Cu puţin timp în urmă,mai precis pe 17 februarie,o imagine postată pe twitter de către un reprezentant ONU în Iordania a devenit rapid virală…fotografia reprezenta un băieţel sirian refugiat în vîrstă de 4 ani .El căra o pungă de plastic( în care avea poate jucării la care nu a vrut să renunţe cînd a plecat din Syria,sau poate hăinuţe…cine ştie?)şi era singur în momentul găsirii lui de către angajatii UNHCR care l-au preluat şi trecut graniţa-(Jordan border)Mai tîrziu au mai fost postate şi alte imagini care au arătat că Marwan s-a reunit cu familia sa în Iordania la scurt timp şi
s-a explicat că băiatul rămăsese în urma grupului mare de refugiati.(cel mai mare procent este de femei şi copii)
*********
*Iordania are cel mai mare număr de refugiaţi primiţi
*Refugiatul nu numai
că străbate la picior o întindere de mile printr-un teren arid unde poate fi rănit dacă încă nu a trecut graniţa,ci a lasat în urmă tot pentru a-şi salva viaţa,a plecat din iad
în video se arată salvarea unui copil de sub dărîmăturile provocate de o explozie
(haos,disperare,distrugere) şi poate nu a luat cu el decît familia şi vreo pătură să se învelească sau
ce a încăput într-un geamantan cărat pe toată distanţa aceea pe umeri sau pe cap,ca să îşi continuie viaţa într-o tabără de refugiaţi ,nevoiţi fiind să-şi facă un nou cămin departe de casa lor care poate nu mai există sau nu o vor mai vedea curînd.În toamna anului 2012 cînd a fost o furtună de nisip, o tabără de refugiaţi arăta cam aşa
*Numărul lor este tot mai mare.
*O generaţie pierdută se scria pe undeva…
dar există refugiaţi palestinieni din 1948 care nu s-au mai putut întoarce la casele lor şi continuă sa trăiască în tabere…de 3 generaţii
O mare parte din primii veniţi au plecat într-o altă lume
,(unii s-au uscat de durere )poate mai bună unde încap toţi fără nicio deosebire,unii dintre urmaşi au reuşit sa îşi facă un cămin ,alţii nu,dar toţi trăiesc cu furia aceea mută şi veşnica intrebare de ce au pierdut totul?
de ce le trebuie viză ca sa-şi vadă propriile pămînturi?
Trăim într-o lume în care parcă s-a semănat ura,cruzimea şi lăcomia fără de margini,se permanentizează conflictele şi se tot întind iar politica îşi joacă jocurile ei.Războiul nu aduce nimic bun pentru oameni,are pretinse motivaţii (a se vedea Irak-ul şi cîte altele de prin lume)este crud şi imoral,distrugătorul mediului ambiant.Oamenii doresc PACE.
Amman 
Jordanian Dinar Converter
adelinailiescu said,
februarie 27, 2014 la 16:24
Cat timp avem o casa, un acoperis si familia intreaga alaturi nu putem intelege drama refugiatilor. Oare ce mai inseamna pentru ei „casa, dulce casa”? Toata compasiunea mea, desi nu-i ajuta cu nimic…
yousef59 said,
februarie 27, 2014 la 20:49
„Casă,dulce casă”este doar amintirea…şi speranţa
Îmi amintesc de bunica mea,odihnească-se în pace acolo unde e,cînd ne povestea de refugiul ei din timpul războiului.A plecat cu o căruţă cu cal şi cu 4 copii mici…cîteva fasole intr-o zeamă şi lapte de la 2 căpriţe le-a fost mîncarea
cînd s-au întors au găsit casa întreagă doar că erau ierburile înalte cît ea…niciodată nu a fost atît de fericită ca atunci cînd a deschis uşa căsuţei ei…se terminase războiul şi pribegia
războiul este cel mai rău lucru cunoscut de omenire
numai bine!
fosile said,
februarie 28, 2014 la 15:20
Imi este din ce in ce mai greu sa inteleg comportamentul acestei specii (omul).
Cei care au, continua sa stringa- sa faca ce cu ceea ce au?-, dar ii constring pe cei care nu au sa renunte la nimicul pe care il detin si sa pribegeasca sau sa se tirasca sau sa moara.
Cu ce ii incalzeste pe multi-multi-miliardarii lumii faptul ca un popor intreg sufera.Si in momentul de fata nu este vorba numai de un singur popor la nivelul intregii planete.
E si greu sa exprimi prin cuvinte nonsensul a tot ce exista in acest moment pe planeta.
Eu cred ca ” iadul” asa cum este descris de cartile sfinte, este viata pe pamint .
Poate ca n-am fost prea coerent, dar e din cauza ca sint revoltat.
Da, s-a emotionat lumea pentru copilul pierdut cu o punga in mina.Si?Au facut ceva pentru toti acei copii pierduti de parinti, de frati, de radacinile si cultura lor?
Cistiga Facebook-ul bani seriosi .A varsat o parte din bani pentru ajutorarea celor care se zbat prin tabere de refugiati sau mor incercind sa ajunga in aceste tabere?
Scuze, m-am ambalat!
yousef59 said,
februarie 28, 2014 la 16:53
Nu cred că mai marii lumii sînt sensibilizaţi cu adevărat de drama unora,dimpotrivă caută să ne ţină cît mai orbi la realitate …unora le merge bine şi in timp de conflicte
Ce fac cu ce strîng?
cine ştie?poate se cred nemuritori ,sînt destul de ciudaţi…http://www.ziare.com/vedete/vedete-straine/ciudateniile-unora-dintre-cei-mai-bogati-oameni-ai-lumii-galerie-foto-1234007
o parte mică despre care se scrie dar există cei despre care nu vom afla niciodată,care nu apar în topurile bogaţilor ,cei care intr-adevăr decid destinele…o caracatiţă a răului parcă
Manipularea emoţionala prin media are şi ea un rost, probabil că reţelele de pe internet aduc venituri( ca şi privitul omului la toate prostiile tv care le face rating )că nu le-or fi făcut degeaba dar nici ca să le împartă cu cineva, sau sînt diferite organizaţii care le dau ajutoare celor afectaţi ca să supravieţuiască şi să ştie şi lumea despre asta dar ce este mai important nu li se mai poate da.
Da,a devenit greu de înţeles omul.
Citeam un articol despre criza din Ucraina …parcă toate crizele seamănă cumva între ele
http://www.ziaristionline.ro/2014/02/26/profesorul-ilie-badescu-despre-criza-din-ucraina-liderii-lumii-au-lasat-corporatiile-pseudomesianice-sa-incendieze-mintea-omeneasca-si-astfel-acestea-au-sfarsit-prin-a-incendia-lumea-insasi/#sthash.TlCvlAV8.dpuf
Camelia said,
martie 1, 2014 la 19:32
Imaginea cu băieţelul rătăcit a fost una sfâşietoare, cred că s-au înmuiat până şi pietrele de pe acolo, darămite inimi de oameni.
Lumea şi-a pierdut seninul, chiar şi acolo unde nu sunt încrâncenările luptelor purtate în numele niciodată nu am înţeles al cui, ci doar că e un fel de poveste perpetuă a lui Cain şi Abel, şi trist e că deceurile astea, deşi răspuns au, au încetat demut să mai fie doar întrebări, au devenit vaier.
O primăvară ca o întoarcere în rai, cândva, tuturor sufletelor care acum trăiesc iadul.
O primăvară în lumini de curcubeu cu rădăcini în inimă, Magda!
yousef59 said,
martie 1, 2014 la 20:04
Tocmai îl ascultam pe Phil Collins şi mă gîndeam tot la deceuri…
Îţi mulţumesc frumos!
O primăvară frumoasă şi eu doresc să aibă toată lumea…să se bucure de renaşterea naturii,de soare şi de PACE!
O primăvară specială să-ţi fie!
Aliosa said,
martie 2, 2014 la 20:02
Aliosa .
yousef59 said,
martie 2, 2014 la 20:29
„De cele mai multe ori LIBERTATEA este doar o idee, un vis, un miraj.”
Mulţumiri!