BOUL SI VITELUL
de G.Alexandrescu-(22 feb1810-25 nov.1885)
Un bou ca toti boii,putin la simtire,
In zilele noastre de soart- ajutat,
Si decit toti fratii mai cu osebire,
Dobandi-n cireada un post insemnat.
-Un bou in post mare?-Drept,cam ciudat vine,
Dar asta se intampla in orcare loc:
Decit multa minte,stiu ca e mai bine
Sa ai totdeauna un dram de noroc.
Asa de-a vietei vesela schimbare,
Cum si de mandrie boul stapanit,
Se credea ca este decat toti mai mare,
Ca cu dinsul nimeni nu e potrivit.
Vitelul atuncea,plin de bucurie,
Auzind ca unchiul s-a facut boier,
Ca are clai suma,si livezi o mie:
„Ma duc- zise-ndata-nitel fin sa-i cer.”
Far-a pierde vreme,vitelul porneste,
Ajunge la unchiu,cearca a intra;
Dar pe loc o sluga vine si-l opreste:
„Acum doarme-zice-nu-l poci supara.”
-„Acum doarme?ce fel!pentru-ntiia data
Dupa pranz sa doarma!obiceiul lui
Era sa nu saza ziua niciodata;
Ast somn nu prea-mi place,si o sa i-o spui.”
-„Ba sa-ti cauti treaba,ca maninci trinteala;
S-a schimbat boierul,nu e cum il stii;
Trebuie-nainte-i sa mergi cu sfiala,
Priimit in casa daca vrei sa fii.”
La o mojicie atita de mare,
Vitelul raspunde ca va astepta;
Dar unchiu’ se scoala,pleaca la plimbare,
Pe linga el trece far-a se uita.
Cu mihnire toate baiatul le vede,
Insa socoteste ca unchiu-a orbit;
Caci fara-ndoiala nu putea a crede
Ca buna lui ruda sa-l fi ocolit.
A doua zi iarasi,prea de dimineata,
Sa gaseasca vreme la dinsul veni:
O sluga ,ce-afara il vedea ca -ngheata,
Ca sa-i faca bine,de el pomeni.
„Boierule-zise-asteapta afara
Ruda dumitale,al doamnei vaci fiu.”
-„Cine?a mea ruda?Mergi de-l da pe scara.
N-am astfel de rude,si nici nu voi sa-l stiu.” (Ed.1838)
-”
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.