OCTOMBRIE…

E toamna iar…

uneori mă plimb prin pădurea de aici de lîngă mine…

are copacii parcă prea inclinati…

îmi mai las acolo, pe stîncile albe,unele dintre gînduri…

in grija ei…

de atîta vreme ne stim încît putem să povestim împreună,

sa ne spunem ofurile…

ea,cu buzele crăpate parcă cerînd mereu apă

îmi arată culorile ei triste…

asa că

ma bucur  ca s-a răcorit vremea

si în curînd îsi va ostoi setea…

eu,

povestindu-i doar

de primăvara…

de doruri…

de padurile ei surori de pe alte meleaguri,

de verdele de acasă…

de temerile mele lăuntrice

trairi…

urcusurile si coborîşurile

vietii …

TRIBUTE TO A LEGEND

Celebra cântăreaţă Whitney Houston a încetat din viaţă…la 49 de ani…(1963-2012)

„Artista a murit cu o zi înainte de decernarea premiilor Grammy. Organizatorii evenimentului vor să introducă în programul galei, un tribut pentru Withney Houston. „(http://www.rtv.net)

 

 

 

 

********************

„Viata este uneori foarte zgarcita:trec zile,saptamani,luni si ani fara sa simti nimic nou.Totusi,odata ce se deschide o usa ,o adevarata avalansa patrunde prin spatiul deschis.Acum nu ai nimic ,iar in clipa urmatoare ai mai mult decat poti accepta.”

(P.Coelho)

 

 

GANDURI DE DUMINICA

Astazi 13 nov.pomenirea Sf.Ioan Gura de Aur

Am citit ,

Am ramas pe ganduri…

„Viaţa de aici este un han

37. Nu ştii că viaţa de aici este o călătorie? Oare eşti cetăţean? Nu! Eşti călător. Ai înţeles ce am spus? Nu eşti cetăţean, ci drumeţ şi călător. Să nu spui că am această cetate sau pe cealaltă. Nimeni nu are cetate. Ea se află sus, iar cele de aici reprezintă calea. Deci mergem în fiecare zi atâta cât firea încuviinţează cu bucurie. Oare cineva adună pe cale bani? Cineva, pe cale, ascunde aur în pământ? Deci când intri în han, spune-mi, te apuci să-l înfrumuseţezi? Nu, ci mănânci şi bei şi te grăbeşti să pleci! Viaţa de aici este un han. Am intrat, am străbătut viaţa de aici, să ne îngrijim să ieşim cu nădejde bună, să nu lăsăm nimic aici, ca să nu pierdem acolo. Când intri în han, ce-i spui copilului? Ia seama bine unde îţi pui lucrurile, nu cumva să laşi ceva aici, să nu se piardă ceva, nici mic, nici neînsemnat, ca să ne întoarcem cu toate lucrurile acasă! La fel şi noi în viaţa aceasta. Să vedem viaţa ca pe un han şi să nu părăsim nimic aici, în han, ci să le întoarcem pe toate în cetatea mamă. Eşti trecător şi drumeţ, sau mai bine zis, chiar mai neînsemnat decât trecătorul. De ce? îţi voi spune! Trecătorul ştie când intră în han şi când pleacă de acolo, pentru că îşi este propriul stăpân şi el hotărăşte când va intra şi când va pleca. Eu însă nu ştiu când intru în han, adică în viaţa de aici, nu ştiu nici când ies. Şi deseori pregătesc mâncăruri pentru multă vreme, dar Domnul mă cheamă degrabă: „Nebune! în această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi?” (Luca 12, 20). Ieşirea din han este nesigură, deţinerea bunurilor nestatornică, în tot locul prăpăstii nenumărate, talazuri de pretutindeni. De ce alergi ca nebunul dupa umbre? De ce laşi adevărul şi fugi după umbre?”

(din „Două sute cincizeci de parabole” Sf Ioan Gură de Aur, Ed. Egumenița 2011)

CALATORII SIGURE(?)

Martea trecuta  nava ” Peela”la bordul careia erau imbarcati 1230 de pasageri din Aqaba spre portul egiptean Nweibeh s-a scufundat in urma unui incendiu…au fost nevoie de trei zile pentru stingerea focului.Feribotul s-a scufundat in apele internationale la o adancime de 800 de m.Un iordanian a murit iar alti 27 de pasageri din care majoritatea egipeni au fost raniti…Barcile de salvare au ajuns rapid la fata locului.Este primul incident in 25 de ani de activitate  a companiei Bridge care a fost acuzata de ziarele egiptene ca ar fi scufundat deliberat nava pentru a primi despagubiri ,acuzatii care au fost respinse ca nefondate…Scufundarea feribotului ar putea ameninta grav viata marina au anuntat ecologistii…

(Reuters photo)

trad.Jordan Times

***********

Mi-a spus cineva ca a vrut sa plece cu aceasta nava in Egipt dar era foarte aglomerat ,ca era in perioada sarbatorii de Eid si a trebuit sa renunte, iar cu avionul nu si-a permis…

NANCY AJRAM

De cand a dat criza peste bietul om, si salile de petreceri sau restaurantele nu-i mai sunt accesibile ca altadata,mai nou, face o parte din petreceri acasa…cum ar fi logodna fiului,a fiicei si in ultima vreme ,si nunta propriu zisa … ca oricum trebuie sa o faca …asa ca pune de o distractie pe cinste la el in ograda, cu muzici a caror volum se aude pana hat, departe…si uite asa ascult eu muzica, chiar din casa…depinde unde in cartier e petrecerea…Am observat ca Nancy Ajram e nelipsita din playlist-ul lor ,desigur si multi altii…si o petrecere de nunta e cam de miercuri seara pana vineri…asa ca, sa tot asculti…saptamana asta a fost doar joi seara si vineri pana pe la amiaza, ceea ce inseamna ca era doar  logodna.S-au bucurat oamenii ca baiatul lor si-a gasit o fata…mentionez ca nimeni nu da fata lui asa …degeaba…sunt acolo niste pretentii care se discuta.In perioada de criza care s-a lungit ,latit,oamenii au facut diferite economii,au renuntat la una,la alta,dar la muzica,nu…iar viata isi urmeaza cursul ei  si pe vreme de criza…parca am citit undeva ca saracimea lumii este mai putin predispusa la depresie…asta daca ne luam dupa toate studiile inventate tot la vreme de criza…

sursa

youtube

DIMINETI CU FERESTRE DESCHISE

M-am trezit fredonand… muzica folk…Buna dimineata zi noua!

„Am dormit o noapte intr-un pat de copii

Si-am visat cum rasar flori de foc pe campii

Iar prin ochi de parinti

Se-adunau lacrimi fierbinti

Se facea ca alerg fara noima pe-un drum

Si din stele curgeau mari fuioare de scrum

Iar Pamantul stingher

Nu-si gasea vadul zilei pe cer

Dimineti cu ferestre deschise

Dimineti cu sageti de cocori

Dimineti pentru viata si vise

Dimineti fara lacrimi in zori

Dimineti fara ganduri ucise

Dimineti fara dorul de nori

Dimineti cu ferestre deschise

Dimineti pentru oameni si flori

Am deschis fereastra dupa groaza din vis

Asteptand sa-ntalnesc balti de soare ucis

Dar sub cerul din zori

Am gasit pacea din flori

Si atunci din cosmar ochii mei s-au intors

Implorand fara glas timpul vietii netors

Sa nu-si treaca prin noi alt razboi

Sangeroasele ploi

Peste toti lumina se revarsa la fel

Cum sa poti deslusi cine-s eu, cine-i el?

Cand pe globul de vieti drumu-i sterp

Fara drumeti

Sa gasim, oameni buni, dupa noapte popas

Pentru cate iubiri in priviri ne-au ramas

Si-mpreuna sa vrem sa-mplinim

Cat destin mai avem.”

„NU UITA SĂ TE SPELI CU IUBIRE PE FAȚĂ”

Să nu pleci…

Să nu pleci cât e timp de trecut pe sub plopi,

Cât mai curge pe piatră o apă târzie.

Chiar de plouă-n amurg, nu te teme să-ngropi

Ce-ai avut mai de preț în corabia vie.

Să nu strigi cât e timp de visat pe sub tei,

Cât e timp de iubit lângă frunzele noptii.

Daca vrei să mai dai, dacă vrei să mai iei,

Incrustează un semn pe sprâncenele portii.

Să nu pleci, ochii mei nu mai știu ce-i cu ei;

Să-i împaci, cum stii tu, pân’ la ceas de trezie.

Dacă vrei să mai dai, dacă vrei să mai iei,

Trandafirii, doar ei, ne vor sta marturie.

Să nu strigi cât e timp de cules trandafiri,

Cât e timp de urcat în cetatea iubirii.

Vor veni la ospatul stelar amintiri –

Să nu uiti, sa nu uiti sa le dai trandafirii.

Să nu strigi, să nu pleci, să nu uiti să trăiești

Tot ce crezi că-ti va fi de folos la nuntire.

Trandafirii sunt cei mai curati si firesti

Vestitori ca vom fi: tu mireasa, eu mire.

Să nu pleci cât e timp de rămas lânga crini,

Cât e timp de trait si de mers către viață.

Ca să poți curața trandafirii de spini,

Nu uita să te speli cu iubire pe față.

de

Cornel Armeanu

din volumul „Calator între doua lumini”, editura Litera 1986

**************

Am cautat date despre poet si nu prea am gasit…asta pentru ca nu am stiut despre el si poezia sa…mi-a placut poezia…

-in zilele in care imi ramane un strop de timp citesc poezii…

BOGATIA SI SARACIA

Aseara m-am uitat la o emisiune despre Brazilia,Sao Paulo…orasul cu aproape 20 000 000 de locuitori ,unul din cele mai aglomerate din lume…un stup de activitate…se spunea acolo ca in sec.XVIII Brazilia era cel mai mare producator de aur din lume…acolo este industria pietrelor pretioase…cea mai mare varietate de pietre pretioase din lume…dar periferia  acestui oras este formata doar din „favelas„cartiere marginase de o saracie in fata careia ramai interzis…aici doar legea strazii functioneaza…oameni fara speranta zilei de maine…oameni despartiti de adevaratul Sao Paulo…de viata normala la care nici nu pot visa?

****Am ramas cu aceeasi intrebare…

-de ce exista atata saracie pe lume daca Pamantul are resurse?

-Ceea ce am vazut era prima parte a emisiunii…mi-au venit in minte versurile lui George Cosbuc…”Cand nu vom mai putea rabda…”pentru ca fetele acelor oameni pe care nu era decat o tristete extraordinara…cam asta spuneau…

-eu ma cutremur in ce lume traim…

-candva imi placea un serial brazilian pe care il urmaream…”PAULISTA AVENUE„…Bulevardul Paulista…dar atunci nu stiam ca exista atata saracie,tristete…

SPUNE NU DROGURILOR!

Sambata 30 july…am deschis sa vad stirile …in email…dintr-una in alta, pe undeva am gasit povestea de mai jos…

OAMENI SI POVESTI – POTI SA SPUI STOP DROGURILOR!

Un toxicoman a renuntat dupa 7 ani la droguri, dupa ce i-a promis mamei sale muribunde ca se va lasa de «moartea alba»

Un tanar din Ramnicu Valcea, dependent de droguri timp de sapte ani, a reusit sa renunte la viciul care i-a macinat viata. Tanarul a spus ca s-a hotarat sa renunte in cele din urma la heroina care ii devenise indispensabila abia atunci cand s-a aflat la pragul dintre viata si moarte. In perioada critica, baiatul consuma aproape un gram de heroina pe zi, ceea ce inseamna aproape 10 doze, si ajunsese sa nu mai deosebeasca fictiunea de realitate. Andrei I. cheltuia pe droguri 2.000 euro pe luna. In urma cu un an si jumatate, subcomisarul Constantin Durleci, seful Centrului Antidrog Valcea, a fost abordat de parintii tanarului. Acestia erau disperati si isi doreau din tot sufletul ca fiul lor sa fie salvat. Singurul lucru care l-a determinat pe Andrei sa se lase de droguri a fost promisiunea facuta mamei sale, bolnava de cancer, aflata pe patul de moarte. La numai doua luni de la momentul respectiv, mama baiatului a murit. Baiatul inca mai crede ca motivul pentru care mama lui s-a imbolnavit a fost el.

Atunci cand a inceput sa se drogheze, el nu a stiut care erau efectele drogului asupra sa. Pana acum, desi a trecut mai mult de o jumatate de an de la moartea mamei sale, tanarul s-a tinut de cuvant. In amintirea faptului ca parintii sai s-au adresat primii Centrului Antidrog Valcea pentru a-l salva, Andrei doreste acum sa fie un exemplu pentru alti tineri care au cazut in capcana „mortii albe”. El provine dintr-o familie instarita, dar spune ca acest flagel poate acapara orice tanar, din orice mediu social. La solicitarea conducerii Centrului Antidrog Valcea, el a fost de acord sa isi spuna povestea.

«M-am drogat din curiozitate»

Pentru a-i proteja identitatea, politistii valceni i-au acoperit fata cu o cagula imprumutata de la Detasamentul Politiei de Interventie Rapida. „Am inceput intr-un cerc de prieteni, la Bucuresti, la un club. Era un drog care nu s-a mai fabricat apoi si ni l-a turnat cineva in cafea, cerandu-ne 25.000 de lei de fiecare. Asta era acum sapte ani. Mai intai am consumat droguri usoare, apoi am trecut la heroina si, in decurs de trei luni, deja ma injectam. La inceput am vrut sa vad cum este, dar heroina este mult mai puternica decat celelalte droguri si nu mi-am dat seama ca nu ma mai puteam opri. Nu m-am gandit niciodata ca mi-as fi putut pierde controlul. Drogul mi-a dat dependenta.

Le-am facut si parintilor mei viata un calvar”, a spus Andrei.

«Vindeam lucruri din casa»

Andrei era in anul doi la o facultate din Bucuresti atunci cand a inceput sa consume droguri. „Am renuntat si la studii pentru droguri. Ajunsesem sa ma imprietenesc doar cu toxicomani, iar pe vechii prieteni ii contactam doar cand voiam sa imprumut bani de la ei. La inceput consumam doze in functie de ce bani aveam, intre 1 si 5 doze. Ajunsesem apoi si la 10 doze pe zi. Am luat bani de la parinti, de la cunostinte, iar cand nu mai aveam resurse, vindeam lucruri din casa. As fi facut orice pentru bani, pana la furt, la crima. Chiar si la spitalele de dezintoxicare se pot infiltra droguri, dar nu de catre personal, ci de cunoscuti din afara”, a mai povestit tanarul.

Prietena sa i-a fost mereu alaturi

La inceput, familia baiatului nu a stiut ca acesta incepuse sa se drogheze, nici macar nu banuia ceva. Dar atunci cand au sesizat ca incep sa dispara diverse lucruri de valoare din casa, au inteles ca fiul lor apucase pe o cale gresita. „Familia mi-a fost alaturi, dar si prietena mea m-a ajutat foarte mult. Nu m-a parasit si s-a tinut tot timpul de capul meu sa ma las definitiv de viciul acesta. Ea nu consuma droguri si nu am indemnat-o vreodata sa faca asta. Trei ani s-a luptat cu mine sa ma las de aceasta meteahna”, a aratat baiatul.

«Nu mai suportam durerea»

Dupa ce a reusit sa se lase de droguri, lui Andrei I. ii este teama de fostii sai prieteni, din cercul toxicomanilor, pentru ca „acestia se pot razbuna”. „Am avut perioade de intrerupere, dar nu am reusit sa renunt. Ma inchideam in casa si intram in sevraj. Incepeam sa tremur, ma durea tot corpul si uneori luam drogul pentru ca nu mai suportam durerea. Alteori reuseam sa imi revin, dar ma intalneam apoi cu alti prieteni si nu ma puteam abtine. Am avut si cate trei luni de «abstinenta». Nu mai era vorba despre distractie, ci voiam sa scap de durere. Nu faceam altceva decat sa ne intalnim, sa stabilim de unde luam droguri in ziua respectiva si apoi sa ne drogam. Erau 6-7 prieteni de-ai mei care se ocupau cu asa ceva. Dintre ei, doar unul singur a reusit sa se lase. Era dependent din 1992”, si-a mai amintit tanarul.

«Am renuntat doar cu ajutor de specialitate»

„Imi procuram drogurile din Bucuresti. Mergeam cu autocarul pana acolo, luam mai multe doze si ma intorceam cand le terminam. Patru ani a durat acest calvar. Simteam atunci ca nu mai merge nimic in viata mea, ca nu mai sunt in stare de nimic. Am fost internat la Bucuresti, la Spitalul Bagdasar trei saptamani, si apoi la centrul de postcura. Cand am incercat prima data sa ma las, eram singur. Nu mai stii atunci ce faci, te apuca niste dureri groaznice si apoi ajungi sa te dai cu capul de pereti. Eu am reusit doar cu ajutor de specialitate”, s-a confesat valceanul.

Miruit de Episcopul Gherasim

La intalnirea cu Andrei a fost invitat sa participe si episcopul Ramnicului, Gherasim Cristea. Episcopul a considerat ca „Biserica s-a intors dupa Andrei, ca dupa un crestin ratacit”. „Cel patit ii poate invata si pe ceilalti. La inceput sunt numai vise, apoi un intuneric, o distrugere, nu mai este alta nadejde decat moartea. Noi ne bucuram ca i-a dat Dumnezeu atat putere sa treaca peste aceasta incercare grea. Sper sa mai traiesc atat timp, incat sa il vad asezat la casa lui. Cum spune Evanghelia, cand un cioban are o turma de oi si se pierde una, el se intoarce dupa ea. Asa ne-am intors si noi pentru Andrei”, a incheiat episcopul Gherasim. Acesta a facut la sfarsit o rugaciune si l-a miruit pe tanarul valcean.

Pe calea cea buna

In prezent, tanarul nu mai consuma droguri. Este intr-o stare destul de buna, deoarece a urmat si un tratament medicamentos adecvat. Postcura de reabilitare sociala va mai continua cateva luni. Tanarul este deosebit de inzestrat, posedand si o sensibilitate aparte. Este inteligent si are o mare putere de a studia.

El multumeste Centrului Antidrog Valcea care l-a ajutat extrem de mult. Centrul Antidrog a avut dese intalniri cu parintii sai, chiar de doua-trei ori pe saptamana. „Avem incredere in el, pentru ca este un tip destept si credem ca nu va recadea in acea plasa si va urma tratamentul prescris. Daca nu va tine cont de munca noastra, macar sa tina cont de promisiunea pe care i-a facut-o mamei sale, ca va fi un om de baza al societatii”, a declarat Constantin Durleci, seful Centrului Antidrog Valcea.

Sursa:Gardianul

***********

-DROGURILE TE DISTRUG…

-LASA-TI MINTEA LIMPEDE!

-VIATA TREBUIE TRAITA CU OCHII DESCHISI!

DACA NU STIAI…

ORASUL INTERZIS-FORBIDDEN CITY,din China este vizitat anual de 10 000 000-15 000 000 de oameni unii dintre ei fiind din China altii din cele 4 puncte cardinale ale lumii.Palatul muzeu care timp de 500 de ani a fost interzis omului de rand,este considerat o minune lucrata de mana omului…la inceputul sec.XVlea de catre al treilea imparat Ming,Yongle,ramanand peste timp una din uimitoarele capodopere arhitecturale ale lumii…Orasul interzis este situat in centrul capitalei Chinei,Beijing…se spune ca structura orasului a fost conceputa intr-un vis de tutorele lui Yongle,un calugar vizionar.

Orasul Interzis este cel mai bine pastrat palat imperial din China cu cea mai veche structura .

Arhitectura splendida a Orasului Interzis reprezinta esenta si punctul culminant al tradiei chineze in realizarea arhitecturala.

Distinctii

In 1961 Orasul Interzis a fost listat ca una dintre cele mai importante monumente istorice cu conservare speciala de catre guvernul central chinez si, în 1987, a fost nominalizat ca Patrimoniu Cultural Mondial de catre UNESCO. Palace Museum este o adevarata comoara a culturii chineze si o relicva istorica.

Este recunoscut ca fiind unul dintre cele mai importante cinci palate din lume (celelalte patru sunt Palatul de la Versailles, în Franta, Palatul Buckingham din Marea Britanie, Casa Alba în SUA si cladirea de la Kremlin în Rusia).

Istorie

Orasul Interzis, situat în inima de la Beijing, a fost casa la 24 de împarati din dinastiile Ming (1368-1644) si Qing (1644-1911) . Constructia s-a încheiat în 1420. In antichitate, împaratul a pretins ca este fiul Cerului, si, prin urmare, si puterea suprema a Raiului a fost revarsata asupra lui. Un astfel de loc divin a fost cu siguranta  interzis la oamenii obisnuiti si de aceea Orasul Interzis este numit astfel. Initial a fost numit Zijin Cheng (” Orasul Purpuriu Interzis”), în China este numit Gugong / Vechiul Palat”.

Caracteristici

Orasul Interzis acopera o suprafata de aproximativ 72 de hectare ,are 90 de palate si curti, 980 cladiri si 8704 camere. Pentru a reprezenta puterea suprema a împaratului dat de la Dumnezeu, si locul unde a trait fiind centrul lumii, toate portile, palatul si alte structuri ale Orasului Interzis au fost aranjate în jurul axei de sud-nord centrale de la Beijing.

Pentru securitate ,Orasul Interzis este închis de un mare zid ,inalt de 10 metri cu o circumferinta totala de 3,430 m. La fiecare colt al Orasului Interzis, acolo se afla un turn de veghe magnific, care a fost foarte bine pazit in trecut. In jurul orasului exista un sant ca prima linie de aparare.Prin personalitatea lui,Orasul Interzis interzice,dar nu mai este interzis…

trad

*******

Ma gandeam ca si noi avem atatea lucruri minunate care trebuie sa le vedem…am vazut niste  materiale video in care chinezii sunt nespus de mandri de tara lor si de inaintasii lor…chiar  o turista chineza a spus ca pentru ea Orasul Interzis este un loc sfant pe care il viziteaza anual…cred ca de aia ajunge China cea „mai cea”…oricum eu cred ca Romania are altfel de frumuseti in fata carora deasemenea poti ramane uimit…

« Older entries Newer entries »

%d blogeri au apreciat asta: