Anotimpul ploilor

„Codru-i frate cu românul”iar deșertul cu arabul…

că pe aici, nu sînt  codri de aramă și păduri de argint ca pe pămîntul țării mele de dor, ci mai mult deșert ,dar, în fiecare colțișor al lumii  sigur există locuri  pe care oamenii le iubesc,sînt atrași de ele ,de briliantul neșlefuit oferit cu generozitate de natură. Așa se explică atîtea excursii în deșert chiar și în anotimpul ploilor cînd sînt inundații,zăpezi și frig dar și episoade cu vreme frumoasă cînd oamenii profită să plece cu cortul,cu familia sau prietenii acolo în magia deșertului.

În partea centrală a Văii Iordanului ( în guvernoratul Balqa)există un baraj  folosit pentru  stocarea apei din anotimpul ploilor,  cu aceasta irigîndu-se culturile agricole din  zonă.Vara este foarte cald aici.Este  al doilea baraj din regat și a fost construit cam prin 1967 la un cost de peste 9 milioane de dinari.Barajul are o capacitate de  8,4 milioane de metri cubi. Anul acesta au fost ploi încît apa a dat și pe afară.
Aici,există multe specii de pești  dintre care cel mai important este peștele pieptene  pe care pescarii amatori nu prea îl lasă să mai glăsuiască în vreun oftat.

 

 

Țara mea frumoasa

Google Doodle o sărbătorește pe 17 ian.pe Dalida, cîntăreață egipteancă,Miss Egypt în 1954 ,una dintre primele stele a lumii arabe considerată un pionier în producțiile multiculturale.Chiar dacă a trăit în Franța a rămas cu stilul arab în cîntările ei,cu identitatea arabă…exotismul mergea la sufletul ascultătorului.

Viața ei a fost complicată,tulbure,un destin zbuciumat,dramatic.

Dalida,o nostalgică după țara ei,o rănită în lumea paietelor și a succeselor…

De cîte ori ascult melodia pe care o cîntă cu multă dragoste despre țara ei frumoasă,eu mă gîndesc la țara mea frumoasă…

 

DECEMBRIE

la mine, anul acesta, este despre frunze care cad,despre amintiri cu plecări fără întoarcere,despre doruri care dor,despre sfîrșituri,nostalgie, dar și despre bilanț, unele speranțe,visuri …

Decembrie e despre sărbători în familie (chiar dacă un scaun este gol mereu și omul meu, locuiește acum doar la noi în gînd și hălăduiește noaptea prin visele mele),pentru că familia  este cel mai important și frumos lucru din lumea asta cu toate că nu există o formulă specială pentru fericirea ei ,ci doar dragostea necondiționată pentru copii și comunicarea deschisă în lumea asta plină de bizarerii în care des se denaturează deliberat realitatea.

Decembrie este despre a privi înapoi cu iubire și acceptare spre poarta închisă unde   cei care au plecat nu se mai întorc…

nici săgetătorul meu…

„Dar dintre toate cîte pun cunună
Durerilor ce inima sfîșie,
Au fost mereu și fi-vor totdeauna
Plecările ce duc în veșnicie…
Plîng ochii lacrimi calde, pînă seacă,
Și-ajunge pieptul scorbură uscată,
În urma celor care astfel pleacă
Să nu se mai întoarcă niciodată.”

 

„Cu degete de frig adun…”

Acolo unde cred că ești
Nici trenurile nu străbat
Acolo ca de sticlă par
Pădurile de brad brumat.

Tot mai departe simți și taci
Adăugat la rest mereu
Și nu mai pot înainta
Decît pierzîdu-mă și eu.

Cum ninge, alb e orice drum
Și alb respiră-ntregul timp
Nici nu te-aș recunoaște-acum
Desperecheat și fără nimb.

Mi-e milă și să-mi amintesc
Dar nici să uit nu mă îndur
Cîtă părere-i în destin
Cîtă greșeală-i împrejur.

Cu degete de frig adun
Ca sub un șal înzăpezind
Sufletul nostru încă bun
Mișcarea lui către argint.

Cum ninge, nu s-ar mai opri
Și fi-vor brazii îngrădiți
Acolo unde cred că ești
Printre barbari meteoriți.

În fiecare an aștept
Să ningă, să te pot vedea.
Dacă privești, dacă asculți,
Dacă mai înțelegi ceva.

Constanța Buzea

DORURI

” Sărută marea pentru mine,și spune-i că mi-e dor de ea,
Așa cum mi-este dor de tine cînd(că) nu te pot vedea.
În serile cu farmec pline visează(visez )că te întîlnesc,
Sărută marea pentru mine,și spune-i c-o iubesc. „

Comoara neamului

"la noi sint codri verzi de brad"

Poporul meu cunoaște-o suferință
Nemărginit de dulce și de blîndă,
Ce-n vremuri grele ca și de izbindă
I-a mingiiat intreaga lui ființă.
Durere e,și-i chin, și e dorință-
Dar inima de dinsa ți-i flamindă
Iar taina sa e-atita de plăpindă
Incit te soarbe-n ea cu ușurință.
Din văi și munti,și valurile albastre
Se-nalță-n zbor de doine către astre
Cu-o gingașie atit de-armonioasă
Cum nici un neam nu i-a simțit fiorul.
Si n-a pătruns comoara cea duioasă
Din sfintul si supremu-i farmec:
DORUL.

de Mihai Codreanu
n. 25 iulie 1876-m.23 octombrie 1957
poet, dramaturg, avocat, traducător român ,  membru corespondent al Academiei Române (1942). A fost considerat drept cel mai prolific sonetist român și părintele sonetului românesc.

This is my  beautiful country and my romanian nation.I m very proud of my romance and mistery country.I love Romania!

ZBOR PE ARIPI DE DOR

Poze trimise de prietena mea care a plecat în vacanță acasă.

Noi,poate la iarnă…
(„În lume nu-s mai multe Românii”.)

ODĂ LIMBII ROMÂNE

Vorbim
cum ne-a-nvățat mama a spune
lucrurilor din jurul nostru –
jumătate pământ, jumătate minune.

E o limbă aprins de curioasă,
pentru unii,
că ne-nțelege și apa și ascuțișul de coasă
al lunii,
muntele și luminișul de la știubeu;
vorbim atât de omenește
că uneori Dumnezeu,
sub umbra cuvintelor noastre,
se odihnește.

Vorbim ce suntem și suntem ce vorbim,
sorbim din ulcică și vin și lumină,
Cuvântul când ne cheamă la Cină.

Substantivele noastre-s amare;
nu au declinare
nici de venit, nici de dus,
ci numai orizontul de sus –
taboric urcuș de Vinere Mare.
N-avem tâlmaci
în această prisacă și Vale a Plângerii;
chiar îngerii,
omeneasca vrând s-o deprindă,
merg la gramatica noastră din ghindă,
iar veacul
din duhul pietrei ce nu se schimbă
răspunde plevei ce-o vântură vântul
Oamenii ăștia s-au născut din limbă,
că înaintea lor,
Întru-nceput,
le-a fost Cuvântul.

Pr. Dr. Dumitru Ichim (Kitchener, Ontario, Canada)

dumitruichim

http://dumitruichim.com/2014/08/26/oda-limbii-romane-2/

http://www.poezie.ro/index.php/author/0037908/Dumitru_Ichim

 

****

"În limba ta ţi-e dor de mama"

„În limba ta ţi-e dor de mama”

"Ci doar in limba ta Durerea poti s-o mangii, Iar bucuria S-o preschimbi in cint."

„Ci doar in limba ta
Durerea poti s-o mangii,
Iar bucuria
S-o preschimbi in cint.”

"Şi doar în limba ta   Poţi rîde singur  Şi doar în limba ta   Te poţi opri din plîns." -Grigore Vieru

„Şi doar în limba ta
Poţi rîde singur
Şi doar în limba ta
Te poţi opri din plîns.” -Grigore Vieru

MUNŢII DE PIATRĂ

şi PETRA ,de fiecare dată văzute altfel…

despre nabateenii misterioşi care au sculptat clădiri,temple,morminte în rocă solidă şi au avut o civilizaţie înfloritoare în sudul Iordaniei la Petra, denumit şi Oraşul Roşu,mai multe informaţii aici:

http://www.kinghussein.gov.jo/his_nabateans.html

Am mai scris despre Petra cu ocazia altor excursii

https://yousef59.wordpress.com/2011/05/16/

***

În 1979,Marguerte van Geldermalsen din Noua Zeelandă s-a căsătorit cu un beduin din Petra ,Mohammad Abdullah şi au trăit într-o peşteră pînă la moartea soţului ei.Ea a scris o carte pe care a denumit-o „Căsătorită cu un beduin „.Geldermalsen este singura femeie din Vest care a trăit vreodată în Petra.

http://marriedtoabedouin.com/

112127122133137134132129131x119x11711411639118124130113115128127138 139 135136x120x125121xPrivind la munţii de piatră, gîndul îmi zboară la descrierile lui Calistrat Hogaş şi la alţi munţi…

„Întorcînd privirea spre apus, îți vine să crezi că un popor de uriași a însuflețit cîndva aceste locuri și că, precum odinioară s-a zvîrlit munte peste munte spre a se lua cerul cu asalt, tot astfel și aici s-au îngrămădit, una peste alta, acele stînci enorme spre a-și da, poate, pămîntul mîna cu cerul. Și sînt acele stînci atît de imense, atît de goale și tăiate de niște mîini supranaturale, pe linii așa de lungi și de capricios unghiulate, încît îți aduc amețeală în suflet, îți curmă firul gândirii, te apasă pe creieri și te lasă înmărmurit și mut…”(Pe drumuri de munte-Spre mănăstiri)

GANDUL DE AZI…

“Mama este cel mai apropiat prieten pe care il avem atunci cand incercarile , grele si surprinzatoare , cad asupra noastra ; cand nenorocirile iau locul prosperitatii ; cand prietenii care s-au bucurat alaturi de noi , in momentele stralucirii noastre , ne parasesc in clipa in care problemele ne coplesesc , numai ea ramane langa noi si se straduieste prin bunatatea sfaturilor si invatamintelor ei sa risipeasca norii intunecati , facand ca pacea sa se reintoarca in inimile noastre.”

(Washington Irving-1783 –1859-was an American author, essayist, biographer and historian of the early 19th century)

Ce repede trec anii!

Azi mi-e gandul doar la ea

Mama mea!

La multi ani cu tot dorul!

« Older entries

%d blogeri au apreciat asta: