DORURI

” Sărută marea pentru mine,și spune-i că mi-e dor de ea,
Așa cum mi-este dor de tine cînd(că) nu te pot vedea.
În serile cu farmec pline visează(visez )că te întîlnesc,
Sărută marea pentru mine,și spune-i c-o iubesc. „

5 IUNIE 2016

Vara și-a deschis larg ușile20160604_140344 de la cuptor .În arșița haină doar petuniei îi strălucesc ochii de bucurie.20160604_182546Aerul încins este greu de respirat ,frunți umede și ochi roșii dureroși ,apar crampele de căldură iar asfaltul pare tot mai moale,parcă e plin de pete de apă …distorsionări ale imaginilor.
Aseară la ora 19 erau 35 de grade și apa încă mai curgea caldă pe țevile reci.
E vreme fierbinte dar și dor și arșiță în inima mea.
Mîine se face un an de cînd ai plecat…(atunci mi s-au rupt băierile inimii)
Dar știu că acolo în ceruri este „cetățenia „noastră iar” viaţa pămîntească îşi capătă sensul ei deplin de-a fi, abia după depăşirea momentului morţii, eveniment prin care ajunge în faza ei ultimă, eshatologică. Din această perspectivă, moartea nu-i decît un pod, pe care trebuie să trecem dintr-o parte într-alta, sau o poartă, care dincolo de ea, ne deschide priveliştea veşniciei.”
Dar pînă atunci trebuie să ne trăim viața cu adevărat,așa cum este ea, e darul pe care l-am primit.Toți oamenii de pe lumea asta suferă într-un fel sau altul,durere și nefericire este peste tot dar viața este minunată.Nu contează deloc ce ai ,ci ceea ce ești tu cu adevărat.
………..
„Moartea e mare.
Ai ei sîntem
şi gura ni-e surîzătoare.
Atunci cînd viaţa-ne-o credem în toi,
moartea cutează să plîngă
adînc, în noi”.

IULIE

Trăim puţin
de Radu Zaharescu(1941-2011 )

Trăim puţin, se scurge lunga vreme
Pe lîngă noi, prin noi şi peste noi,
În rădăcini ne ducem şi-n poeme
Şi parcă ieri am fost abia altoi.
Trăim puţin.

Şi nu vedem salcîmii
Cum viscolesc cu floare din înalt
Şi parcă ieri compătimeam bătrînii
Că merg încet.

Iar mîine înspre alt
Tărîm vom trece.

Clipele aceste
Se istovesc în timpul nesfîrşit,
Devin cu fiecare zi poveste.
Devin, abia născute, infinit.
Trăim puţin.

Şi doar de noi depinde
Nu că trăim, ci numai cum trăim.
Cînd vremea peste noi un giulgi întinde,
Cînd tot murim, depinde cum murim.
Trăim puţin şi nu avem ce face
Şi zbuciumul e fără de folos.
Dar pînă ce vom reintra în pace –
Deşi puţin, hai să trăim frumos!

********

9

Vară uscată, fierbinte…

cu atîtea conflicte pe harta lumii care nu e clar deloc cum se vor soluţiona.(?)

Mă gîndesc la umbră,răcoare,la linişte şi pace în toată lumea,la nevinovaţii care mor inutil în conflicte armate care curmă atîtea vieţi

şi citesc:(re)

„The book is about Palestine, the occupied territories, and not about Israel. Forced segregation in the West Bank and terrible oppression of the Palestinians create a situation accurately described by the word. I made it plain in the text that this abuse is not based on racism, but on the desire of a minority of Israelis to confiscate and colonize Palestinian land. This violates the basic humanitarian premises on which the nation of Israel was founded. My surprise is that most critics of the book have ignored the facts about Palestinian persecution and its proposals for future peace and resorted to personal attacks on the author. No one could visit the occupied territories and deny that the book is accurate.”

Jimmy Carter-39 the President Of the United State 1977-1981

Nobel Peace Prize 2002

****

în engleză se poate citi şi de pe amazon

clik pe imagine

http://www.amazon.com/Palestine-Peace-Apartheid-Jimmy-Carter/dp/0743285026#reader_0743285026

****

Corneliu Florea -Canada

http://www.scriitoriiromani.com/CorneliuFlorea.html
VA RECOMAND CARTEA LUI JIMMY CARTER:

“PALESTINE PEACE NOT APARTHEID”

JIMMY CARTER, fostul presedinte al Statelor Unite, a scris si publicat in anul 2006, la Editura Simon & Schuster din New York, cartea cu titlul de mai sus, pe care eu il traduc “PACE NU APARTHEID PALESTINEI”. Titlul stirneste uimire si curiozitate, iar lectura dezvaluie un sir de evenimente si idei adevarate, ce contravin ideologiei umane avansate a secolului XXI spre dezonoarea liderilor evrei de astazi.
Jimmy Carter, inainte de-a fi o personalitate de anvergura internationala, este un umanist cu o deosebita intelegere si sensibilitate sociala, un crestin ce slujeste concordia. Activitatea sa pe calea pacii, intelegerii si echitatii sociale a inceput cu mult inainte de-a fi presedinte al Statelor Unite si continua si acum, in secolul XXI-lea. Pentru aceasta daruire semenilor sai din intreaga lume, in Anul 2002 i s-a acordat Premiul Nobel pentru Pace. Spre deosebire de Elie Wiesel, care in toate imprejurarile publice face caz ca este detinator al unui Nobel pentru Pace, Jimmy Carter cu modestie isi continua menirea de mediator al binelui pentru toti oamenii, fara sa faca uz de aceasta distinctie internationala, pe care o merita cu prisosinta. Repet, cu intentia de a compara; Elie Wiesel in nici o ocazie publica nu se dezlipeste de acesta distinctie internationala si obliga pe toti cei care se refera la persona sa sa o mentioneze automat, desi activitatea sa este dedicata numai evreilor, in cadrul “Holocaust Industry”, pe cind Jimmy Carter are o dimensiune universala, cum de fapt o cere internationala si prestigioasa distinctie.
Volumul publicat, are 17 capitole si tot atitea fete transparente ale realitatii din acest spatiu geografic, care incepe cu o scurta cronologie istorica, de la Abraham si Moise pina in zilele de astazi, cind Israelul ridica “the great jewish apartheid wall” spre consternarea intregii omeniri libere, democratice si avansata ideologic. Volumul in intregime este un act indraznet, brav dedicat adevarului istoric, in care autorul si cititorii sai sunt de acord cu existenta statului israelian dar se opun dominarii palestinienilor.
De la inceput, Jimmy Carter isi precizeaza pozitia: statul israelian trebuie recunoscut si sa coexiste in pace cu palestinienii si vecinii. In acelasi timp, palestinienii din acest spatiu au dreptul la pace, demnitate, identitate si autodeterminare. Aceste deziderate sunt universal valabile pentru toti oamenii civilizati din secolul XXI-lea.
Prima vizita a lui Jimmy Carter si a sotiei sale, Rosalynn, in Israel are loc in 1973 cu scopul de a vizita “holy land”. Fiind guvernatorul Georgiei, au fost primiti de catre prim ministrul israelului Golda Meir, care le-a pus la dispozitie o masina si un ghid sa viziteze Israelul. Din aceasta vizita noteaza ca palestinienii din Golan Heights au fost fortati sa plece in timp ce evreii incep sa se aseze, in numar tot mai mare, in aceste noi teritorii cucerite dupa Razboiul din 1967. Spre cinstea sa, nu ascunde ca politica liderilor israielienilor favorizeaza immigrarea evreilor de pretutindeni in Israel in timp ce imping palestinienii spre emigrare prin orice mijloace si compara starea de fapt cu izgonirea aborigenilor Creek din Georgia in Oklahoma, de catre colonistii englezi din trecut.
Statul israelian ignora Rezolutia ONU nr. 242 din 1967 care stipuleaza clar: retragerea fortelor militare israeliene din teritorile ocupate in urma conflictului militar din 1967. Nerespectarea acestei rezolutii internationale a justificat, din punct de vedere arab, atacarea Israelului de catre Siria si Egipt in Octombrie 1973, ceea ce a ridicat abrupt tensiunea dintre Uniunea Sovietica, ce era de partea araba si Statele Unite ce suporta Israelul pina in pragul declansarii unei conflagratii mondiale, nucleare. Din fericire, ratiunea a invins si a aplanat escaladarea care putea fi dezastroasa pentru omenire.
Cind Jimmy Carter a fost presedinte la Casa Alba, politica Statelor Unite a fost de condamnare a asezarii evreilor in spatiul palestinian, Gaza si West Bank, considerind ca este “ilegala si un obstacol in calea pacii” dar pe care guvernantii israelieni au ignorat-o. Aceasta pozitie de forta militara a israelinilor fata de palestinieni a dus la recunosterea si sustinerea in lumea araba a PLO-ului lui Yasir Arafat in 1974 si apoi international, ca organizatia reprezentativa a palestinienilor din teritoriile ocupate sau a celor refugiati in tarile vecine. In acelasi timp Jimmy Carter face efortul de pace de la Camp David, unde impreuna cu Anwar al-Sadat al Egiptului si Menachen Begin al Israelului semneaza un acord, prin care israelienii trebuie sa-si retraga forta militara si politica din West Bank si Gaza, sa se inceapa procesul de autonomie al palestinienilor in contest democratic.
Acordul de la Camp David a fost vazut de catre lumea araba ca nestisfacator, izoland Egiptul si apoi asasinindu-l pe presedintele Anwar al-Sadat, fata de care Jimmy Carter avea o admiratie deosebita. In acest timp, liderii israelieni forteaza si mai mult asezarea evreilor in spatiul palestinian al Gazei si West Bank, fara nici un fel de consideratie fata de acordurile si opinia internationala. Aceasta atitudine de sfidare si aroganta a liderilor israilieni, si nu numai al lor, are caracteristica bumerangului. In paranteza, astazi se vehiculeaza in opinia internationala, ca evreii, fara sa realizeze consecintele in timp istoric, au creat pe linga “holocaust industry” si ceea ce prin analogie se numeste “antisemitic industry” pe care o intretine cu materie prima proprie. Si paranteza nu este completa, daca nu aratam ca Elie Wiesel, laureat al Premiului Nobel pentru Pace nu a facut nici un efort concret in stabilirea pacii si echitatii sociale intre evrei si palestinieni, desi distinctia primita il obliga la asemenea prestatii. El a ramas intepenit in “industria holocastului” de unde actioneaza ca un inchizitor si perceptor, in timp ce Jimmy Carter cu modestie face eforturi pentru pace si echitate.
Jimmy Carter nu scrie ca un propagandist lefegiu al timpurilor de astazi, el isi consolideaza ideile numai pe date istorice, statistici si recesaminte, pe fapte si este deceptionat de falsele explicatii ale unor lideri israelieni. In acest sens aflam ca in 1922 in Palestina recesamintul prezenta 84.000 de evrei si 670.000 palestinieni. La sfirsitul razboiului Mondial evrei ating cifra de 600.000 iar palestinienii sunt 1.300.000 Dupa 1948 israelienii au ocupat 420 de sate palestiniene ceea ce a dus la refugierea a 700.000 de palestinieni. Acesta a fost primul val de refugiati ca urmare a infiintari statului israelian. Au urmat valuri succesive si in 1964, ONU estima peste un milion de refugiati palestinieni. Dupa razboiul din 1967inca 320.000 de palestinieni sunt fortati sa paraseasca Israelul. In baza acestor date nu mai putem considera statul israelian un stat democrat, nici sa acceptam propaganda ca palestinienii sunt teroristi si ei evreii victime inocente.
Jimmy Carter si-a ales o foarte grea problema internationala de rezolvat si cu tenacitatea crestinului daruit muncii si pacii a incercat tot posibilul rezolvarii ei. A calatorit mult in Orientul Apropiat intalnindu-se pe rand cu liderii egipteni, sirieni, libanezi si jordanezi pentru cunoastere si negocieri. Din volum reiese clar ca a fost mult mai impresionat de clar visiunea si argumentele personalitatilor lumii arabe, in special de Sadat al Egiptului si Assad al Siriei, decit de cele israeliene care nu au tinut cont de altii. In 1990 s-a intilnit la Paris cu Yasir Arafat pe care il descrie deschis, prietenos, receptiv.
La o noua vizita in Israel, Jimmy Carter afla tragedia palestinienilor sub ocupatia militara israeliana, care sunt frustati de cele mai elementare drepturi civile, arestati, torturati si detinuti fara judecata, inclusiv copii de 12 – 13 ani. Militarii israelieni pot sa le confiste proprietatile, sa le demoleze casele cu buldozerele sau prin dinamitare la cea mai mica suspiciune. Ei controleaza invatamintul palestinienilor, pe care-l pot intrerupe oricind, arestind cadre didactice, elevi si studenti. Cenzureaza manualele si controleaza bibliotecile. Este socant sa afli, din acest volum, ca ajutoarele internationale catre palestinieni sunt interceptate de ocupatii militari israelieni, care le pot retine sub pretextul ca ajutoarele sunt folosite “de teroristi”, pentru ei automat toti palestinienii sunt teroristi. Situatia celor din Gaza se poate compara cu a celor din fostul ghetou varsovian.
Dintre toti liderii israelieni, Ariel Sharon odata ajuns prim ministru (in 2001) este cel mai antipalestinian, segregationist. Fiind dur, crunt si agresiv aminteste de trasaturile celor din politia politica nazista sau sovietica. Sugestiv in acest sens este harta de la pagina 153 intitulata “Sharon’s Plan 2002” care studiata si comparata cu celelalte harti din volum, este de fapt o solutie finala aplicata palestinienilor. Un val de proteste internationale s-a ridicat impotriva lui Sharon,numit “The butcher of Ramallah” dupa ce a dat ordin militarilor israelieni sa atace si sa distruga sediul lui Yasir Arafat.
Capitolul 16 al volumului, Jimmy Carter il intituleaza “The Wall as a Prison”. Liderii evrei justifica ridicarea acestui zid inalt, perete de beton armat, din motive de securitate impotriva “terorismului palestinian”. Jimmy Carter, cu indrazneala si argument, sublineaza ca omenirea libera si democratica il vede ca pe un zid de inchisoare, de getou, de apartheid, de segregatie si dominare. Intr-adevar, dupa opinia publica internationala, este un zid al rusinii, cum numai zidul din Berlin a mai fost pentru cei ce l-au ridicat. Cele doua ziduri vor ramine legate in istorie ca reprezentind inumanitatea dominantului.
Ultimul capitol este un sumar al dominantei militare israeliene, de sfidare a opiniei publice mondiale si a decizilor internationale de catre guvernantii israelieni ….

http://www.alternativaonline.ca/Ocartepeluna0705.html

ZILE DE TOAMNĂ…

Toamna şi-a intrat în drepturi …a fost prima ploaie …

Unii au renuntat să se ducă la Marea Rosie în weekend şi au ales alt mod de a-şi petrece vacanţa de Eid.Pe aici pe la mine norii s-au plimbat ,s-au amestecat pe cerul care părea burzuluit dar pîna la urmă nu a fost decît o ploiţă scurtă care a făcut bine la grădină.Cînd spun grădina a nu se înţelege că aş avea cumva una extrem de generoasă cu iazuri, piscine cu palmieri inalţi si gradinar iscusit …

Eu am o grădină modestă cu cîţiva copaci şi diferite plante care îmi bucură ochii cu coloritul lor,niste pătrunjei pe care i-a luat în stăpînire pisica pe post de umbră deasă ,  nişte ceapă verde  din care tot ea a scos un sfert din arpagicul care m-am chinuit să îl plantez…etc(încă nu e adultă mîţa,mi-a lăsat-o Tigresa mama ei, care a plecat cu un motan la o casă mai in deal şi are alţi pisoiaşi…)

ca să cultivi legume pămîntul se inchiriaza în altă zonă…

Asta e cu plantele mele si nici nu sînt aşa de lustruite ca alea de le tot văd la Mihaela

dar asta e …

Grădina mai este verde pentru că o ud …de fapt am ales plante adaptate la aceasta zonă …unele chiar nu consuma prea multa apa ,aceasta nefiind ieftină şi nici din abundentă pe aici …( ideile practice fac bine la portofel)

Exista in deşert o plantă un fel de rubarbă care are frunzele late de un metru, mereu verzi şi lucioase …s-a spus despre ea că este o plantă care are un sistem al ei de autoirigare şi astfel supravieţuieste în climat arid alimentîndu-se cu apă doar in sezonul umed…ecologistii au fost nedumeriţi.

Acum că au început ploile se simplifică lucrurile şi la mine în grădină cu toate că în miezul zilei mai sînt 29-30 de grade nu seamană cu zilele lungi şi toride din vară… cînd prima cifră a gradelor era mereu 4…

chiar azi bate vînt cu miros de petale de trandafiri de mai multe culori care cad şi se aştern pe acolo pe pămîntul de culoare rosie care în vară oricîtă apă ar bea tot crapă.Şi cînd te gîndeşti că un dunum(1000 m pătraţi…aici aceasta este unitatea de măsurare a suprafeţii)ajunge şi la 50 000 JOD…

Dar eu mă gîndesc la faptul că aici nu s-a trecut la ora de iarna ,s-a revocat decizia şi am intrat in zona GMT+3

dacă nu aş avea copil la şcoala în cele doua schimburi nu m-ar afecta personal…in decembrie soarele cred că răsare cam la 7.30 ori copiii de dimineaţa pleacă la 6 de acasă…atunci şi al meu e de dimineaţă

poate se răzgîndesc si ne scot din ora de vară…

altfel,inca mai facem zacuşti şi peltele si sperăm să fie liniste…ne gîndim poate vede cineva ca mai este nevoie de o şcoala in zonă…

TABLOUL

Cand avea baiatul meu doi ani ,cineva a venit in vizita si mi-a adus acest tablou care reprezinta un copil blond cu manusi de box(nu se vad aici) si cu freza best spiky…acum ca a crescut si am facut ceva modificari pe la el prin camera am vrut sa scot si tabloul sa pun altceva…el nu a vrut si mi-a spus si motivul:

-„Lasa-l mama acolo,imi aminteste de mine cand eram blond…”

Eu, i-am spus ca el stie ca nu era blond pentru ca adesea se uita in albumele lui…dar el o tine una si buna…ca era blond…

I-am lasat tabloul…in  afara ca umbla „imbracat” cand era mic la fel ca  si copilul acela din cauza ca e cald tare aici vara …nu mai are nimic in  comun…voi vedea daca are un complex ceva sau e doar ca vrea tabloul …pana una alta zambesc…mi-am amintit cum era atunci …semana cu cei din video…

ZILELE FIERBINTI DE VARA SI FLORILE DIN GRADINA

Ieri, am intrat in gradina, am mai taiat unele ramuri de trandafiri ce pareau ranite,am pulverizat cu solutie frunzele si mi-am adus si in casa cateva flori…Am observat ca  nu prea sunt fericite pe asa o caldura,trandafirul galben nu are flori deloc…s-au ofilit saracele si au cazut…si cei albi au viata foarte scurta.Cei mai rezistenti par a fi trandafirii rosii si vreo doua soiuri de rozdoi;se spune ca trandafirul rosu care este considerat si simbol al iubirii ,isi are originea foarte departe,undeva inainte de aparitia omului,el fiind cea mai veche specie de trandafir…ei sunt mai teposi pe tije decat trandafirii de celelalte culori ,cu toate ca ,toti sunt din soiuri vechi…am cativa prin incrucisare dar sunt mici inca…Iubesc mult florile si parfumul lor…uneori le vad ca pe niste copii care trebuie hraniti si tratati de boli.In momentele mele de greu,de dor, doar ele imi sunt prieteni devotati…asa ca mereu intru sa vad ce nevoi mai au…ma simt foarte bine printre flori…

Tufa uriasa din aceasta imagine este o planta foarte parfumata,se catara ca o iedera peste tot…nu stiu cum o cheama romaneste…ea a acoperit aici o parte din iasomie…are flori pe tot parcursul anului ,insa iarna este mult mai verde si parfumul florilor deosebit de puternic.(din aceasta planta se face si un parfum)Este situata intr-un colt al gradinii …ei nu-i prea pasa de caldura…pentru mine cel mai placut anotimp va fi mereu PRIMAVARA…verdele intens al plantelor imi da senzatia de renastere,de proaspat,de curat…ei,asta e…eu imi petrec mult timp printre plante…acolo  ma gandesc ca daca ai credinta in inima ,il vei recunoaste pe cel RAU……eu,si gandurile mele impletite cu parfumul florilor…

%d blogeri au apreciat asta: