulie 24, 2011 la 15:29
Eu ma abtin 🙂
Hapi. River_woman said,
iulie 24, 2011 la 15:36
*Cum poţi fi inuman când aparţii umanităţii?
(Uite ca se poate din pacate, exemplul cu Norvegia si nu numai)
*Valoarea unui om nu poate fi socotită în arginţi.
(Puterile lumii socotesc viata NUMAI dupa din acest punct de vedere ba chiar sprijina organizatii teroriste , companii de medicamente care ucid iar FDA permite lansarea pe piata a unor produse care n-ar avea ce cauta)
*Nimeni nu mai are destui bani pentru a-şi cumpăra…nemurirea
(de acord. Dar daca are destui bani poate cumpara Moartea. A altora. Vezi Gadaffi)
*Chiar şi cele mai înalte culmi ale progresului nu pot garanta fericirea
omului pe pământ.
(Dar fericirea este totusi conditionata de progres)
*În străinătate constaţi că sufletul îţi hălăduieşte undeva pe acasă.
(nu intotdeaua. Am cunoscut oameni care se simteau mai tristi la ei acasa – decat m-am simtit vreodata eu, locuind in asa-zisa strainatate)
Hapi. River_woman said,
iulie 24, 2011 la 15:36
Ma rog. Hapi se abtine greu.
yousef59 said,
iulie 24, 2011 la 15:55
@Hapi_River_woman:
Chestie de „vedere”… 😦
yousef59 said,
iulie 24, 2011 la 15:37
@Hapi_River_woman:
Nici o problema…fiecare vede lucrurile prin prisma sa…(suntem oameni,diferiti prin idei, gusturi,etc)
yousef59 said,
iulie 24, 2011 la 15:49
Tu vorbesti despre fericirea asociata cu ceva…cu progresul…asa vezi lucrurile…
eumiealmeu said,
iulie 24, 2011 la 17:47
şi cum ai descoperit revista? că nici eu nu am auzit despre ea.
yousef59 said,
iulie 24, 2011 la 18:12
Cautam Cartea Iluminarii a lui G.Tarnea…si am dat peste revista…
Hapi. River_woman said,
iulie 24, 2011 la 19:38
E perfect adevarat yousef 🙂
E o chestie de viziune – din ce punct privesti lucrurile
yousef59 said,
iulie 24, 2011 la 19:44
Stii,pentru mine”Camasa fericirii” are acelasi inteles ca in povestioara…la mine lucrurile sunt simple,poate prea simple …nu astept sa ma inteleaga cineva …nu am avut aceasta intentie…
Hapi. River_woman said,
iulie 24, 2011 la 20:30
Te inteleg perfect pentru ca si la mine sunt.
Numai ca am momentele mele de supra-realism sa zic asa 🙂 In care las ratiunea inainte sentimentelor
Camasa fericirii? O tin in cui si adesea isi aminteste cineva sa mi-o dea sa o imbrac pentru ca uit mereu………..
yousef59 said,
iulie 24, 2011 la 21:26
Credeam ca pe acolo in Nordrhein-Westfalen…m-am uitat la IP,scuza-ma!…nu sta in „cui”…da daca zici…e bine si asa…cat despre ratiune…uneori imi mai scapa sensul…nu sunt decat o superficiala…asta e…
Hapi. River_woman said,
iulie 24, 2011 la 22:37
Ei, crezi ca aici nu sunt cuiere? 🙂
Faptul ca nu ratiunea e cea care tine fraiele nu denota superficialitate.
Pentru ca am observat ca azi ai fost intr-o dispozitie mai melancolica, iti las un link (si el foarte trist!!) scris de Simona Catrina -un editor foarte apreciat in Ro si o femeie exceptionala. Articolul e doar asa, pentru evaluarea prioritatilor in timpuri in care soarele se arata greu………
Peste tot sunt cuiere pentru camasa aceea , peste tot…….
http://simona.revistatango.ro/2011/07/o-tristete/
yousef59 said,
iulie 24, 2011 la 22:40
Multumesc !
cafeauata said,
iulie 25, 2011 la 09:54
Multumesc!
Chiar asa simt: prea multa zarva in lume. Si nu intotdeauna indraznesc sa privesc spre cer, si nu intotdeauna imi amintesc ca de acolo picura linistea. Mai am de invatat, mai am de „crescut”.
yousef59 said,
iulie 25, 2011 la 10:29
@cafeauata:
Noi toti mai avem de invatat…doar ca fiecare intelege si face in felul lui…multumesc si eu!