Jana Snowstorm

18-19-20-21 februarie 2015
Regatul iordanian a fost sub impactul unui front polar ,căderi masive de zăpadă şi furtuni.
Acesta a fost viscolul ‘JANA’… care după părerea mea nu era soră cu ‘Huda’şi nici cu’Falha’cea de a doua furtună care ne-a ingălbenit de praf,ci mama lor;cu căderi masive de zăpadă şi cu vînt grozav care s-a trîntit prin toate ramurile goale ale copacilor,s-a izbit cu urlete în geamuri de parcă îşi căuta pe cineva foarte drag pierdut cine ştie pe unde.A gemut joi noaptea ,toată noaptea…cred că acuma că s-a mai liniştit, a găsit ce căuta dar cred că e tare rănit de atîta umblet…iar eu am putut ieşi să mă bucur de zăpadă şi să evaluez stricăciunile,desigur.
Dacă mai vin şi alte viscole din astea ‘bătrîne’,cred că vor veni în vacanţă pe aici pinguinii şi Fram,ursul polar.
Sigur că precipitaţiile sînt benefice pentru Iordania care este o ţară foarte aridă, dar tocmai au anunţat ger în noaptea asta…brrr!
Oare ce chip o fi avînd vîntul?
jana snowstorm  20 feb.2015măslinii38trandafiri

3126

27

2823

keenya17

18

20

22

12

14

151

1611

4

5

7

8

9

10jana storm

trandafirii trantiti la pamant

mama furtunilorte incalzeşti cu o prăjiturăde la Roya

CAD FRUNZE…

"A ruginit frunza din vii"

„A ruginit frunza din vii”

3210ijprintre frunze de maslindoua culorimai are cateva frunze verzifrunze aurii asezate ca dorurile de pe prispa sufletului21 nov.2014-smochinul si el se face tot mai galbensi frunzele de palmier morsmochin care face fructe albeultimul dans-nici frunzele nu mor la fel
Un fir de iarbă îi spune unei frunze veştede: „Ce zgomot faci cînd cazi!  Ai reuşit să îmi împrăştii toate visele de iarnă.” Iar frunza veştedă răspunse indignată: „Jos te-ai născut şi tot jos îţi duci zilele! Lucru lipsit de melodie ce eşti! Tu nu trăieşti la înălţime, şi-a vîntului cîntare nu te-atinge.” Apoi frunza tomnatică se aşternu pe pămînt şi adormi. Dar la venirea primăverii se trezi din nou – acum, ca fir de iarbă.  Cînd se făcu încă o dată toamnă, iar de deasupra coborau prin aer frunze veştede, ea spuse pentru sine: „Oh, frunzele astea! Atît de zgomotoase! Îmi împrăştie visele de iarnă.” Khalil Gibran - Said a blade of grass

Un fir de iarbă îi spune unei frunze veştede: „Ce zgomot faci cînd cazi!
Ai reuşit să îmi împrăştii toate visele de iarnă.”
Iar frunza veştedă răspunse indignată: „Jos te-ai născut şi tot jos îţi duci zilele! Lucru lipsit de melodie ce eşti! Tu nu trăieşti la înălţime, şi-a vîntului cîntare nu te-atinge.”
Apoi frunza tomnatică se aşternu pe pămînt şi adormi. Dar la venirea primăverii se trezi din nou – acum, ca fir de iarbă.
Cînd se făcu încă o dată toamnă, iar de deasupra coborau prin aer frunze veştede, ea spuse pentru sine: „Oh, frunzele astea! Atît de zgomotoase! Îmi împrăştie visele de iarnă.”
Khalil Gibran – Said a blade of grass


Dacă pînă ieri te puteai plimba sub cerul limpede , netulburat de nori, raze
dealul vecin

dealul vecin

pietre-prea grea de caratnici clipele nu seamana unele cu altelede azi-noapte s-a stîrnit o vîntoasă teribilă,duşmănoasă care geme ca nebuna printre frunzele copacilor şi provoacă fiori…
Au anunţat vreme rea.
Şi cîtă vreme „grea” e-n lume!good eveningevening in ammangood night
Cînd începe ploaia , vîntul nu mai geme atît de tare… apusul şi jelania frunzelor.
Dar nu plouă, încă.

CE TE LEGENI

CE TE LEGENI -de M.EMINESCU

 -Ce te legeni ,codrule,

Fara ploaie ,fara vant,

Cu crengile la pamant?

-De ce nu m-as legana,

Daca trece vremea mea!

Ziua scade,noaptea creste

Si frunzisul mi-l rareste.

Bate vantul frunza-ndunga-

Cantaretii mi-i alunga;

Bate vantul dintr-o parte-

Iarna-i ici ,vara-i departe.

Si de ce sa nu plec,

Daca pasarile trec!

Peste varf de ramurele

Trec in stoluri randunele,

Ducand gandurile mele

Si norocul meu cu ele.

Si se duc pe rand ,pe rand,pe rand

Zarea lumii intunecand,

Si se duc ca clipele.

Scuturand aripele,

Si ma lasa pustiit,

Vestejit si amortit

Si cu doru-mi singurel,

De ma-ngan numai cu el.

 

 

REVEDERE

REVEDERE    de  MIHAI EMINESCU

   -Codrule,codrutule,

Ce mai faci,dragutule?

Ca de cand nu ne-am vazut

Multa vreme au  trecut

Si de cand m-am departat,

Multa lume am umblat.

-Ia ,eu fac ce fac de mult,

Iarna viscolu-l ascult

Cregile-mi rupandu-le,

Apele-astupandu-le,

Troienind cararile

Si gonind cantarile;

Si mai fac ce fac de mult,

Vara doina mi-o ascult

Pe cararea spre izvor

Ce le-am dat-o tuturor,

Umplandu-si cofeile,

Mi-o canta femeile.

-Codrule cu rauri line,

Vreme trece,vreme vine,

Tu din tanar precum esti

Tot mereu intineresti.

-Ce mi-i vremea,cand de veacuri

Stele-mi scanteie pe lacuri,

Ca de-i vremea rea sau buna,

Vantu-mi bate,frunza-mi suna;

Si de-i vreme buna,rea,

Mie-mi curge Dunarea.

Numai omu-i schimbator,

Pe pamant ratacitor,

Iar noi locului ne tinem,

Cum am fost asa ramanem:

Marea si cu raurile,

Lumea cu pustiurile,

Luna si cu soarele,

Codrul cu izvoarele.

%d blogeri au apreciat: