29 iulie

CREZUL ORTODOX al lui Nicolae Steinhardt

Crez Ortodox

Cred în Sfanta Treime.

Cred într-Unul Domn Iisus Hristos Care neschimbat, din milă şi iubire pentru noi, S-a întrupat spre a ne mîngîia, a ne veni în ajutor şi a ne da simţul demnităţii şi nobleţei. Care pentru noi oamenii S-a urcat vitejeşte pe cruce deoarece n-a fost numai bun, blînd şi smerit cu inima ci şi mai presus de orice, curajos. Care a mers către moarte nu numai ca un miel dus la junghiere, ci şi ca un leu hotărât să înfrunte chinul. Care n-a vrut să pătimească măreţ şi solemn, ci să fie batjocorit şi ocarît şi să rabde pînă la capăt agonia cea mai cumplită şi mai înjositoare din cîte pot fi. Pentru ca astfel să asume cel mai caracteristic dintre elementele condiţiei omeneşti: suferinţa.

Care pe cei drepţi îi iubeşte şi de cei păcătoşi se îndură, însă celor netemători le poartă o trainică şi nedezminţită afecţiune, fie ei încărcaţi cu grele trecute poveri. Care nu uită că a fost şi El om pe pămînt, unde Şi-a primit stigmatele şi a dobîndit o silă anume faţă de turnători, funcţionari straşnici şi birocraţie.

Cred în Duhul Sfînt, care suflă unde şi cînd vrea, spre scandalul şi zăpăceala fariseilor, angeliştilor şi habotnicilor, care, ca şi Tatăl şi Fiul, vrea altceva decît numai forme, filosofic, dovezi istorice şi scripturale. Căruia îi este lehamite de ţapi şi viţei sub orice chip, pricepîndu-se a-i desluşi şi identifica în formele lor cele mai moderne şi mai neaşteptate. Carele nu grăieşte pilduitor, serafic şi preţios, Carele ne călăuzeşte modest şi sigur, după dreapta socotinţă şi nu apreciază în mod deosebit stilul voit onctuos, mîinile cucernic împreunate şi morala ostentativă.

Credinţa noastră, sînt convins, nu se confundă cu „înalta spiritualitate”, nu urmăreşte o cunoaştere ocultă, o igienă mintală ori constituirea unei prime de asigurare la Judeţul de Apoi şi este străină de unele intransigenţe naive ca de pildă: orice ar fi, eu nu mint (pe cînd monahul îmbunătăţit din Pateric minte pentru a salva, la nevoie, viaţa unui om). Şi nu se potriveşte cu o concepţie pur organizatorică a Bisericii – organizare juridică şi rece şi, pînă la urmă, inchizitorială: frunţi încruntate şi grumaji ţepeni; după cum nici cu hlizeala prostesc serafică ori neorînduiala şi neastîmpărul. Nu se lasă înfrîntă şi convinsă de toate silniciile, durerile, nedreptăţile şi cruzimile lumii; crede în Dumnezeu adversativ: împotriva, în ciuda, în pofida lor, deşi ele, vai, există cu prisosinţă.

Mărturisesc un botez spre iertarea păcatelor şi dezrobirea de sub jugul prejudecăţilor, micimilor şi meschinăriei, spre adoptarea unor reacţii creştineşti în iureşul vieţii de toate zilele, faptelor şi evenimentelor ei.

Nu aştept ca Dumnezeu să ne rezolve treburile noastre lumeşti, a căror înţeleaptă chivernisire ne revine nouă ca fiinţe înzestrate de El cu minte raţională şi o inimă fierbinte. Nu dau treburilor acestora lumeşti mai multă însemnătate decît se cuvine, dar nici nu le dispreţuiesc deoarece ţin de creaţia divină. Iar viaţa, defaimîndu-i deşărtăciunile, o iau în serios, pentru că într-însa şi printr-însa ni se joacă soarta de veci.
Cred în Biserică şi în Sfintele Taine, mă aştept ca Biserica să nu se amestece unde nu-i sade bine a interveni şi să păstreze cu sfinţenie cele duhovniceşti spre întărirea noastră. Totodată, contradictoriu şi paradoxal, n-o vreau nici oarbă şi nepăsătoare la păsurile credincioşilor şi la complicaţiile existenţei.

Dau puţină importanţă filosofiei, argumentelor istorice, moralismului, estetismului şi erudiţiei, care toate nu-s de o fiinţă cu dreapta credinţă liberă, nemotivată, pascaliană. Nu-mi fac iluzii, i-am citit pe existenţialişti, dar nici nu văd totul numai în negru, ştiu că lumea e neunitară şi surprinzătoare, că totul – în bine ca şi în rău – se poate petrece în cuprinsul ei.

Mă rog fierbinte să fiu cucerit de Domnul Hristos şi slobozit din mrejele părelniciilor şi de frică, să mă port bine cu semenii, să mă învrednicesc de o ţinută nimerită unuia ce poate fi oricând numit prieten al Domnului şi să-mi fie nu numai faptele ci şi gîndurile curate şi onorabile.

Cred în minuni (ca şi eroul lui Mircea Eliade în O fotografie veche de 14 ani) şi că Iisus Hristos cu instinct de vînător, se va milui de mine, deşi mă las atît de greu răpus de nesfîrşita Lui iubire.

Aştept, mort de spaimă şi plin de nădejde, Judecata de Apoi, ştiu că nu ştiu nimic, n-am nici o dovadă, nici un argument şi nici o îndreptăţire şi singurul lucru pe care-l ştiu este că Domnul e Calea, Adevărul şi Viaţa. Aflat pe Golgota în vremea răstignirii sunt sigur că nu l-aş fi cerut Domnului să coboare de pe cruce spre a crede că e împărat. Ci, odată cu Dostoievski, cred că măcar de-ar fi adevărul altceva decît Hristos, eu tot voi rămîne, orice s-ar întâmpla, cu Hristos.

Muţumesc puterilor cereşti că m-am învrednicit a crede, că mi s-a fâcut această neasemuită onoare şi din tot sufletul rostesc, strigând cu lacrimi ca la Marcu 9, 24: „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele”.

Slava lui DUMNEZEU pentru toate !!!

 

/////////////

Nicolae Aurelian Steinhardt (n. 29 iulie 1912 – d. 30 martie 1989) a fost un autor, critic literar, diarist, eseist, jurist, publicist și scriitor român. A fost doctor în drept constituțional.( Biografie)

TIMPUL SMOCHINELOR

Au inceput sa se coaca smochinele;pana tarziu in toamna se coc mereu pe rand…eu am doar doi smochini  dar fructele lor ajung pentru toti care vor…se numeste TIN…de cateva zile il avem pe masa…

Smochinul este un copac din foioase(Ficus Carica)…el are diferite inaltimi…ai mei au 18 ani si 10 m inaltime…sunt si mai inalti si mai ramurosi depinde de zona si de soi.Se gasesc  in zona Marii Mediterane si Orientul Mijlociu,Iran,Pakistan,Nordul Indiei si in alte zone ale lumii cu climat similar  chiar si in Romania…Smochinul a fost una dintre primele plante cultivata de om…in Valea Iordanului s-au gasit urmele sale care dateaza din neolitic.Smochinele au fost  o sursa de hrana  pentru romani in trecerea lor pe aici…

-ele pot fi consumate proaspete,uscate sau se poate face din ele gem,dulceata sau peltea…

-contin mangan,magneziu,potasiu,vitamina K

-au un continut extraordinar de mare de calciu ,de aceea pe aici pe la noi ele sunt recomandate de medici pentru cei cu oase fragile,pentru climacteriu la femei.

-au efect laxativ

-recomandate pentru ulcer,gastrita..

Smochinul este amintit in Cartea Genezei in Biblie cand Adam si Eva s-au acoperit cu frunzele acestuia dupa ce au mancat din fructul interzis.De asemenea este in (Matei 21:18-22 şi Marcu 11:12-14, 19-21)cand Iisus a gasit in calea sa un smochin care nu avea fructe ci doar frunze si nu a putut sa isi potoleasca foamea si a blestemat smochinul…de aici si Pilda smochinului neroditor…

Nicolae Stainhardt spune:” Nefericitul smochin nu-i altul decât nestiutorul, proceduristul, legalistul, de sine statatorul, învârtosatul, formalistul fariseu care se socoteste aparat de termene si de strictetea prescriptiilor, care sie îsi ajunge si nu are nevoie de mila ori duh sfânt, care altadata se îndreptatea falindu-se ca da zeciuiala din chimen, izma si marar!”(din predica Timpul Smochinelor)

%d blogeri au apreciat asta: