GÎNDURI…

La-nceput de drum
de Dan Verona
Ce frumoşi suntem la-nceput de drum
Ceru-i tînar şi clar.
Nici un vis nu-i prea mare acum
Pe al lumii cîntar.

La-nceput de drum toţi visăm o stea
S-o atingem în zori
Merită să-ncerci chiar de nu vei fi
Printre învingători.

Unii au mereu chef de vis şi zbor
Alţii doar de bal.
Alţii cară al lumii decor
Şi-s uitaţi la final.

Dar într-o zi dacă vei vedea
Flacăra la care ai visat
Chiar de va fi să te arzi în ea
N-o lăsa să ardă în zadar.

Anunțuri

Comoara neamului

"la noi sint codri verzi de brad"

Poporul meu cunoaște-o suferință
Nemărginit de dulce și de blîndă,
Ce-n vremuri grele ca și de izbindă
I-a mingiiat intreaga lui ființă.
Durere e,și-i chin, și e dorință-
Dar inima de dinsa ți-i flamindă
Iar taina sa e-atita de plăpindă
Incit te soarbe-n ea cu ușurință.
Din văi și munti,și valurile albastre
Se-nalță-n zbor de doine către astre
Cu-o gingașie atit de-armonioasă
Cum nici un neam nu i-a simțit fiorul.
Si n-a pătruns comoara cea duioasă
Din sfintul si supremu-i farmec:
DORUL.

de Mihai Codreanu
n. 25 iulie 1876-m.23 octombrie 1957
poet, dramaturg, avocat, traducător român ,  membru corespondent al Academiei Române (1942). A fost considerat drept cel mai prolific sonetist român și părintele sonetului românesc.

This is my  beautiful country and my romanian nation.I m very proud of my romance and mistery country.I love Romania!

DE FLORII

trandafiri cataratori Rugă pentru Duminica Floriilor

Dezleagă-mă, Părinte, de ce-am jurat să fiu
Şi iartă-mă că-n viaţă n-am fost decît ce sînt –
Un cîntec prea devreme, sau poate prea tîrziu,
Un ropot scurt de ploaie
Şi-un mic vîrtej de vînt…
Dezleagă-mă de vina de-a fi-ncercat să fac
Granit din cărămidă…
Colan de pietre scumpe din sîmburi de dovleac…
Şi iartă-mă că-n viaţă n-am fost decît aşa
Cum te-am văzut pe Tine –
C-aşa credeam că-i bine!…
Dar azi, cînd văd că-i altfel de cum am vrut să fie,
Stropeşte-mi ochii, Doamne, cu stropi de apă vie!
(Ion Minulescu)
1881-1944
(poet și prozator român, reprezentant important al Simbolismului românesc )

La multi ani, tuturor celor ce poarta nume de flori! …

ÎNCEPUT DE APRILIE

migdalulLogodnă de primăvară
de Magda Isanos

Vai, frumusețea ceasului de-acuma
de ce nu-mi este dat s-o sorb cu tine,
și-alături să simțim sub talpă huma
de iarba vieții grea, cum de suspine
mi-i inima de când nu te-am văzut?
Vreau soarele, pe degetele noastre
unite, un inel să făurească;
albastre zările-n privirile-ți albastre
să le privesc și dragostea să crească
din rădăcini bătrîne ca grădina
(mai mîndră decît cea care s-a dus),
să-mi ierți, și eu să-ți iert, de-asemeni vina
de-a fi iubit mai mult decît am spus.

(Magda Isanos (n. 17 aprilie 1916, Iași – d. 17 noiembrie 1944, București) a fost o avocată, poetă, prozatoare și publicistă română.)

24 Feb.

E-o liniște iubirea?
Mi-s pletele albite.
Și tulbure mi-e somnul
Ca intre doua pite.
Nu știu: răsare iarba,
Mai curg pe văi izvoare ?!
Departe ești de mine
Cum Luna e de Soare.
Pier stele neatinse.
Noi stele se vor naște.
Am cunoscut durerea,
Nu am ce mai cunoaște.
de
Grigore Vieru
poet român(1935-2009)

An infinite sadness invaded my life.

An infinite sadness invaded my life.

٢٠١٦٠٢١٨_١٧١٧٣١

15 Ianuarie


Și dacă…
Și dacă ramuri bat în geam
Și se cutremur plopii,
E ca în minte să te am
Și-ncet sa te apropii.

Și dacă stele bat în lac
Adîncu-i luminîndu-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Înseninîndu-mi gîndul.

Și dacă norii deși se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte să-mi aduc
De tine-ntotdeuna.

Mihai Eminescu (1850-1889) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Eminescu
“Trebuiau să poarte un nume

Eminescu n-a existat.

A existat numai o Țară frumoasă
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe.
Ca o barbă nepieptănată de crai.
Și niște ape ca niște copaci curgători
În care luna îsi avea cuibar rotit.

Și, mai ales, au existat niște oameni simpli
Pe care-i chema : Mircea cel Bătrîn,
Ștefan cel Mare,
Sau mai simplu : ciobani și plugari,
Cărora le plăcea să spună
Seara în jurul focului poezii –
„Miorița” și „Luceafărul” și „Scrisoarea a III-a”.

Dar fiindcă auzeau mereu
Lătrînd la stîna lor cîinii,
Plecau să se bată cu tătarii
Și cu avarii și cu hunii și cu leșii
Și cu turcii.

În timpul care le rămînea liber
Între două primejdii,
Acești oameni făceau din fluierele lor
Jgheaburi
Pentru lacrimile pietrelor înduiosate,
De curgeau doinele la vale
Pe toti munții Moldovei si ai Munteniei
Și ai Țării Bîrsei si ai Țării Vrancei
Și ai altor țări românești.

Au mai existat și niște codri adînci
Și un tînăr care vorbea cu ei,
Întrebîndu-i ce se tot leagănă fără vînt ?

Acest tînăr cu ochi mari,
Cît istoria noastră,
Trecea bătut de gînduri
Din cartea cirilica în cartea vietii,
Tot numarînd plopii luminii, ai dreptății,
ai iubirii,
Care îi ieșeau mereu fără soț.

Au mai existat si niște tei,
Și cei doi îndrăgostiți
Care știau să le troienească toată floarea
Într-un sărut.

Și niște păsări ori niște nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi si miscătoare șesuri.

Și pentru că toate acestea
Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus
Eminescu.”
― Marin Sorescu-( poet român, dramaturg, prozator, eseist și traducător.
29 February 1936 – 8 December 1996)

15 ian.2015

Data nașterii poetului național al românilor, Mihai Eminescu (1850-1889)
15 ianuarie ,Ziua Culturii Naţionale.luna prin agud

“În Ţara Moldovei, sus/
coborînd dinspre obcini spre plai,/
trece în nopţi cînd e lună/
Voievodul Eminescu Mihai,/
Se opreşte la sfinte altare/
şi-n crame cu vin de un veac/
privighetorile cînd il văd se usucă/
de atîta iubire şi tac./
Şi-un cîntec se face pămîntul/
un cîntec şi-un petec de rai/
cînd trece in nopţi inlunate/
Voievodul Eminescu Mihai”.
de
MIRCEA MICU
( 31 ian.1937- 18 iulie 2010) a fost un poet, prozator și publicist român.)

ODĂ LIMBII ROMÂNE

Vorbim
cum ne-a-nvățat mama a spune
lucrurilor din jurul nostru –
jumătate pământ, jumătate minune.

E o limbă aprins de curioasă,
pentru unii,
că ne-nțelege și apa și ascuțișul de coasă
al lunii,
muntele și luminișul de la știubeu;
vorbim atât de omenește
că uneori Dumnezeu,
sub umbra cuvintelor noastre,
se odihnește.

Vorbim ce suntem și suntem ce vorbim,
sorbim din ulcică și vin și lumină,
Cuvântul când ne cheamă la Cină.

Substantivele noastre-s amare;
nu au declinare
nici de venit, nici de dus,
ci numai orizontul de sus –
taboric urcuș de Vinere Mare.
N-avem tâlmaci
în această prisacă și Vale a Plângerii;
chiar îngerii,
omeneasca vrând s-o deprindă,
merg la gramatica noastră din ghindă,
iar veacul
din duhul pietrei ce nu se schimbă
răspunde plevei ce-o vântură vântul
Oamenii ăștia s-au născut din limbă,
că înaintea lor,
Întru-nceput,
le-a fost Cuvântul.

Pr. Dr. Dumitru Ichim (Kitchener, Ontario, Canada)

dumitruichim

http://dumitruichim.com/2014/08/26/oda-limbii-romane-2/

http://www.poezie.ro/index.php/author/0037908/Dumitru_Ichim

 

****

"În limba ta ţi-e dor de mama"

„În limba ta ţi-e dor de mama”

"Ci doar in limba ta Durerea poti s-o mangii, Iar bucuria S-o preschimbi in cint."

„Ci doar in limba ta
Durerea poti s-o mangii,
Iar bucuria
S-o preschimbi in cint.”

"Şi doar în limba ta   Poţi rîde singur  Şi doar în limba ta   Te poţi opri din plîns." -Grigore Vieru

„Şi doar în limba ta
Poţi rîde singur
Şi doar în limba ta
Te poţi opri din plîns.” -Grigore Vieru

„CE E VAL CA VALUL TRECE”…

Mihai Eminescu-romanian poetry

Mihai Eminescu

(născut Mihail Eminovici) (n. 15 ianuarie 1850, Botoșani – d. 15 iunie 1889, București) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.

http://www.rgnpress.ro/rgn_13/categorii/eveniment/8032-15-ianuarie-ziua-poetului-national-al-romanilor-ziua-culturii-nationale.html

GLOSSĂ

Vreme trece, vreme vine,

Toate-s vechi si nouă toate;

Ce e rău şi ce e bine

Tu te-ntreabă si socoate;

Nu spera si nu ai teamă,

Ce e val ca valul trece;

De te-ndeamnă, de te cheamă,

Tu ramîi la toate rece.

 

 

Multe trec pe dinainte,

In auz ne sună multe,

Cine ţine toate minte

Şi ar sta să le asculte?…

Tu aşază-te deoparte,

Regăsindu-te pe tine,

Cînd cu zgomote deşarte

Vreme trece, vreme vine.

 

 

Nici încline a ei limbă

Recea cumpăn-a gândirii

Înspre clipa ce se schimbă

Purtînd masca fericirii,

Ce din moartea ei se naşte

Şi o clipă ţine poate,

Pentru cine o cunoaşte

Toate-s vechi şi nouă toate.

 

 

Privitor ca la teatru

Tu în lume să te-nchipui:

Joace unul si pe patru,

Totuşi tu ghici-vei chipu-i,

Şi de plânge, de se ceartă,

Tu în colţ petreci în tine

Şi-nţelegi din a lor artă

Ce e rău si ce e bine.

 

 

Viitorul şi trecutul

Sînt a filei două feţe,

Vede-n capăt începutul

Cine ştie să le-nveţe.

Tot ce-a fost ori o sa fie

În prezent le-avem pe toate,

Dar de-a lor zădărnicie

Tu te-ntreabă si socoate.

 

 

Căci aceloraşi mijloace

Se supun cîte există,

Si de mii de ani încoace

Lumea-i veselă şi tristă.

Alte măşti, aceeasi piesă,

Alte guri, aceeasi gamă,

Amăgit atît de-adese

Nu spera şi nu ai teamă.

 

 

Nu spera cînd vezi mişeii

La izbînda făcînd punte,

Te-or întrece nătărăii,

De ai fi cu stea în frunte.

Teamă n-ai, căta-vor iarăşi

Între dînşii să se plece,

Nu te prinde lor tovaraş:

Ce e val, ca valul trece.

 

 

Cu un cîntec de sirenă,

Lumea-ntinde lucii mreje;

Ca să schimbe-actorii-n scenă,

Te momeşte în vîrteje.

Tu pe-alături te strecoară,

Nu băga nici chiar de seamă,

Din cărarea ta afară

De te-ndeamnă, de te cheamă.

 

 

De te-ating, să feri în lături,

De hulesc, să taci din gură;

Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,

Dacă ştii a lor masură?

Zică toţi ce vor să zică,

Treacă-n lume cine-o trece;

Ca să nu-ndrăgeşti nimică,

Tu rămîi la toate rece.

 

 

Tu rămîi la toate rece,

De te-ndeamnă, de te cheamă:

Ce e val, ca valul trece,

Nu spera si nu ai teamă.

Tu te- ntreabă şi socoate

Ce e rau si ce e bine;

Toate-s vechi si nouă toate:

Vreme trece, vreme vine.

(1883, decembrie)

DE IARNA…

sursa

youtube

sursa

youtube

 

sursa

youtube

%d blogeri au apreciat asta: