„Floare -albastră!
Floare-albastră!
Totuşi(…) este trist în lume!”
(Mihai Eminescu -1873)
august 14, 2014 la 13:57 (SENTIMENTE)
Tags: blue flower, blue jasmine, blue plubago, floare albastra, flowers, iasomie albastra, lume, mihai eminescu, tristete, versuri
ianuarie 14, 2012 la 23:36 (SENTIMENTE)
Tags: Eminescu, Iaşi, lirics, mihai eminescu, Mircea Eliade, Organizations, Paris, People, poems, poetry, poezie, Poezii, Romania, stins, versuri, Women
Poet,prozator si jurnalist roman,MIHAI EMINESCU s-a nascut in 15 ianuarie 1850 la Botosani
S-a stins din viata in 1889 la doar 39 de ani…
„”Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţa cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pămîntul românesc. Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsării pădure sau cetate, şi cîte o stea va vesteji pe cer în depărtări, pînă cînd acest pămînt sa-şi strîngă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale”. (Viata lui Mihai Eminescu 1932 -G.Calinescu)
*******
„Pentru noi, Eminescu nu e numai cel mai mare poet al nostru si cel mai stralucit geniu pe care l-a zamislit pamantul, apele si cerul romanesc. El este intr-un anumit fel, intruparea insasi a acestui cer si a acestui pamant, cu toate frumusetile, durerile si nadejdile crescute din ele. Noi, cei de aici, rupti de pamant si de neam regasim in el tot ce-am lasat in urma, de la vazduhul muntilor nostri si de la melancolia marii noastre, pana la cerul noptii romanesti si teiul inflorit al copilariilor noastre. Recitindu-l pe Eminescu, ne reintoarcem, ca intr-un dulce somn, la noi acasa. Intreg Universul nostru il avem in aceste zeci de pagini, pe care o mana harnica le-a tiparit si le imparte astazi in cele patru colturi ale lumii peste tot unde ne-a imprastiat pribegia. Pastrati-le bine; este tot ce ne-a ramas neintinat din apele, din cerul si din pamantul nostru romanesc.”
(Mircea Eliade, Paris, Septembrie 1949)
sursa
youtube
iunie 27, 2011 la 12:37 (SENTIMENTE)
Tags: amintiri, bunici, casuta, cirese, clopote, cosit, dulceata de cirese amare, Dupa, Ethnicity, God, Indigenous People, Maori, Organizations, Pacific Islanders, picturi, Polynesians, prietena, prietenie, Romania, schit, scorpion, tablouri, versuri
Aseara ,la o vorba cu sora mea,mi-a spus ca se duce sa culeaga cirese din gradina parintilor…acolo sunt tot felul de ciresi altoiti…galbeni si rosii,plantati candva de bunicul,ciresi cu fructe mai mici dulci ,si ciresul amar din care ele fac vestita dulceata…daca am noroc ,poate imi ajunge si mie un borcan? prin prietena mea scorpioana care calatoreste in Romania la fetele ei studente in zona aceea…(prietenia noastra dureaza dinaintea venirii aici cu cativa ani…)
Pe la ei , au terminat de cosit si de adunat fanul (primul cosit)…mi-am amintit ca in casuta bunicii in care ma lua inca de cand eram mica, am invatat primele versuri:
„Insira-te, margarite,
Pe lungi fire aurite,
Ca o hora luminoasa,
Ca povestea mea duioasa”(Vasile Alecsandri)
I-am iubit mult pe bunici…de cate ori ma duceam acolo ma uitam la cele doua tablouri de pe perete care reprezentau vremea cositului(pe atunci bunicul inca mai cosea).Nu stiu cine le-a pictat si daca aveau vreo valoare inafara de cea sentimentala…pe unul din ele era un cosas care dormea pe brazdele proaspat cosite iar dedesubt era scris-
„In finul de curind cosit
Si de miresme-mbalsamat,
Un vis ferice am visat.”(V.Bilciurescu)
Celalat tablou arata campul cu capitele deja facute si in departare Schitul …
-versurile care insoteau pictura:
„S-aude clopotul la Schit,
Merg pustnicii sa se inchine;
Luceafarul a rasarit,
Iar eu ma duc gindind la tine”(Duiliu Zamfiresu)
Dupa ce bunicul s-a stins,bunica s-a mutat in satul nostru(ea a locuit in satul bunicului zeci de ani) si tablourile s-au pierdut…mie mi-au ramas insa vii in amintirile mele…
Si tot povestind cu sora mea, mi-a trecut si migrena care m-a necajit atata …deja am vazut-o ca in copilarie prin ciresi adunand de mare zor fructele altoite …
februarie 12, 2011 la 09:31 (POEZIE)
Tags: Asia, Burma, carciumi, Chiang Mai, crang, departare, derbedeu, femei, foc vanat, inima pustie, joc, Laos, Northern Thailand, paraginit, Provinces, scandal, Thailand, Travel and Tourism, vers, versuri, votca, zari
Focul vanat e gonit de vant,
Zarile-au uitat sa ma mai doara…
De iubire-ntaia oara cant,
La scandal renunt intaia oara.
Am fost crang paraginit pe loc,
La femei si votca dam navala
Nu-mi mai place azi sa beau,sa joc,
Sa-mi pierd viata fara socoteala.
E de-ajuns sa te privesc tacut,
Sa-ti vad ochii plini de tot inaltul,
Ca uitand intregul tau trecut,
Tu sa nu mai poti pleca la altul.
Tu-mers gingas,tu surasul meu,
Daca-i sti ,cu inima-i pustie,
Cum poate iubi un derbedeu
Si cat poate de supus sa-ti fie.
Carciumile le-as uita pe veci,
N-as mai sti nici versul ce inseamna,
De-as atinge aceste brate reci
Si-al tau par ca floarea cea de toamna.
Vesnic te-as urma pe-acest pamant,
Departarea mi-ar parea parea usoara,
De iubire-ntaia oara cant
La scadal renunt intaia oara.
(Serghei Esenin1895-1925-moare la 30 de ani…destin tragic)
ianuarie 27, 2011 la 16:30 (OAMENI,LOCURI,POVESTI)
Tags: circular, inima, mama, par bergamote, plapuma, timp, tune, versuri, vis
Ultimul gand de azi-noapte inainte sa ma bag sub plapuma,(cam tarziu…dupa ora 2 4)a fost acela ca, maine ,haina de pe mine se va face mai grea cu un an…(nu ca m-ar speria prea tare varsta ,doar asa mi-a venit ;chiar si versurile melodiei de la Compact mi-au venit in minte…”A mai trecut un an cu noi/A fost si soare,au fost si ploi…/”)si visul…se facea ca era noapte ;dintr-o data, am simtit ca cineva era langa mine,nu se vedea ,se auzea doar vocea ca o comanda in creierul meu…am inceput sa urmez cele auzite…(nu ma puteam opune)am intrat intr-un tunel (sau nu stiu ce era,oricum ceva asemanator in care se misca ceva circular pe tot traseul),si am iesit pe partea cealalta in gradina parintilor mei ,cu mainile in jurul parului bergamote pe care il tineam strans.Uimita,primul gand a fost sa ma duc repede la mama mea sa ii spun ca am descoperit minunea…intr-o clipa pot sa parcurg cei 4000 de kilometri care ne despart…(imi pregateam in minte ce si cum sa ii spun ca nu cumva sa se sperie de aparitia mea neasteptata ,ca ea sufera cu inima)dar m-a trezit vocea de la moschee care isi striga credinciosii la rugaciunea de dimineata de la ora 5.30(locuiesc langa ea)Nu am mai ajuns sa ii spun mamei ceea ce voiam ,si nu mai stiu punctul de plecare prin care am intrat in tunel.(oricum era vorba de o intrare de aici de la mine de acasa)M-am trezit obosita si cu dureri de spate si cu senzatia ca eu chiar am fost acolo.Parul era cum e iarna ,dezgolit de frunze,fructe(eu nu am mai fost in perioada de iarna acolo de 14 ani…am fost doar vara)totul era real…si totusi vis…Primele ore ale diminetii ,m-am gandit daca nu cumva este prin jurul casei mele o poarta a timpului despre care nu stiu,(si uite-asa mi-am aruncat privirea peste tot la cotrobait ,scotocit de porti de timp ,fara sorti de izbanda),daca nu cumva noua oamenilor ne scapa ceva ,sau nu avem dreptul sa stim,sau e inca prea devreme.. conspiratie in toata regula,ce mai!…Cert este ,ca visele mele ma pun pe ganduri…mai viseaza cineva asa?poate imi spune si mie ce crede …ce parere are?ca eu de vise paranormale sigur nu duc lipsa…
ianuarie 21, 2011 la 10:06 (FABULE)
Tags: chefuri, coada, fabula, lanturi, mafii, maimuta, monkey-fable, santuri, stirpe, uranguta, قرد, قصة, نماس, versuri, بشر, حكاية القرد, شجر, غابات
MAIMUŢA de F.G.LAIU (colectia Straif 2004)
-fabulă-
Odată o maimuţă din evul anecdotic
Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic,
A explodat:”Surate,sînt foarte ofensată
Că-n jungla hominidă superevoluată
A apărut o teză, vădit maliţioasă,
Că Homo ar descinde din stirpea noastră aleasă..
Eu protestez sălbatic,rănită în mîndrie,
Că se propagă-n lume asemenea prostie.
Dacă-ntîlniţi un singur nepot pitecantrop,
Atunci,pentru banane, să vă urcaţi in plop…
Nu sufăr comparaţii cu tristul regn uman,
Sînt mulţumită ,nene,că-s pur urangutan.
Eu ,chiar să mă oblige în vreun laborator,
N-aş deveni port-bîta şi nici informator;
Şi cum progenitorii maimuţă m-au facut,
Sper să n-ajung ca omul,un josnic involut!
Păi s-a văzut vreodată la noi atîta ură?
Oare la noi se minte,se-njunghie,se fură?
Nu veţi vedea prin lume ,cît timp purta-vom coadă,
Gorile divorţate şi prunci lăsaţi în stradă.
Cine-a văzut in hoardă vreun iraţional
Tîmpindu-se cu droguri,sau homosexual?
Nu inspirăm Marlboro,nu traficăm muniţii,
Nu prea avem stiinţă,n-avem nici superstiţii,
Nici cîrciumi,nici spitale,nici case de nebuni,
Şi nu plătim pe altii sa facă rugăciuni.
Aţi întîlnit prin codri vreun cimpanzeu beţiv,
Gibon care să-njure sau pavian parşiv?
Cît am umblat eu creanga,scuzaţi, n-am observat
In obştea simiască,cocotier privat,
Nici garduri şi nici paznici,nici pui murind de foame
Sau omorîţi in taină de aşa-zise mame.
Lipsesc şi teroriştii,n-avem corupţi,nici duri,
Nici ţări,nici prim-miniştri pe care să-i înjuri.
La mondiale sîntem cu mult în urmă noi,
Încît n-am fost in stare de nici un prim război.
Noi n-am avut ev mediu,ci numai mediu pur,
Lipsit de inchiziţii,de orizont obscur.
Noi n-avem sfinţi in temniţi,nici versuri puse-n lanţuri,
Nici chefuri după care să ne culcăm prin şanţuri.
E drept ,n-avem miliţii în junglă,dar nici mafii,
N-avem un staff al morţii,n-avem nici măcar stafii,
(E trist s-ajungi vreodată privit la Zoo-Park
Dar maxima ruşine-i să pui pe alţii-n parc.)
Eu vă invit pe toate acum la raţiune:
Nu promovaţi această credinţă de minune;
Să nu apară-n junglă manipulări în masă,
Cu dogme si partide în lupta lor de clasă.
Mă tem că ne pîndeşte o nouă cruciadă,
O convertire a hoardei în monştri fară coadă.
De-o să vedeţi vreodată c-am coborît din pom,
Maimuţărind făptura care ii zice om,
Opriţi-mă la vreme să nu evoluez,
Şi ajungînd ca lumea să nu ştiu ce să crez…
I-adevărat că omul a coborît,ca soi,
Dar ,bre,fiţi rezonabili,n-a coborît din noi!”
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.