mai multe…despre…

Ieri,o zi deosebit de fierbinte..din aceasta perioada si pana tarziu in toamna asa e timpul pe aici;nu ploua niciodata si  aerul e uscat tare…

Lumea a pus in miscare ventilatoarele si aparatele contra tantarilor…Mai rau de mine ca nu suport nici una nici cealalta…eu am facut loc afara ,protejat cu plasa de tantari ,si in noptile in care peretii de beton ai casei sunt prea incalziti dormim afara…da,foarte multe nopti..Aseara insa, a dormit afara cu mine doar unul din copii,ceilalti nu au vrut …(a fost de fapt prima noapte )Copilul a adormit repede iar eu am ramas cu ochii pe cer si cu gandurile mele…Pana pe la miezul noptii am avut” companie „muzica de la clubul  de dincolo de padure ,care razbatea pana la mine;incercam sa nu ma gandesc la ea ,ci la poezia lui Kipling pe care am citit-o de cateva ori ,dar nu era pe baza de alegere…la un moment dat s-a auzit

si Maryah Carey cu Ken Lee(sigur ca nu se asculta numai muzica autohtona mai ales acolo la club unde se fac nunti „selecte” si scumpe…ei,globalizarea…uneori se aude chiar si Tina Turner cu” Simply de best”)si la o vreme totul s-a linistit.Mi-am amintit ca la fel se intampla si cand dormeam pe cerdacul casei parintesti ,eu dorind sa privesc cerul, trebuia sa ascult mai intai discoteca satului pana cand isi termina programul…M-am foit pana mi-am gasit locul si pana cand m-a patruns sentimentul de liniste si pace  si predandu-ma grijii stelelor, am adormit…

M-au trezit pasarelele

certarete din gradina(nu stiu ce „discutau”asa de aprins)si un vanticel care imprastia peste terasa mirosul de trandafiri la prima geana de lumina.Cei care din diferite motive nu dorm afara nu stiu ce pierd.Intervalul de somn de la 1-4 dimineata este suficient si te trezesti mai relaxat decat dupa  o noapte completa dormita in casa…Dar fiecare isi alege cum doarme…Astazi am mai citit o data poe zia aceea:

Rudyard Kipling – Daca …. (IF  1895)
DACA
De poti sa nu-ti pierzi capul
Cînd cei din preajma ta si-l pierd,
Si pentru asta ti-aduc o vina grea;
De poti sa crezi în tine cînd se-ndoiesc cei multi
Si totusi, de-ndoiala acestora sa-asculti,
De poti s-astepti si de-asteptare sa nu fii obosit,
Iar de te mint vreunii, sa nu te simti mintit;
De poti visa , iar visul stapîn sa nu-ti devie,
De poti gîndi, iar gîndul o tinta sa nu-ti fie,
De poti sa-nfrunti izbind si soarta dimpotriva
Si sa te porti cu-aceste naluci deopotriva
De vezi sfarmate lucruri cu viata ta platite
Si poti sa le-nalti iarasi cu scule învechite,
De poti sa strîngi gramada tot ce-ai agonisit
Si sa-ti încerci norocul cu banul azvîrlit
Iar de vei pierde totul s-o iei de la-nceput
Fara sa scoti un murmur de ceea ce-ai pierdut,
De rabzi ca adevarul ce-ai spus fara prihana
Rastalmacit sa-ajunga pentru nebuni capcana,
De poti puterea, nervii si inima sili
Sa-ti mai slujeasca mult, înca, dupa ce-or pieri
Si sa tii piept la toate, desi n-ai sprijin drept nimic
Decît vointa ce te-ndeamna ”tine piept!”,
De poti vorbi cu gloata si sa-ti pastrezi taria,
Ori de-i umbla cu regii sa nu-ti pierzi omenia,
De n-o putea nici unul sa-ti dea vreo lovitura
Si toti te-or tine-n seama, dar nu peste masura,
De poti sa umpli bine momentul trecator
Cu saizeci de secunde cît tine drumul lor,
Al tau va fi pamîntul cu-a’ sale bogatii
Si mai mult decît asta, OM, fiule vei fi!

***********

Sunt bucuroasa ca ploua generos acolo unde pamantul era uscat…stiri bune si oameni fericiti pentru o clipa…