ZI CU GUST AMAR…

S-a terminat scoala ;oficial s-a intrat in vacanta de vara…m-am trezit  cu niste  persoane ( in trecere prin zona au intrat si pe la mine)care au venit cu felicitari si urari pentru fiica mea si cu…

Una:-Ei,cum a fost  cu examenele?

Fiica mea:-Bine…

Alta:-Calatoresti in aceasta vacanta?

Fiica mea:-Anul asta nu…(cu tristete in glas)

Celelate venite catre a doua:-Da ce sa vada acolo ?… e plin de „perversi”care au iesit la drumul mare sa isi ceara drepturile…pentru ea e mai bine sa nu mai plece de aici …am vazut eu ce se intampla in Europa si in America…Occidentul a molipsit restul lumii cu lucruri rele…mai bine ar vedea lumea care se lupta cu probleme existentiale tot din cauza lor…

-Ai terminat cu note bune…intelegi ca nu e bine sa te mai duci pe acolo?…esti mare…

Fiica mea:…ochii umezi…nici un cuvant…

Eu:…primul tremur nervos…sa cad de pe scarita unde urcasem… (sa schimb becul lui „Edison”…)si cand te gandesti ca voiam sa le arat imagini frumoase cu locuri unde eu ma duc ,si pe care nu le stiu ele…

-Ai vazut(ele intre ele ca si cum noi n-am fi fost pe acolo)ca Libanul a interzis-o pe Gaga?

-Da,dar in Marea Britanie ai vazut ca Elton John a fost propus pentru premiul ala …ala de cel mai bun tata?…unde am ajuns…omenirea s-a stricat…ce pot vedea copiii la tv… a,da pe aici nu au curajul sa iasa pe strazi ca se tem de furia oamenilor…la noi nu e ca pe acolo…da, cine stie ce va mai fi maine?…da,Occidentul e vinovat de toate astea…trebuie sa …

NU am mai rezistat,a trebuit sa iau masuri urgente si sa le spun ca am treaba aici la mine in batatura…ba chiar pregatesc de dat cu var si nu am timp..am aruncat mecanic scarita plianta…au plecat…

Ma uitam la fiica mea care asculta Voltaj(Mi-e dor de mare)si-i traducea unei fete cuvintele cantecului… atat cat se pricepe ea..

Eu,dintr-odata confuza in ganduri,am simtit ca imi zvacneste colonul(am SCI nici macar nu ma pot supara fara repercursiuni ..)

M-am dus in bucatarie sa imi fac un ceai,sa ma calmez…sa ma pot aduna…primul gand lucid a fost acela la fiica mea,la ceea ce a inteles ea…ce naiba?…oamenii nu stiu ce simt eu…motivele pentru care ma duc eu acolo…faptul ca lucrurile acestea se intampla in toata lumea si nu ne cere nimeni acordul…

O zi intreaga m-am tot gandit(Unde dai si unde crapa!)…eu cu „perversii”nu am nimic…doar ca nu-i inteleg…ba chiar am compasiune pentru nefericirea lor…dar imaginea lor de pe strada uite pana unde a ajuns si in ce fel…

Oricum,la scoala la fiica mea ,la orele de religie li s-a explicat ce inseamna o familie normala…numai o femeie poate da nastere unui copil…mireasa imbracata in rochie alba este o fata si mirele un baiat…viitorii parinti…

Numai eu stiu ce simt ca nu pot calatori… dar asta este altceva…

Of,ce zi!

Noaptea,l-am visat pe tatal meu, care e plecat intr-o lume poate mai buna…cine stie?Nu stiu ce imi spunea ca nu pot sa-mi amintesc…stiu insa expresia aceea din ochii lui…”nu-i bine ce se intampla”!

Astazi ,tot cu colonul…cand se declanseaza ,tine cateva zile…

Si cu gandurile …incoerente…disparate…

„In lume ca pe-o minge ne-arunca-un joc fatal.
Ne azvârle-n dreapta, ‘n stânga – precum vrea jucatorul.
Si doar cel ce ne poarta mereu din val în val,
El singur stie sensul, el stie adevarul”
Omar Kayyam

STIRE PESIMISTA…

Din stirile primite in mail una este nespus de trista…

„MANCAREA VA DEVENI UN LUX.ALIMENTELE SE SCUMPESC DIN NOU”  autor:ProTV/Mediafax

FNPAR anunta o majorare a preturilor produselor alimentare,in perioada urmatoare,invocand atat conditiile meteo,cat si lipsa unui sprijin pentru acest sector din partea din partea Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale” ( -cititi si continuarea  in Mediafax)

Cei mai expusi si fara aparare vor fi batranii cu pensiile lor micibolnavi si uitati …(si multi altii)

E trist ca alaturi de aceste stiri ,apar si altele din extrema cealalta:cu ce se mai lauda unii…bogatie…abunda…

Suntem foarte departe de realitate,indepartati unii de altii…

ca in versurile :

Flamanzilor,cand vreti sa cereti de la satui nitica paine,

Cum a cerut sarmanul caine,

Acelui ce gusta din poame,-

Sa cereti numai de la omul care a-ndurat candva de foame,

Caci ,altfel,nu e vorba goala proverbul care-mi vine-n gand

Si care spune ca:”Satulul nu crede bietului flamand”.

 Satulul si flamandul

de V.Militaru

Viitorul vad ca se anunta destul de trist pentru unii, si de fiecare data parca balanta se inclina in aceeasi parte…


O alta zi cu ganduri ,cu sentimente contradictorii,cu intrebari si cautari de solutii…




CONTRASTE

Contraste

Sunt bucurii care-ntristeaza,

Sunt întristari ce fericesc,

Sunt zile fara de lumina

Si nopti adânci ce stralucesc.

Sunt adevaruri ce doboara

Si sunt minciuni care ridica,

Sunt împarati, atotputernici

Ce însa tremura de frica.

Sunt vieti ce-au stralucit în viata,

Dar când s-au stins parca n-au fost,

Palate care nu pot tine

Cât o cocioaba adapost.

Sunt oameni albi pe dinafara,

Dar negri în adâncul lor

Si negri în afara, negri,

Da-n ei de-un alb stralucitor.

Sunt dulciuri ce-amarasc ca fierea,

Dar si amaruri ce-ndulcesc

Sunt nedreptati care îndreapta,

Dreptati care nedreptatesc.

Sunt multe contradictii, multe:

Sunt uri adânci ce nasc iubiri,

Sunt suferinti ce-aduc lumina

Si fericiri nefericiri!…

VIRGIL CARIANOPOL 1974 Elegii si elegii

GANDURILE MELE…

    Dupa ce am vorbit cu mama mea  a trecut timpul fara sa stiu…Am intrat in noapte si eu am ramas aici cu gandurile mele..toti  ai casei dorm…De cate ori ii aud glasul  mamei,schimbat ,e ca si cum un sfredel se rasuceste prin sufletul meu.Mi-a spus ca au fost niste zile in care s-a intors frigul si ma gandeam la ea (daca i-a fost frig)si la ciresii din gradina.De fiecare data o intreb ce mai este nou acolo  …ea ,spune ,ca mai toti sunt plecati prin lume sa caute bunastarea  …si ma cuprinde frigul tristetii.Si atunci ,ma gandesc daca nu cumva incarcati de greutati,confuzi si aproape pierduti ,orbecaim in directii gresite si ne trezim in fata marii treceri …speriati si nepregatiti…in timp ce noi ne ocupam toata viata cautand altceva …

(Sunt doar gandurile mele;fiecare dintre noi vede intr-un anumit fel lucrurile…de acolo si majore discrepante…)Caut mereu raspunsuri…Candva, parca citeam cu invidie despre actorii americani care se duceau la studio cu avioanele sau elicopterele personale(calculam cam cat i-ar trebui si romanului meu sa se duca la serviciu cu un astfel de transport si cam cat ar costa)…iata ca si la noi sunt avioane personale,(si top-uri de bogati)ba chiar si taxi-uri aeriene…doar ca pentru omul simplu care isi dramuieste si banutul pentru taxi-ul obisnuit,nimic nu s-a schimbat …Deci revenind la „oile mele”(calculelele lui Horatiu Malaele,)mereu vor exista lucruri pe care le vom citi doar ca stiri,viata noastra neintersectandu-se cu ele…

Si parca  vad imaginile celor pe care ii stiu de o viata  contopiti cu versurile lui Adrian Paunescu

„Si nu se stie,sunt tarani sau ingeri sunt,pesemne

Cei care de atatia ani aduc in casa lemne

Si sufla-n focul lor mereu sporidu-le nadejdea,

Sa-i fie cald lui Dumnezeu aflat in toti acestia”

(Trei sferturi in cer  Adrian Paunescu)

CIREŞUL DE ACASĂ…

25 Aprilie 2011

Ieri am vorbit cu mama mea pe mess.(ca distanta la care m-a ratacit viata doar atat imi permite)si mi-a spus ca o parte din crengile ciresului copilariei mele au inflorit…si atunci m-am gandit ca eu nu l-am mai vazut cum infloreste din 1997(cand  ma aflam in vacanta acolo ,si am putut sa „pandesc”cum isi deschidea minunea de petale…ba l-am si fotografiat,pacat ca nu sunt clare )

De cand traiesc departe de locurile natale ,Sarbatorile le petrec intr-un fel de meditatie…desigur am pastrat obiceiurile ,(traditiile)dar sincer,in aceste zile nu pot sa mananc…ceva mereu lipseste,si ochii sunt plini de lacrimi…

E un dor ,e ceva care imi scapa explicatiei…sau poate gandul ca timpul ne ameninta in fiecare clipa si eu inca mai orbecai in bezna drumurilor incurcate…

In fiecare zi ,se imputineaza timpul cu inca putin; micile mele bucurii zilnice nu le pot tine in loc,incerc sa le pun in inima intr-un cotlon acolo ca nu cumva sa-mi fie inima prea pustie candva…

Si uite cat de trista sunt, si ma gandesc la cat de trecatoare-i viata!

Doar amintirile vor mai ramane dupa noi…macar sa le facem in asa fel,incat ele sa dainuie…asa ma hranesc eu in fiecare anotimp cu amintiri despre cei pe care i-am iubit si au plecat pentru totdeauna.

E asa de frumoasa primavara !Doar florile ciresului meu parca plang in imbratisarea amintirilor…

update

28 aprilie 2013 DUMICA FLORIILOR

Au înflorit cireşii dulci

şi amciresul dulce in floareari,

e primăvară

cu grădina parfumată,

iar

de la

fîntîna bătrînă

şi ea,

doar

mama mai

scoate apă.

Şi uneori,

obidită

e văduvă,

îşi

sloboade

lacrimile

şi

durerea din ascunzişul

inimii

ei,

atunci

cîndcireş amar

ridică

găleata plină ochi pe ghizdelele

fîntînii,

şi îngînă

parcă

cu

cu ciudă

vorbe

doar de ea

auzite şi înţelese

la golul lăsat

de omul ei cînd s-a stins.

 

Ea nu se mai simte puternică şi de neclintit ca altădată…

Ce-i viaţa asta oare ,în care sîntem bieţi călători?

Golul din noi se umple cu Dumnezeu…

Newer entries »

%d blogeri au apreciat: