15 ian.2015

Data nașterii poetului național al românilor, Mihai Eminescu (1850-1889)
15 ianuarie ,Ziua Culturii Naţionale.luna prin agud

“În Ţara Moldovei, sus/
coborînd dinspre obcini spre plai,/
trece în nopţi cînd e lună/
Voievodul Eminescu Mihai,/
Se opreşte la sfinte altare/
şi-n crame cu vin de un veac/
privighetorile cînd il văd se usucă/
de atîta iubire şi tac./
Şi-un cîntec se face pămîntul/
un cîntec şi-un petec de rai/
cînd trece in nopţi inlunate/
Voievodul Eminescu Mihai”.
de
MIRCEA MICU
( 31 ian.1937- 18 iulie 2010) a fost un poet, prozator și publicist român.)

LECŢIA DE ZBOR

de Nichita Stanescu ( 31 martie 1933, Ploiești, județul Prahova — d. 13 decembrie 1983 -poet, scriitor și eseist)
zbor pe cer senin

Mai intîi iţi strîngi umerii,
mai apoi te inalţi pe vîrful picioarelor,
inchizi ochii
refuzi auzul.
Iţi spui in sine:
acum voi zbura.
Apoi zici:
Zbor
Şi acesta este zborul.

Iţi strîngi umerii
cum se strîng rîurile intr-un singur fluviu.
Iţi inchizi ochii
cum inchid norii cîmpia.
Te-nalti pe vîrful picioarelor
cum se inalţă piramida pe nisip.
Refuzi auzul,
auzul unui singur secol,
şi-apoi îţi spui in sinea ta:
acum voi zbura
de la naştere spre moarte.
Dupa aceea zici:
Zbor
Si acesta e timpul.

Iţi strîngi rîurile
cum strîngi umerii
Zici: Nevermore.
Si apoi:
Fîlf
dai din aripile altcuiva;
si apoi
esti el,
iar el
este pururi altcineva.zboara pasare,zboara libera!

La Mulți Ani, binecuvîntați,celor care poartă NUME DE ÎNGER!
MIHAIL, GAVRIIL, RAFAIL
lectie de zbor

„CE E VAL CA VALUL TRECE”…

Mihai Eminescu-romanian poetry

Mihai Eminescu

(născut Mihail Eminovici) (n. 15 ianuarie 1850, Botoșani – d. 15 iunie 1889, București) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.

http://www.rgnpress.ro/rgn_13/categorii/eveniment/8032-15-ianuarie-ziua-poetului-national-al-romanilor-ziua-culturii-nationale.html

GLOSSĂ

Vreme trece, vreme vine,

Toate-s vechi si nouă toate;

Ce e rău şi ce e bine

Tu te-ntreabă si socoate;

Nu spera si nu ai teamă,

Ce e val ca valul trece;

De te-ndeamnă, de te cheamă,

Tu ramîi la toate rece.

 

 

Multe trec pe dinainte,

In auz ne sună multe,

Cine ţine toate minte

Şi ar sta să le asculte?…

Tu aşază-te deoparte,

Regăsindu-te pe tine,

Cînd cu zgomote deşarte

Vreme trece, vreme vine.

 

 

Nici încline a ei limbă

Recea cumpăn-a gândirii

Înspre clipa ce se schimbă

Purtînd masca fericirii,

Ce din moartea ei se naşte

Şi o clipă ţine poate,

Pentru cine o cunoaşte

Toate-s vechi şi nouă toate.

 

 

Privitor ca la teatru

Tu în lume să te-nchipui:

Joace unul si pe patru,

Totuşi tu ghici-vei chipu-i,

Şi de plânge, de se ceartă,

Tu în colţ petreci în tine

Şi-nţelegi din a lor artă

Ce e rău si ce e bine.

 

 

Viitorul şi trecutul

Sînt a filei două feţe,

Vede-n capăt începutul

Cine ştie să le-nveţe.

Tot ce-a fost ori o sa fie

În prezent le-avem pe toate,

Dar de-a lor zădărnicie

Tu te-ntreabă si socoate.

 

 

Căci aceloraşi mijloace

Se supun cîte există,

Si de mii de ani încoace

Lumea-i veselă şi tristă.

Alte măşti, aceeasi piesă,

Alte guri, aceeasi gamă,

Amăgit atît de-adese

Nu spera şi nu ai teamă.

 

 

Nu spera cînd vezi mişeii

La izbînda făcînd punte,

Te-or întrece nătărăii,

De ai fi cu stea în frunte.

Teamă n-ai, căta-vor iarăşi

Între dînşii să se plece,

Nu te prinde lor tovaraş:

Ce e val, ca valul trece.

 

 

Cu un cîntec de sirenă,

Lumea-ntinde lucii mreje;

Ca să schimbe-actorii-n scenă,

Te momeşte în vîrteje.

Tu pe-alături te strecoară,

Nu băga nici chiar de seamă,

Din cărarea ta afară

De te-ndeamnă, de te cheamă.

 

 

De te-ating, să feri în lături,

De hulesc, să taci din gură;

Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,

Dacă ştii a lor masură?

Zică toţi ce vor să zică,

Treacă-n lume cine-o trece;

Ca să nu-ndrăgeşti nimică,

Tu rămîi la toate rece.

 

 

Tu rămîi la toate rece,

De te-ndeamnă, de te cheamă:

Ce e val, ca valul trece,

Nu spera si nu ai teamă.

Tu te- ntreabă şi socoate

Ce e rau si ce e bine;

Toate-s vechi si nouă toate:

Vreme trece, vreme vine.

(1883, decembrie)

DE IARNA…

sursa

youtube

sursa

youtube

 

sursa

youtube

MIHAI EMINESCU

Poet,prozator si jurnalist roman,MIHAI EMINESCU s-a nascut in 15 ianuarie 1850 la Botosani

S-a stins din viata in 1889 la doar 39 de ani…

„”Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţa cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pămîntul românesc. Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsării pădure sau cetate, şi cîte o stea va vesteji pe cer în depărtări, pînă cînd acest pămînt sa-şi strîngă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale”. (Viata lui Mihai Eminescu 1932 -G.Calinescu)

*******

„Pentru noi, Eminescu nu e numai cel mai mare poet al nostru si cel mai stralucit geniu pe care l-a zamislit pamantul, apele si cerul romanesc. El este intr-un anumit fel, intruparea insasi a acestui cer si a acestui pamant, cu toate frumusetile, durerile si nadejdile crescute din ele. Noi, cei de aici, rupti de pamant si de neam regasim in el tot ce-am lasat in urma, de la vazduhul muntilor nostri si de la melancolia marii noastre, pana la cerul noptii romanesti si teiul inflorit al copilariilor noastre. Recitindu-l pe Eminescu, ne reintoarcem, ca intr-un dulce somn, la noi acasa. Intreg Universul nostru il avem in aceste zeci de pagini, pe care o mana harnica le-a tiparit si le imparte astazi in cele patru colturi ale lumii peste tot unde ne-a imprastiat pribegia. Pastrati-le bine; este tot ce ne-a ramas neintinat din apele, din cerul si din pamantul nostru romanesc.”

(Mircea Eliade, Paris, Septembrie 1949)

sursa

youtube

SE REÎNTORC LIVEZILE ACASĂ…

PRIMĂVARA de Virgil Carianopol 1908-1984

Din somnul orb de noapte-ntunecoasă

De unde-au stat departe de frumolamiiuls

Se reîntorc livezile acasă

In rochii înflorite pînă jos

E primăvară, iarasi primăvară!

Pe fiecare margini de fagaş

Işi scot stramoşii degetele – afară,

De ghiocei, de crini, de toporaşi…

Se simte iaraşi mirosul cîmpiei

Din nou aruncă soarele pojarphoto3364

La cîntecul înalt al ciocîrliei

Ies roadele cu capetele-afar.

Aruncă ziua peste tot cu vrăbii

In codri cucii iar-au năvalit

Se bat cu gîtul păsările-n săbii

Şi glasurile-şi dau la ascuţit.

******

update

S-a reîntors acasă şi livada bunicii pe care atît de mult o aştepta  altădată să înflorească …

Acum o priveşte de undeva de SUS…de deasupra casei sale goale…

şi cît de dor mi-e uneori de Sfătoasa care a plecat istovită din viaţa asta…!

Mi-e dor de cumsecădenia ei …

Oare ne vom reîntîlni cu cei dragi care au plecat înaintea noastră?

pomi înfloriţi

%d blogeri au apreciat: