BLUE PLUBAGO

iasomie albastră

iasomie albastră

„Floare -albastră!

Floare-albastră!

Totuşi(…) este trist în lume!”

(Mihai Eminescu -1873)

 

 

 

 

 

 

 

blue plubago-auriculata

blue plubago-auriculata

CEA MAI SCURTĂ ZI…CEA MAI LUNGĂ NOAPTE

21 DEC.2012Astăzi 21 decembrie este Solstiţiul de Iarnă…photo1387

am intrat calendaristic în cele 40 de zile de frig numite *maarbanie*(مربعنية)

Primele semne deja se simt,se văd…

Vîntul  aspru a măturat copacii şi i-a despuiat de frunze,a culcat la pamînt floricelele iar o tufă de trandafiri a îndoit-o pînă la pămînt…

a jelit o noapte întreagă pe la ferestrele mele…

timp rece,

tulbure,

ploios,trist…

Altfel,creştinii de pe aici se pregătesc de sărbătoriphoto1384

http://www.timeanddate.com/holidays/jordan/christmas-day

THE STORY

Nepotul meu cel cu dorul naprasnic de duca,la o vreme de seara si-a luat ramas bun de la marea pe care o vreme nu o va mai vedea ,si ii va fi foarte dor …ei,tanar, o sa se vindece el.Sigur,renuntam la atitudini invechite si model de gandire rigida daca el crede ca are nevoie de o umbrela la vreme de criza ,ca dupa cum il cunosc nu prea cred sa-si faca radacini noi pe-acolo pe unde se duce…A trecut pe la noi inainte de plecare si mi-am amintit de un video pe care i l-am aratat inca de data trecuta cand nu era sigur ca va face acest lucru…acum gata,a plecat …i-am zis s-auzim de bine si toate urarile .Sper ca se va descurca…dar tot m-am mai uitat o data la video acela…il pun aici,poate il mai asculta cineva.E pentru cei plecati si asteptati sa se intoarca la ei acasa…toti simtim la fel nu conteaza ce culoare a pielii avem…

sursa

youtube

VISUL

Vreo jumatate de zi m-am tot gandit la visul din noaptea trecuta…se facea ca eram  intr-un sat de pescari si apele golfului aduceau la picioarele mele perle multe,valuri de perle..in departare erau pescari care isi aruncau plasele   si scoteau   perle…nu stiu ce asteptam acolo si nici cum am ajuns…m-a trezit soneria de la ceas …Dupa ce au plecat copiii la scoala m-am apucat eu de-ale mele treburi…printre altele si maslinele care le pun in fiecare an toamna la borcane…si tot invartite in apa acolo, mi s-a parut ca seamana cu perlele din vis…desigur la forma…La un timp m-am uitat pe TV si am vazut ca toata planeta vuieste de stirea ca il capturasera pe Gaddafi care era si ranit…ulterior au confirmat ca incetase din viata…toata lumea se bucura…Mi s-a facut parca rau…semana cu celelalte scene de bucurie pe care le-am vazut pe la tarile vecine ,bucurii, care au fost de scurta durata…acum nici ei nu stiu ce sentimente ii mai incearca dupa ce s-au scapat de „dictatori”…da ,ma rog ,fiecare cu ale lui, si eu cu gandul la perlele alea…doresc sa le fie bine la toti oamenii de pe lume!

Cu ceva timp in urma am vazut doua video-uri care m-au pus pe ganduri…legate tot de subiectul Gaddafi…

CAPTIVITATE

Am fost la cineva care are sus pe casa multe colivii cu pasarele…canari,pasarelele iubirii…etc.Mi-am dat eu acolo cu parerea cum ca, si pasarelele ar trebui sa traiasca in libertate si mi-au spus ca si daca le deschide colivia, ele zboara un tur ,si se intorc sau se pierd…viata lor este in colivie…mi s-a parut foarte trist.Am incercat sa fotografiez o parte din ele dar cu telefonul meu mobil antic nu prea a iesit ce voiam.Candva am avut niste colivii dar le-am dat…

Le-am privit multa vreme si mi-am amintit de o poezie:

Pasărea şi colivia

Am deschis uşa coliviei: Hai du-te o implor

Pasărea mea captivă

bâjbâie spaţiul

se izbeşte de transparenţe

plânge şi-i este milă de libertate

Hai fugi unde vezi cu ochii

eu repejor voi sigila portiţa

Dar pasărea intră iarăşi în carcera ei

în lumina prizonieră îşi pune

cătuşa

E fericită şi cântă jelind

cântă ca noi

dorinţa de a fi afară.

de Ovidiu Genaru( –poet roman n.1934)

******

Uneori  am sentimentul ca suntem captivi pe lumea asta ,sau sufletul mi-e prizonier in propriu-mi trup…o fi de la zilele capricioase de toamna…

If the wind would come to you

Cantec de toamna de Octavian Goga

De va veni la tine vantul,

Purtand povestea mea amara,

Jelitul lui sa nu te-nfranga,

Mustrarea lui sa nu te doara.

Nu-i vina ta… Asa e scrisa

Nemilostiva lege-a firii;

Sarutul otravit al brumii

Omoara toamna trandafirii…

Si cine s-ar opri sa planga

O frunza vesteda-n carare,

Cand codrii freamata alaturi

Si rad in rasarit de soare?…

sursa

youtube

*****************

Tristeti de toamna…dimineata butasii de trandafir aveau lovita floarea…gradina parca era trista…eu,tot cu muzica veche…

E toamna din nou…

frunzele soptesc…

Amintiri…

ZI DE TOAMNA

De ieri de la amiaza s-a schimbat vremea;dintr-o data cerul s-a intunecat si a inceput sa ploua…prima ploaie de multa vreme…vantul, si el a aparut de undeva…noi eram in padure…parca se facuse frig si tist…crengile copacilor se miscau tot mai tare…ne-am intors acasa cu hainele ude,zgribuliti parca , si cu un anume regret…intram tot mai adanc in toamna…azi ,sunt doar 18grade…dar nu mai ploua…

BOGATIA SI SARACIA

Aseara m-am uitat la o emisiune despre Brazilia,Sao Paulo…orasul cu aproape 20 000 000 de locuitori ,unul din cele mai aglomerate din lume…un stup de activitate…se spunea acolo ca in sec.XVIII Brazilia era cel mai mare producator de aur din lume…acolo este industria pietrelor pretioase…cea mai mare varietate de pietre pretioase din lume…dar periferia  acestui oras este formata doar din „favelas„cartiere marginase de o saracie in fata careia ramai interzis…aici doar legea strazii functioneaza…oameni fara speranta zilei de maine…oameni despartiti de adevaratul Sao Paulo…de viata normala la care nici nu pot visa?

****Am ramas cu aceeasi intrebare…

-de ce exista atata saracie pe lume daca Pamantul are resurse?

-Ceea ce am vazut era prima parte a emisiunii…mi-au venit in minte versurile lui George Cosbuc…”Cand nu vom mai putea rabda…”pentru ca fetele acelor oameni pe care nu era decat o tristete extraordinara…cam asta spuneau…

-eu ma cutremur in ce lume traim…

-candva imi placea un serial brazilian pe care il urmaream…”PAULISTA AVENUE„…Bulevardul Paulista…dar atunci nu stiam ca exista atata saracie,tristete…

VINE O ZI

„Vine o zi, vine o zi cand se va sfarsi.

Nimeni nu va sti, nimeni nu va sti oare cand va fi.

Vine o zi, vine o zi iar de voi pleca,

Nimeni nu va sti, nimeni nu va sti cat voi regreta,

Cat voi regreta, cat voi regreta…”

Uneori ascult Holograf…

-nu sunt trista…

-melodia iti aminteste ca…

TREC ORELE…

Trec orele…

Trec orele ca niste note

Din simfoniile durerei,

In urma lor ramân eterne

Melancoliile tacerei…

Tot ce-ai crezut odinioara,

Tot ce-ai visat, tot ce-a fost sfânt

Te turbura cu nesfârsitul

Si tristul gol ca nu mai sunt…

Ca cerul unei seri de toamna

Se-ntuneca pierduta minte:

Nimicul îti întinde noaptea

Pe calea ducerei-nainte…

Uimit în loc s-opreste omul

Ca-n fata unui ne-nteles:

Din gândurile risipite

Nehotarârea a cules…

Si clara o lumina numai

Ii sta-n adâncul cugetarii:

Ca trece, – si ramân în urma-i

Nemarginirile uitarii…

TRAIAN DEMETRESCU 1866-1896

******

Mi-a placut poezia,m-a impresionat poetul care s-a stins atat de tanar…ma gandesc ce trist e totul uneori…si mi-aminteste ca suntem doar calatori prin viata asta,si-atunci caut in mintea mea un SENS …

« Older entries

%d blogeri au apreciat asta: