ZI COLORATĂ…

Cum primăvara de pe aici a început să se mişte un pic mai repede ,ca să nu pierd nimic din ce  ne oferă ,trebuie să îmi potrivesc paşii cu ai ei ,însă la sfîrşitul săptămînii trecute m-am simţit tare ciudat…cu dureri de cap,am avut probleme şi cu dormitul,chiar şi zgomotul apei de la robinet mi se părea greu de  suportat.Vreo două zile chiar am bolit şi nu am ieşit  să cutreier şi  să mă bucur de natură .Mi-a trecut prin cap că vrea să mă pălească astenia de primăvară aşa că a treia zi m-am echipat cu mănuşi şi foarfecă şi am plecat cu pas moale spre liziera pădurii după urzici, gîndindu-mă că doar verdeţurile şi vitamina D gratuită de la soarele de primăvară  mă mai pot pune pe picioare.Fiica mea a mers cu mine ca voia să aducem floricele din pădure şi să le plantăm la noi în grădină, ea fiind un mic grădinar entuziast în timpul liber.Cînd am ajuns acolo am fost dezamăgită de urzicile care între timp îmbătrîniseră … mi-am amintit că undeva citisem despre vechii japonezi că foloseau tulpinile bătrîne de urzici pentru a confecţiona scuturi pentru samurai,şi haine cred,ori mie îmi trebuiau urzici tinere,vîrfuri verzi pentru suc(scut  pentru boli)şi parcă îmi pierise zîmbetul.Am urcat sus şi ne-am aşezat pe stîncile albe unde am simţit că ne îmbrăţişează soarele cu lumina şi căldura sa şi ne-am umplut ochii de culorile floricelelor sălbatice în timp ce îmi ziceam că o baie de soare zilnică destinde trupul chircit din iarnă şi oferă apărare naturală organismului,desigur am uitat şi de urzici.Timpul a zburat repede …fluturi ,floricele,discuţii cu fiica mea despre visele ei  aşa că nici nu m-am mai gîndit la grijile zilnice ,chiar simţeam notele de primăvară bacoviene acolo cu noi,visam şi eu… La întoarcere, o cunoştinţă care locuieşte  în zona aceea ne-a invitat la ea,  am intrat să-i salutăm mama despre care  nu ştiam ca făcuse operaţie de calculi biliari(pietre la fiere).În curtea lor,sub măslini, era o adevărată invazie de urzici tinere care parcă pe mine mă aşteptau …după o cafea amară,ceai şi curmalephoto2516 pe care ni le-a oferit gazda şi urări de sănătate  pe care le-am adresat convalescentei ,cu elan şi zîmbet lărgit m-am apucat de tuns urzicile  despre care, zicea fata aceea că nu le folosesc din cauza gustului neplăcut .Eu am adaugat lamîie şi un măr pentru primul suc şi am găsit şi un site interesant cu reţete  unde bucătarul găteşte urzici cu garnitură de poezieUICA MIHAI

aşa că m-am pregătit pentru o cură de curăţenie în organismul meu…aşa  cum îi zice mama mea care şi-a creat un obicei de a face cură cu urzici în fiecare primăvară.Azi chiar am fost nevoită să iau un ibuprofen care are desigur şi reacţii adverse ca orice medicament,dar deja am unele urgenţe prin grădină şi am nevoie de cap normal …

Nu am gingaşii ghiocei decît în amintirile învelite de dor undeva prin cămăruţele sufletului meu,de aceea îi privesc cu drag  şi mă bucur de frumuseţea lor  la  Mihaela dacă tot nu cresc pe aici unde startul primăverii l-au dat anemonele, iar prin martie se pot vedea cîmpuri roşii de parcă pămîntul este îndrăgostit.Sînt mai multe culori de anemone dar predomină roşul. Pe la mine în grădină un singur butaş de trandafir a dat o floarela mine în grădină doar un butaş are o floare …dar înfloresc ele,noi să fim sănătoşi şi pace să fie!