Uneori,am mai vrut să însăilez cîte ceva pe aici dar cuvintele nu au vrut să se aşeze,au fost încremenite de cînd m-a amorţit plecarea mamei mele.Că, niciodată nu sîntem pregătiţi pentru despărţirea definitivă de cei dragi.De pierderea lor.M-am simţit cu rădăcinile rupte,abandonată,neputincioasă,mai săracă,zdrobită cu gîndurile în ruină ,şi încă mai plîng,mi se strînge mereu inima şi mi-e frig şi- n gînduri.
Am plecat în România cînd trupul ţării era scăldat în lumina şi căldura verii ca un bujor.Cu inima deschisă am plecat,plină de dor.Îmi planificasem o vacanţă frumoasă în ţara mea plină de culoare.Visam să-i bat cărările,să-i ascult liniştea pădurii cu inima.Ţara mea cu aer proaspăt şi peisaje incredibile,cu oameni dragi pe care îi iubesc.
„Eu din români îmi trag sorgintea”.
Numai cei care dorm în pat cu dorul pot înţelege ceea ce vreau sa spun.
Oricît ar fi durat vacanţa, eu nu mi-am astîmpărat uimirea că natura poate să îmi dea atîta linişte.Cînd te rogi pe covorul gros al ierbii,în pacea naturii, în limba ta,( „frumoasa şi cuminte limba română „)te simţi copleşit,simţi relaţia aceea cimentată definitiv cu locurile natale.
Am umblat pe drumurile patriei dar si prin grădinile mamei mele unde urmele noastre au rămas împreună,amprente prin pămîntul umed de la ploile de iulie.
Ploua şi-n ziua în care ne-am întors, astfel nu se mai vedeau şi lacrimile mele.Plecam pentru o altă perioadă de timp .Nu ştiam că va fi ultima vară cu mama.
Era în tîrziul de vară,apoi,cînd au început să plece frunzele în pribegie şi se aşternea toamna prin grădina ei, a plecat şi sufletul ei prin vămile văzduhului ţinut de mînă de îngerul ei.
Mama,cu dragostea ei iertătoare,prima iubire care ne-a sărutat lacrimile şi ne-a mîngîiat,s-a dus.
Dar cîte au rămas nespuse…şi tu,mamă ai tăcut…
Cît aş fi vrut să-ţi înnod firul rupt,pentru că nu ai vrut să te duci…cum s-ar fi oprit clopotul din plîns.
Dar nimic iubit nu se pierde vreodată,iar eu te-am iubit,mamă!
Mi-a fost iarnă,mamă,mi-a fost frig în suflet,mi-am simţit inima bucăţi ,dar de cînd te visez alături de cei dragi, plecaţi şi ei, mă gîndesc că nu eşti singură.
Doare mamă,că încă vreau să te sun să văd ce faci…să vorbim cîte în lună şi stele.
Sărut mîna,mama mea!
„Cine are părinţi, încă nu e pierdut, Cine are părinţi are încă trecut.”
”Cît mai sîntem cat mai sînt Mîngaiaţi-i pe părinţi.”
***
Poate se lăsase înserarea peste anii ei…dar, cum de eşti tu,moarte, atît de deşteaptă, că ştii adresa tuturor celor pe care îi iei?
Cum de ni se pare că ţinem viaţa în mîinile noastre?
Dacă ar mai fi fost acum în viaţă, în nebunia virusului corona,să i vadă pe toţi înveşmîntaţi şi înmănuşaţi ,n ar fi suportat.(eu mai sper că se va decela adevărul,că vom trece şi peste asta.)
La mine e iarăşi primăvară ,cu verde crud şi anemone,cu crăiţe şi albine.
Mereu am emoţii cînd vorbesc cu mama mea,asta poate pentru că are lîngă ea acolo întotdeauna
pregătită o paporniţă plină cu întrebări şi mai ales cu sfaturi.Dar e mama mea care mă ştie cel mai bine,mama pe care o iubesc şi nu vreau să o supăr cumva cu ceva, mai ales că e suferindă cu inima şi n-o mai am decît pe ea. Aşa că mă pregătesc puţin înainte să sun.
Mai întîi verfic ,configurez şi testez camera web,sunetul, dar mai ales îmi spun eu mie în gînd că trebuie să îmi priponesc lacrimile de nişte plante din grădină în caz că unele ştiri nu vor fi bune, asta aşa ca să mă vadă puternică…însă dacă îi văd ochii roşii de nesomn,de urmele bolilor ei sau de plîns, nu rezist.Mă gîndesc cum s-o cotesc printre nişte glume dacă va fi cazul ca să nu şiroiască lacrimile intre ramele camerei web.Na,aşa sînt eu mai plîngacioasă dar numai cu anumite persoane.
***
Şi a venit mama mea,am uitat ce am gîndit înainte,totul a decurs firesc.Am vorbit cîte în lună şi în stele,am înveselit-o cu unele ştiri de-ale mele.M-a întrebat de noi toti, de florile din grădină,de mîncărurile pe care le mai fac eu,de reţete de budinci.Mi-a vorbit despre plantele medicinale pe care le-a adunat pentru ceaiurile de la iarna,de oamenii de acolo,de gradina ei,de iaz şi ce schimbări au mai avut loc.La politica am constatat că avem păreri diferite dar am spus ce gîndesc.
Au trecut repede 2 ore…mama mea era veselă cînd ne-am spus la revedere.
Scorţişoara,condiment popular folosit la aromatizarea plăcintelor,prajiturilor şi a altor bunătăţi se foloseşte aici în perioada sezonului rece ca remediu impotriva frigului. .. trateaza extremitatile reci, crampele musculare, durerile cauzate de raceala sau gripa, durerile reumatice…
Noi adăugăm în cana de ceai,fulgi de cocos şi nucă pisată
sau combinăm miere de albine cu scorţişoară pudră şi ne încălzeşte în zilele friguroase de iarnă …
cînd vîntul suflă cu vreo 110km/oră şi unii înfruntă frigul mai greu…
Presa locală spune că intr-o singură săptămînă s-au vîndut peste 1,5 milioane de butelii (timpul in care s-a instalat frigul in regat şi temperaturile au coborît la -grade)iar consumul de curent electric zilnic a fost foarte ridicat din cauza folosirii aparatelor electrice pentru încălzit locuinţele…
Dar oamenii au ieşit afară şi s-au bucurat de decorul alb…s-au încălzit făcînd oameni de zăpadă aşa cum a simţit fiecare…
Eu m-am gîndit la iernile şi poeziile copilariei mele uitîndu-mă la băiatul meu… nu ar fi vrut să intre în casă să se încălzească între reprizele de bătăi cu zăpadă nici dacă aş fi bătut cu pumnul în masă …
şi mie îmi plăcea să mă arunc în întinderea albă ,pufoasă şi îmbietoare a zăpezii iar mama la fel ne striga…
iar noi ,nu ne grăbeam să răspundem…cum fac şi ei azi…
“Mama este cel mai apropiat prieten pe care il avem atunci cand incercarile , grele si surprinzatoare , cad asupra noastra ; cand nenorocirile iau locul prosperitatii ; cand prietenii care s-au bucurat alaturi de noi , in momentele stralucirii noastre , ne parasesc in clipa in care problemele ne coplesesc , numai ea ramane langa noi si se straduieste prin bunatatea sfaturilor si invatamintelor ei sa risipeasca norii intunecati , facand ca pacea sa se reintoarca in inimile noastre.”
A treia zi din valul de caldura…ieri…42 de grade(oficial)…aveai impresia ca iti este afectata gandirea…pe teava de apa rece curgea calda,adica fierbinte…vreo jumatate de zi nu s-a miscat nici o frunza…nici o adiere…doar furtunul cu apa mai racorea pe jos de unde parca ieseau aburi…o zi in care doar o galeata de inghetata a avut succes si apa racita in frigider…Pana a venit seara parca a fost o vesnicie…cu toate ca termometrul mai arata inca 38 de grade la ora 20,s-a racorit un pic…in aceste ore de caldura teribila in care ti se pare ca propriul tau corp a suferit cine stie ce modificari, iar senzatia de greata si de moleseala nu te-a parasit,cand inima iti bate „alene” si o urmaresti, ca poate are vreun gand sa se opreasca, ca si asa ai probleme cu ea,singurul lucru pe care il poti face e sa te rogi…tarziu in noapte,copiii au adormit miscandu-se o vreme in paturile lor pana cand si-au gasit locul…era spre 3 dimineata…bine ca e vacanta…in cele 3 ore de somn zbuciumat m-am visat in desertul Atacama,acolo unde a nins…am citit…poezii,rugaciuni…m-am gandit…
de TRAIAN DORZ (1914-1989)
In trecerea grabita prin lume, catre veci,
Fa-ti timp, macar o clipa, sa vezi pe unde treci!
Fa-ti timp sa vezi durerea si lacrima arzând,
Fa-ti timp sa poti cu mila sa te alini oricând!
Fa-ti timp sa vezi padurea, s-asculti lânga izvor,
Fa-ti timp s-asculti ce spune o floare, un cocor!
Fa-ti timp pentru-adevaruri si adâncimi de vis,
Fa-ti timp pentru prieteni cu sufletul deschis!
Fa-ti timp, pe-un munte seara, stând singur, sa te rogi,
Fa-ti timp, frumoase amintiri, de unul sa invoci!
Fa-ti timp sa stai cu mama, cu tatal tau – batrâni,
Fa-ti timp de-o vorba buna, de-o coaja pentru câini
In trecerea grabita prin lume catre veci,
Fa-ti timp, macar o clipa, sa vezi pe unde treci!
Fa-ti timp sa fii aproape de cei iubiti, voios,
Fa-ti timp sa fii si-al casei si-n slujba lui Hristos!
Fa-ti timp sa gusti frumosul din tot ce e curat,
Fa-ti timp, ca esti de multe mistere-nconjurat!
Fa-ti timp cu orice taina sau adevar sa stai,
Fa-ti timp, caci toate-acestea au inima, au grai!
Fa-ti timp s-asculti la toate, din toate sa înveti,
In stirile de ieri pe care le-am primit in mail,cele despre Lucian Bute mi-au atras atentia…
„Cea mai mare dorinta a lui Lucian Bute: „Sa vina mama la meci!”
Campionul nostru mondial la box îsi doreste ca la partida de sâmbata, când îsi va apara centura în fata lui Jean-Paul Mendy, mama lui sa-i fie alaturi.
Maricica Bute nu a vazut live nicio partida a fiului ei. Nici din apropierea ringului, nici din fata televizorului. Ea prefera ca în timpul luptelor lui Lucian sa stea singura într-o camera plina de icoane si sa se roage. Dar, pentru ca Lucian Bute va boxa anul acesta pentru prima data, acasa, în România, pugilistul vrea ca parintele sa-i fie aproape!
„Va ajunge si mama la meci. Am vorbit cu ei si i-am mai spus o data, si tot ca «mai mama, mai bine stau acasa», dar i-am zis ok, lasa ca vei veni. Cred ca va sta cu spatele la ring”, a spus Bute, potrivit Realitatea TV.
„Mi-ar place si am nevoie de sprijin. …si toti românii, nu neaparat marii campioni”, a mai declarat Lucian.”(adevarul.ro)
„Cel mai mare fotbalist din istoria României, Gheorghe Hagi i-a zis lui Lucian Bute „tu esti regele acum”, la o întâlnire care a avut loc, miercuri seara, în jurul orei 22.00, la hotel Marriott din Capitala, adaugând ca este cel mai înflacarat suporter al pugilistului român
Intâlnirea dintre cei doi a avut loc în momentul când Bute se întorcea de la antrenament, iar Hagi se afla în incinta hotelului într-o întâlnire cu niSte oficiali turci referitoare la academia de fotbal ce îi poarta numele, se precizeaza pe site-ul http://www.lucian-bute.ro. Hagi, supranumit regele fotbalului românesc, i-a fost idol lui Lucian în copilarie si l-a facut sa iasa pe strazi dupa izbândele nationalei de fotbal. Hagi stia ca Bute e la Marriott, dar nu a vrut sa forteze o întâlnire cu Lucian pentru a nu-l deranja. Dupa ce s-au întâlnit, Lucian a dat mâna cu Hagi si l-a numit rege pe Gica. “Tu esti regele acum”, a venit replica lui Hagi.
Hagi i-a promis lui Bute ca pe 9 iulie va fi la Romexpo în primele rânduri sa-l încurajeze. La sosirea de la Aeroportul Otopeni, Bute a primit un steag al României cu autografele lui Hagi si al Nadiei. “Va fi cu mine în ring Gica. Ieri m-a încurajat Adrian Mutu, azi tu. Este o mare onoare pentru mine sa fiu sustinut de marii campioni ai tarii. Promit sa nu va dezamagesc”, a spus Lucian.
Vazându-l transpirat dupa antrenament, Hagi a facut o paralela între cele doua cariere: “Si eu am fost talentat, dar daca nu munceam la antrenament si nu respectam fotbalul nu ajungeam sus. E?ti la fel ca mine. Am vazut ca te antrenezi pâna la epuizare. Stiu ca în ring sunt momente dificile. Daca te lasa picioarele, degeaba esti talentat”. Intâlnirea dintre cei doi a durat aproximativ 15 minute. Lucian trebuia sa mearga la odihna, iar Hagi sa rezolve treburile cu fotbalul. Cei doi se vor mai întâlni dupa gala, Lucian invitându-l pe Gica sa participe la evenimentele de dupa meciul lui cu Jean Paul Mendy.
Lucian Bute îsi va pune în joc pentru a opta oara centura mondiala în fata francezului Jean Paul Mendy, la 9 iulie, în cadrul galei „Campion pentru România”, ce va avea loc la Romexpo si va fi transmisa de Pro TV.”(adevarul.ro)
*****************
Imi creste inima cand cineva de pe aici care nu a fost niciodata in Romania, ma intreaba, ce mai face fotbalistul Hagi?…eu sunt foarte mandra de Romania si de romanii mei…si sunt cu sufletul alaturi de ei… acuma ,chiar la 4000 de km pot sa urmaresc pe „Romanasul „meu si partida de box a lui Lucian Bute…si ii tin pumnii…
Dupa ce am vorbit cu mama mea a trecut timpul fara sa stiu…Am intrat in noapte si eu am ramas aici cu gandurile mele..toti ai casei dorm…De cate ori ii aud glasul mamei,schimbat ,e ca si cum un sfredel se rasuceste prin sufletul meu.Mi-a spus ca au fost niste zile in care s-a intors frigul si ma gandeam la ea (daca i-a fost frig)si la ciresii din gradina.De fiecare data o intreb ce mai este nou acolo …ea ,spune ,ca mai toti sunt plecati prin lume sa caute bunastarea …si ma cuprinde frigul tristetii.Si atunci ,ma gandesc daca nu cumva incarcati de greutati,confuzi si aproape pierduti ,orbecaim in directii gresite si ne trezim in fata marii treceri …speriati si nepregatiti…in timp ce noi ne ocupam toata viata cautand altceva …
(Sunt doar gandurile mele;fiecare dintre noi vede intr-un anumit fel lucrurile…de acolo si majore discrepante…)Caut mereu raspunsuri…Candva, parca citeam cu invidie despre actorii americani care se duceau la studio cu avioanele sau elicopterele personale(calculam cam cat i-ar trebui si romanului meu sa se duca la serviciu cu un astfel de transport si cam cat ar costa)…iata ca si la noi sunt avioane personale,(si top-uri de bogati)ba chiar si taxi-uri aeriene…doar ca pentru omul simplu care isi dramuieste si banutul pentru taxi-ul obisnuit,nimic nu s-a schimbat …Deci revenind la „oile mele”(calculelele lui Horatiu Malaele,)mereu vor exista lucruri pe care le vom citi doar ca stiri,viata noastra neintersectandu-se cu ele…
Si parca vad imaginile celor pe care ii stiu de o viata contopiti cu versurile lui Adrian Paunescu
„Si nu se stie,sunt tarani sau ingeri sunt,pesemne
Ieri am vorbit cu mama mea pe mess.(ca distanta la care m-a ratacit viata doar atat imi permite)si mi-a spus ca o parte din crengile ciresului copilariei mele au inflorit…si atunci m-am gandit ca eu nu l-am mai vazut cum infloreste din 1997(cand ma aflam in vacanta acolo ,si am putut sa „pandesc”cum isi deschidea minunea de petale…ba l-am si fotografiat,pacat ca nu sunt clare )
De cand traiesc departe de locurile natale ,Sarbatorile le petrec intr-un fel de meditatie…desigur am pastrat obiceiurile ,(traditiile)dar sincer,in aceste zile nu pot sa mananc…ceva mereu lipseste,si ochii sunt plini de lacrimi…
E un dor ,e ceva care imi scapa explicatiei…sau poate gandul ca timpul ne ameninta in fiecare clipa si eu inca mai orbecai in bezna drumurilor incurcate…
In fiecare zi ,se imputineaza timpul cu inca putin; micile mele bucurii zilnice nu le pot tine in loc,incerc sa le pun in inima intr-un cotlon acolo ca nu cumva sa-mi fie inima prea pustie candva…
Si uite cat de trista sunt, si ma gandesc la cat de trecatoare-i viata!
Doar amintirile vor mai ramane dupa noi…macar sa le facem in asa fel,incat ele sa dainuie…asa ma hranesc eu in fiecare anotimp cu amintiri despre cei pe care i-am iubit si au plecat pentru totdeauna.
E asa de frumoasa primavara !Doar florile ciresului meu parca plang in imbratisarea amintirilor…
Amman 
Jordanian Dinar Converter
mai multe...despre... 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.