Început de primăvară 2021

Au trecut nişte anotimpuri de cînd nu am păşit prin lanul virtual al ştirilor ,blogurilor ;un timp în care fricile au invadat lumea ca nişte pereţi care s-au strîns şi apăsat în jurul ei, pînă şi gîndurile temîndu-se ,neştiind unde să se ascundă .Boleşniţa asta, a însingurat şi dezbinat oamenii,pe unii smintindu-i de-a binelea.Vîntul nebuniei.Suferinţa a pîndit şi a stat de strajă,despărţirea a bătut la uşi în spatele cărora ascunsă, a rîs viaţa, şi mulţi care au intîmpinat zorile ani împreună, s-au despărţit …Era mai pe la începutul luptei împotriva inamicului invizibil, cînd sunau sirenele,(şi acum mai sună)iar la televizor un tip mîrced repeta la infinit cum poate fi speriat virusul cu ghioagele dezinfectanţilor ,mănuşilor şi măştilor şi cît de ocupat este noaptea şi în zilele de sărbătoare cînd e pus pe fapte de vitejie ,iar noi trebuie să fim închişi .Deseori,m-am gîndit ce se întîmplă,de ce mergem ca pe marginea spinilor,a prăpastiei ?Că şi ciulinilor le strălucesc dimineaţa lacrimile în gene…Cuvinte ca :viitură,cocoaşă şi mai nou tulpini, ne agresează zilnic, dar noi sîntem cuminţi şi ascultători ,confuzi, dar respectăm ordinele,ne tot distanţăm şi ne îndrăgostim de singurătate tot mai mult. Şi sîntem curaţi,lustruiţi şi mascaţi iar în era digitală ne facem studiile online că realitatea impune asta, contribuim la viaţa naţională şi putem să ne prindem la rever un ciulin.Egalitatea este doar în matematică şi uneori ,nici acolo.Dar e început de primăvară,un timp netrăit încă,curat,iar grijile noastre pămînteşti ne fac să ne tîrîm în loc să zburăm,să îmbrăţişăm trupul subţire şi tot mai clar al primăverii,al unui nou început.

Lume,să fii sănătoasă în braţele primăverii!!

„Nu rîvni la cei ce viclenesc nici nu urma pe cei ce fac fărădelegea.”

„Căci ca iarba curînd se vor usca şi ca verdeaţa degrab se vor trece.”

Primăvară 2020

Cerul, şi toate din jur sînt acelaşi ca în primăverile trecute, în regatul din acest colţ de lume . A  început să plîngă via,lucru bun, că ne vom amesteca lacrimile, iar păsările  cîntă în lamîi .(ca un sunet de avertizare fiind vocea lor) .În fiecare an se întorc în această perioadă.Sînt păsările soare.(I se spune Palestine sunbird,acolo în Palestina find declarată pasăre naţională)

Micuţele păsărele,simbol al libertăţii, au cam 10-12 cm şi cîteva grame,cred, dar sînt energice,zboară repede mişcîndu-şi aripioarele şi ţinîndu -şi ciocul lung  şi negru aplecat în jos.Coada lor pare scurtă şi picioarele subţiri şi negre la culoare.Locurile lor preferate sînt zonele calde şi uscate dar trăiesc şi prin oraşe şi mai ales prin livezi unde se hrănesc cu nectarul florilor şi cu insecte.Femela, de culoare maro-cenuşiu,îşi face singură cuibul atîrnîndu- l de crengile copacilor sub formă de pară,îşi depune ouăle şi abia cînd eclozează vine şi masculul, care este frumos colorat,cu penajul verde-albastru metalic, şi o ajută la hrănirea puişorilor, cam 2 sau trei la număr.Perioada de incubaţie pare a fi de două saptămîni.Nu ştiu pe unde şi a facut cuibul hărnicuţa dar am văzut că s- a folosit de cojile de la viţa de vie.

Să- i fie de folos!

O prietenă din Olanda îmi trimite imagini cu primăvara ei :

****Altfel,nebunia covidă ,care dispreţuieşte toate frontierele umane, ne ţine în case de unde nu ştiu cît de şifonaţi vom ieşi, dar din cauza îndemnurilor sigur multă vreme vom lustrui şi dezinfecta clanţe,foraibăre,clanţaibăre,suprafeţe ,ne vom spăla temeinic pe mîini şi vom păstra distanţa între noi.

Sper să nu ne sonăm din cauza luptei cu bestia care devorează oamenii în lume şi mai ales din cauza necrologului de seară de la sinteza evenimentelor… (asta dacă mai apucăm…)

dar şi sirenele care ne bagă înfricoşaţi şi tăcuţi în case.

Primăvară,redă- le oamenilor bucuria de a trăi!

Dragă jurnalule,

e vreme multă de cînd nu ne am „văzut”…

Uneori,am mai vrut să însăilez cîte ceva pe aici dar cuvintele nu au vrut să se aşeze,au fost încremenite de cînd m-a amorţit plecarea mamei mele.Că, niciodată nu sîntem pregătiţi pentru despărţirea definitivă de cei dragi.De pierderea lor.M-am simţit cu rădăcinile rupte,abandonată,neputincioasă,mai săracă,zdrobită cu gîndurile în ruină ,şi încă mai plîng,mi se strînge mereu inima şi mi-e frig şi- n gînduri.

Am plecat  în România cînd trupul ţării era scăldat în lumina şi căldura verii ca un bujor.Cu inima deschisă am plecat,plină de dor.Îmi planificasem o vacanţă frumoasă în ţara mea plină de culoare.Visam să-i bat cărările,să-i ascult liniştea pădurii cu inima.Ţara mea cu aer proaspăt şi peisaje incredibile,cu oameni dragi pe care îi iubesc.

„Eu din români îmi trag sorgintea”.

Numai cei care dorm în pat cu dorul pot înţelege ceea ce vreau sa spun.

Oricît ar fi durat vacanţa, eu nu mi-am astîmpărat uimirea că natura poate să îmi dea atîta linişte.Cînd te rogi pe covorul gros al ierbii,în pacea naturii, în limba ta,( „frumoasa şi cuminte limba română „)te simţi copleşit,simţi relaţia aceea cimentată definitiv cu locurile natale.

 

Am umblat pe drumurile patriei dar si prin grădinile mamei mele unde urmele noastre au rămas împreună,amprente prin pămîntul umed de la ploile de iulie.

Ploua şi-n ziua în care ne-am întors, astfel nu se mai vedeau şi lacrimile mele.Plecam pentru o altă perioadă de timp .Nu ştiam că va fi ultima vară cu mama.

Era în tîrziul de vară,apoi,cînd au început să plece frunzele în pribegie şi se aşternea toamna prin grădina ei, a plecat şi sufletul ei prin vămile văzduhului ţinut de mînă de îngerul ei.

Mama,cu dragostea ei iertătoare,prima iubire care ne-a sărutat lacrimile şi ne-a mîngîiat,s-a dus.

Dar cîte au rămas nespuse…şi tu,mamă ai tăcut…

Cît aş fi vrut să-ţi înnod firul rupt,pentru că nu ai vrut să te duci…cum s-ar fi oprit clopotul din plîns.

Dar nimic iubit nu se pierde vreodată,iar eu te-am iubit,mamă!

Mi-a fost iarnă,mamă,mi-a fost frig în suflet,mi-am simţit inima bucăţi ,dar de cînd te visez alături de cei dragi, plecaţi şi ei, mă gîndesc că nu eşti singură.

Doare mamă,că încă vreau să te sun să văd ce faci…să vorbim cîte în lună şi stele.

Sărut mîna,mama mea!

„Cine are părinţi, încă nu e pierdut,
Cine are părinţi are încă trecut.”

”Cît mai sîntem cat mai sînt
Mîngaiaţi-i pe părinţi.”

***

Poate se lăsase înserarea peste anii ei…dar, cum de eşti tu,moarte, atît de deşteaptă, că ştii adresa tuturor celor pe care îi iei?

Cum de ni se pare că ţinem viaţa în mîinile noastre?

Dacă ar mai fi fost acum în viaţă, în nebunia virusului corona,să i vadă pe toţi înveşmîntaţi şi înmănuşaţi ,n ar fi suportat.(eu mai sper că se va decela adevărul,că vom trece şi peste asta.)

La mine e iarăşi primăvară ,cu verde crud şi anemone,cu crăiţe şi albine.

Gînduri de bine!

Să fiţi feriţi de orice eveniment intempestiv!

PRIMĂVARA MEA

şi’a desfăcut cosiţele de mult :

s’a luat de mînă cu vîntul şi a împrăştiat miresme îmbătătoare de rose,de regina nopţii,de flori de lamîi şi de lonicera,apoi şi’a aruncat condurii ,şi acum, aleargă desculţă îmbujorată la faţă de să geţile tot mai calde ale soarelui care o trimit repede la întîlnirea cu sora ei,vara.

În geana dimineţii, îşi începe concertul ansamblul păsăresc şi parcă „mai renasc speranţele apuse şi sufletul devine mai senin.”

Iubesc primăvara,sau iubesc cel mai mult acest anotimp, mai bine zis.

Îl simt la firul ierbii.

Doar purtătorul de cuvînt al primăverii  nu se aude pe la mine strigînd „cu-cu,cu-cu”…cred că îl pot auzi cei de prin Valea Iordaniei: „Coockoo-Coockoo”…acolo se opresc peste 1,5 milioane de păsări migratoare care vin din emisfera sudica înainte de a pleca spre alte zări.Regatul iordanian care se află aproape la intersecţia a trei continente are sute de specii de păsări printre care şi  cucu:cuculus canorus,(coockoo.)

Autorii topului mondial al fericirii ,ar trebui ca, înafară de criteriile după care calculează indicele fericirii, să intervevieze subiecţii în anotimpul lor preferat, pentru că fericirea este atît socială cît şi personală.

Dar ştim oare cu adevărat să definim fericirea?

Criteriile după care se calculează indicele fericirii sunt îngrijirea personală, libertatea, generozitatea, onestitatea, sănătatea,  venitul,date colectate de la cetăţeni din 156 de state ale lumii ,deci bunăstarea subiectivă…

Cei mai mulţi oameni nu cred că au nevoie de o definiţie formală a fericirii,o simţim în emoţiile noastre pozitive,în bucurie,mulţumire,recunoştinţă.

Unii cred că fericirea înseamnă  entuziasmul de la distracţii maxime cu tot ce implică acestea,alţii gustă cu deliciu pe la festinuri,mai sînt şi cei care se simt fericiţi în natură,care au o relaţie cu natura.Sub cerul senin îţi pui şi alte întrebări despre scopul nostru pe acest pămînt.

Nu trebuie să amestecăm plăcerea trecătoare cu fericirea .Nevoile noastre individuale sînt diferite în funcţie de genetica noastră,de mediul în care am crescut,de mulţimea noastră de experienţe de viaţă.

Eu,mă simt pozitivă primăvara în valurile ei de miresme…

Tu,ce anotimp iubeşti?

Ce te face fericit?

Să fiţi fericiţi,să vă fie senin!

Mai multe despre migdalele verzi

Migdala verde pe care o consumăm azi,este sămînta situată în fructul matur de mîine.

Considerată o delicatesă de primavară,migdala este unul din primele fructe care apar pe aici în regat un timp destul de scurt;are o aromă blîndă de flori şi iarbă,de măr verde,de primavară,adică.migdaleAceste mici fructe verzi sînt cunoscute de mult timp,sînt considerate mici minuni verzi pentru continutul de substante nutritive.Sînt bune pentru inima noastră,luptă impotriva colesterolului rău,iar fosforul pe care il contin are grijă de sănătatea dinţilor noştri.Fiind incărcate cu antioxidanti,curaţă corpul de toxine,ne mentine alcalinizaţi.Se crede după studiile făcute ,că, migdalele sînt o bună hrană pentru creier,pentru cei care se lupta cu kilogramele in plus,ele conţinînd grăsimi sănătoase.migdal tanarBogate in fibre,migdalele verzi fac digestia mai uşoară ,curăţă sistemul nostru intern,vindecă diferite probleme ale pielii iar vitamina E care se găseşte in ele este o componenta anti-imbătrînire .Vitaminele esentiale mentin părul sănătos şi puternic.Migdalele sînt considerate un super-aliment…bucurati-va de ele si de primavara.

Natura este un doctor minunat care ne oferă cu generozitate tot ce are ea mai bun…migdal

„Cînd doctorul este lîngă tine,nimic nu-ţi poate face rău.”

https://yousef59.wordpress.com/2018/02/11/migdalul/

*Blogul meu nu poate fi accesat în această zonă,am o problemă cu IP ul şi reţeaua wifi…

încerc să desluşesc iţele problemei;deci am scris dar nu am văzut cum arată postul pe blog…vreo idee,ceva?

update

Tocmai mă gîndeam să şterg blogul că asta puteam face fără să am acces total la el ,dar nu ştiu cum ,în ziua de Paşti s-a rezolvat problema…

O fi fost „iepuraşul”…

ÎN ÎNTÎMPINAREA PRIMĂVERII

sau căutarea primelor ierburi sălbatice pentru că pînă să-și dea primăvara „concertul său”,mai durează…
Este sfîrșit de februarie,deci am plecat după urzici și nalbă de pădure ,ne-am dus să privim verdele crud  din flora spontană și să îmbrățișăm cu privirea cerul albastru…

Culegînd urzici,m-am întrebat ce are atît de special,de prețios această iarbă sălbatică de se apără cu atîta energie,se protejează și ne înțeapă de parcă este vie…

În mod sigur este extrem de hrănitoare de o caută oamenii chiar și  sub ultima zăpadă,este considerată una din cele mai valoroase plante medicinale,o sursă de vitamine oferită cu generozitate de natură primăvara.

Se spune că urzica purifică sîngele,previne artrita si asigură o sănătate bună pentru tot anul fiind cunoscută încă din antichitate pentru virtuțile ei într-o mulțime de  afecțiuni digestive,renale,genitale,pulmonare,cardiovasculare,reumatismale…Tonicul de primăvară curăță corpul de toxine,tratează anemia,păstrează oasele sănătoase,părul,pielea,dinții prin conținutul impresionant de vitamine și minerale pe care îl conține.
O mulțime de rețete pentru prepararea urzicilor se găsesc la îndemîna.Gurese,cum se numesc urzicile pe aici, sînt la concurență cu nalba (marva parviflora) căreia i se spune hubeze și care este cunoscută din vremea faraonilor ca medicament intern si extern:pentru tulburări ale tractului urinar,tratarea pneumoniei,a pieptului dureros,laxativ pentru copii mici,calmant pentru tuse,înțepături de insecte,hemoroizi,tratamentul infecțiilor orale și ale gîtului,calmarea nervilor,pentru inflamația pleoapelor.Localnicii gătesc nalba cam la fel cum gătim noi urzica.
Plimbarea a fost o bucurie .
Să vă bată primăvara în poartă, acolo unde încă n-a ajuns, și să vă fie primăvară în suflet mereu!
///Natura,  te lasă să poti închide ochii și să simți că rugăciunea ta ,tăcută, din suflet, pleacă direct acolo …SUS.

 

Migdalul

Pe la sfîrșitul lui ianuarie a înflorit migdalul,vestitor al primăverii pe aici,membru al familiei prunus al carui fructe se vor coace cam peste șase luni de la înflorire.

Migdalele sînt o comoară naturală,sănătoasă,o gustare prietenă cu talia,conține  acizi grași nesaturați care ajută la ajută la reducerea colesterolului.

  • Bogat în magneziu, calciu,vitamina E și  potasiu, ajută la scăderea tensiunii arteriale și întărirea oaselor.
  • Are avantajul de a echilibra zahărul din corp și de a ameliora arsurile din stomac.
  • Îmbunătățește elasticitatea pielii și chiar dispoziția
  • Femeile gravide se bucură de consumul de migdale prăjite pentru a ameliora greața asociată cu sarcina.
  • În plus, migdalele conțin vitaminele B1, B2, B3, E, zinc ,acid folic, magneziu și fibre dietetice.
  • Migdalele pot fi adăugate în mîncăruri de la dulce la sărat,fie că sînt boabe întregi sau zdrobite.
  • Uleiul de migdale ,deși scump este considerat foarte bun și folosit pentru masaj corporal,calmează și ușurează uscarea pielii,reîmprospătează celulele,reduce ridurile și cicatricile,restaurează elasticitatea pielii.
  • Consumul de migdale ajută la îmbunătățirea memoriei și a concentrației,iar laptele organic de migdale conține mai puține calorii și, prin urmare, poate fi consumat în timpul unei anumite alimentații. Laptele de migdale ajută și la scăderea în greutate.
  • Începeți ziua cu zece migdale ,sînt o sursă bună de antioxidanți, proteine ​​și grăsimi esențiale…

Despre  migdal si legenda lui am mai scris.

Un copac cu flori să vă îmbrățișeze pe cei născuți în februarie și să vă urce primăvara în suflete.
La mulți ani cu sănătate,dragilor!!

JACARANDA

De la distanță am crezut că este o specie de liliac…și mi-a venit așa, să cînt:

” Veniți: privighetoarea cîntă, și liliacul e-nflorit;
Cîntați: nimic din ce e nobil, suav și dulce n-a murit.
Simțirea, ca și bunătatea, deopotrivă pot să piară
Din inima îmbătrînită, din omul reajuns o fiară,
Dar dintre flori și dintre stele nimica nu va fi clintit,
Veniți: privighetoarea cîntă și liliacul e-nflorit.”

Dar nu,nu este liliac ci copacul ferigă-JACARANDA,un arbore decorativ care crește pînă la înălțimea de 15-20m,copac dur ,tolerant la secetă care se descurcă bine în această zonă.Are coaja netedă de culoare gri-maro,ramurile subțiri și ușor în zig-zag,frunzele grațioase  iar florile mari,mătăsoase,dispuse  în grupuri sau buchete sînt de culoare albastru-violet,ciorchini care atîrnă greu,o imagine deosebit de plăcută ochiului.Fără copaci, această zonă ar avea mereu fața aceea prăfuită,aridă și dezhidratată .Climatul uscat al Iordaniei este deosebit de favorabil pentru arbori care necesita puțină apă.În  zonele muntoase ale regatului se găsesc păduri de stejar și pin ,copaci de fistic,măslini,eucalipți și cedri,cinabru,diferiți arbuști în toate celelalte  zonele ale  țării.Copacul național simbol al Iordaniei este o specie de stejar .( Quercus aegilops)

Earth Day

„-Fată frumoasă si harnică, grijește-mă si curăță-mă de omizi, ca ți-oi prinde si eu bine vreodată.”

Azi,22 aprilie, se sărbătorește Ziua Pămîntului.

Oamenii din întreaga lume sînt încurajați să fie mai prietenoși cu mediul.

Această zi,este un eveniment anual, marcat în întreaga lume, pentru a demonstra sprijinul pentru protecția mediului.

Ziua Pămîntului, este o modalitate de a reaminti oamenilor că mediul se deteriorează foarte repede ,că sînt obligați să protejeze pămîntul pentru ca resursele să ajungă și generațiilor viitoare.

Un copacel,o plantă,o clipă de bucurie în mijlocul naturii…e atît de simplu să te simți bine…natura este peste tot gata să ne ofere frumusețile ei,depinde de noi dacă le vedem sau nu,dacă dorim să  descoperim colțuri de rai.

Se zice că oamenii și omizile se transformă…însă nu toate omizile devin fluturi,unele devin molii…nici  oamenii…ne amăgim uneori că putem „zbura”.

PRIMĂVARĂ…

Unii iși zic:

Unii iși zic:”de-aș mai duce-o pîn’ la toamnă”,eu iarna zic doar :de-aș ieși în primăvară…

« Older entries

%d blogeri au apreciat: