Mereu am emoţii cînd vorbesc cu mama mea,asta poate pentru că are lîngă ea acolo  întotdeauna
pregătită o paporniţă plină cu întrebări şi mai ales cu sfaturi.Dar e mama mea care mă ştie cel mai bine,mama pe care o iubesc şi nu vreau să o supăr cumva cu ceva, mai ales că e suferindă cu inima şi n-o mai am decît pe ea. Aşa că mă pregătesc  puţin înainte să sun.
Mai întîi verfic ,configurez şi testez camera web,sunetul, dar mai ales îmi spun eu mie în gînd că trebuie să îmi priponesc lacrimile de nişte plante din grădină  în caz că unele ştiri nu vor fi bune, asta aşa ca să mă vadă puternică…însă dacă îi văd ochii roşii de nesomn,de urmele bolilor ei sau  de plîns, nu rezist.Mă gîndesc cum s-o cotesc printre nişte glume dacă va fi cazul ca să nu şiroiască lacrimile intre ramele camerei web.Na,aşa sînt eu mai plîngacioasă dar numai cu anumite persoane.

***

Şi a venit mama mea,am uitat ce am gîndit înainte,totul a decurs firesc.Am vorbit cîte în lună şi în stele,am înveselit-o cu unele ştiri de-ale mele.M-a întrebat de noi toti, de florile din grădină,de mîncărurile pe care le mai fac eu,de reţete de budinci.Mi-a vorbit despre plantele medicinale pe care le-a adunat pentru ceaiurile de la iarna,de oamenii de acolo,de gradina ei,de iaz şi ce schimbări au mai avut loc.La politica am constatat că avem păreri diferite dar am spus ce gîndesc.

Au trecut repede 2 ore…mama mea era veselă cînd ne-am spus la revedere.

Te iubesc mamă!
Săru’ mîna mamă!

(Mama mea are 75 de ani)

„Cinsteşte pe tatăl tău si pe mama ta”!