DECEMBRIE

la mine, anul acesta, este despre frunze care cad,despre amintiri cu plecări fără întoarcere,despre doruri care dor,despre sfîrșituri,nostalgie, dar și despre bilanț, unele speranțe,visuri …

Decembrie e despre sărbători în familie (chiar dacă un scaun este gol mereu și omul meu, locuiește acum doar la noi în gînd și hălăduiește noaptea prin visele mele),pentru că familia  este cel mai important și frumos lucru din lumea asta cu toate că nu există o formulă specială pentru fericirea ei ,ci doar dragostea necondiționată pentru copii și comunicarea deschisă în lumea asta plină de bizarerii în care des se denaturează deliberat realitatea.

Decembrie este despre a privi înapoi cu iubire și acceptare spre poarta închisă unde   cei care au plecat nu se mai întorc…

nici săgetătorul meu…

„Dar dintre toate cîte pun cunună
Durerilor ce inima sfîșie,
Au fost mereu și fi-vor totdeauna
Plecările ce duc în veșnicie…
Plîng ochii lacrimi calde, pînă seacă,
Și-ajunge pieptul scorbură uscată,
În urma celor care astfel pleacă
Să nu se mai întoarcă niciodată.”

 

%d blogeri au apreciat asta: