ÎN ZILELE RECI DE IARNĂ

Se spune că fiecare mîncare pe care o gătim pentru cei dragi are o poveste a ei,anume.Intrucît nu sînt un bucătar celebru, ba uneori am şi goluri prin bucătărie , aş putea spune că bucătăreala mea pe vremuri îndărătnice, n-are poveşti deosebite .Totuşi,uneori încerc să îmi impresionez membrii familiei cu bucate pe care le fac atît cît mă pricep eu.(bine că nu trebuie să impresionez juraţii aia de la Top Chef)Cîteodată chiar primesc laude,poate pentru că le gătesc cu drag şi pe lîngă ingredientele acelea pun şi o părticică din sufletul meu.Cînd gătesc ,îmi zboară gîndurile la tot felul de lucruri care n-au nici o legătură cu bucătăreala,poate de aceea produsele mele finite nu sînt atît de lustruite ca prin reclame,acelea fiind năşite de bucătari profesionişti.
In una din zilele friguroase (încă nu s-au terminat) am făcut un aluat de plăcinte care pot fi umplute cu diverse umpluturi: carne,spanac,brînză,ciuperci etc.Se mai pot face mini pizza sau plăcinta cu cimbru şi ulei de măsline.Pe aici acest fel de plăcinte se numesc fatayer.Convenabil,adică mai multe în unu ,ca la produsele cosmetice ,doar că acelea sînt numai pe etichetă uneori.
Nu au năvălit pe ele prea tare ,le plac mai mult dulciurile ,adevărate bombe calorice de care nu le pasa deloc şi cer destul de des mai ales pe vremea ţepoasă de iarnă. Reclama aceea cu cazanul de ciocolată din care se gustă cu polonicul, dăunează grav portofelului,la fel şi cea cu trenul din ciocolată care se plimbă într-un decor de asemenea de ciocolată şi care vine la un canal de desene animate fix la SHAUN THE SHEEP, desenul la care se uită fiul meu,şi după aceea cere „orice da cu ciocolată să fie”.Eu îi explic despre neuro-marketing pe înţelesul lui(13 ani) şi îi promit o prăjitură făcută în casă,el mormăie că vrea măcar un baton Snickers sau Mars.Mie îmi place iarna care nu te ţine în casă , droaie de copii în zăpadă , nu la tv din cauza vîntului şi a ploilor reci care au topit zăpada şi totul a devenit o fleşcăraie .
Aşa că, te aştept primăvară!


Pînă se încălzeşte, eu mă tratez de răceală cu apă caldă ,lămîie si miere, şi bineînţeles cataplasme din usturoi pisat cu ulei de măsline puse pe tălpile picioarelor.Pot spune că am şi rezultate.
SĂNĂTATE!apa calda cu lamiie si mierere

SFANTUL NICOLAE

Sfantul Nicolae a existat, a fost o realitate si este unul din cei mai iubiti si populari sfinti ai crestinatatii, pe 6 decembrie fiind sarbatorit de intreaga lume crestina. Legendele care-i insotesc numele vorbesc de multe minuni facute de Nicolae in timpul vietii sale, de aceea i se mai spune si „Facatorul de Minuni”.

Nu exista o biografie a vietii sale. Ceea ce se stie cu certitudine este ca a murit pe data de 6 decembrie, dupa unii cercetatori in anul 345, dupa altii in 352.

Traditia bisericii spune ca Sfantul Nicolae s-a nascut la Parara, Asia Minor, intr-o familie bogata si ca, dupa moartea parintilor sai, si-a daruit toata averea saracilor si apoi a plecat in pelerinaj in Palestina si Egipt. La intoarcerea acasa a fost intampinat de multa lume si ales Arhiepiscop de Myra.

Moastele Sfantului Nicolae sunt in localitatea Bari din Italia unde, in 1197, a fost ridicata o biserica in care si in prezent i se odihnesc osemintele.

Sfantul Nicolae este ocrotitorul copiilor dar si al brutarilor, al marinarilor, al fetelor cuminti si fara zestre, al victimelor sistemului judiciar.

Daca ar fi sa respectam traditia, de Sfantul Nicolae, copiii din toata lumea ar trebui sa primeasca in dar numai dulciuri pentru ca iata ce spune legenda.

Se spune ca de mult, tare de mult, pe cand Sfantul Nicolae era doar un copil, cred ca de varsta celor care in noaptea aceasta il asteapta cu emotii si pofta mare de dulciuri, se intorcea, impreuna cu parintii sai de la o biserica la care mergea in fiecare an. Pe drum, l-a rugat pe tatal sau, om bogat, sa-i dea niste bani.

Copilul Nicolae a intrat intr-un magazin si a cumparat o punga cu bomboane din care a inceput sa imparta copiilor saraci de pe strada. Dar la un moment dat, bomboanele i s-au terminat si in jurul Sfantului ramasesera inca multi copii care nu primisera nici macar o bomboana. Copiii care nu primisera bomboane au inceput sa planga si atunci a inceput sa planga si Sfantul Nicolae de mila lor.

Lacrimand, Sfantul Nicolae si-a ridicat ochii la cer acolo unde stia el ca locuieste bunul Dumnezeu, si l-a rugat sa-l ajute ca in fiecare an cand se va intoarce de la biserica sa aiba multe dulciuri ca sa imparta la toti copiii si niciodata sa nu mai vada copii plangand pentru ca nu au primit dulciuri.

Fie ca si-n aceasta noapte magica, copiii din lumea intreaga sa primeasca dulciuri si asteptarea sa nu le fie in zadar iar dimineata incaltarile sa le fie pline de bomboane si niciunul sa nu mai planga.

sursa

http://www.ziare.com

%d blogeri au apreciat asta: