TREC ORELE…

Trec orele…

Trec orele ca niste note

Din simfoniile durerei,

In urma lor ramân eterne

Melancoliile tacerei…

Tot ce-ai crezut odinioara,

Tot ce-ai visat, tot ce-a fost sfânt

Te turbura cu nesfârsitul

Si tristul gol ca nu mai sunt…

Ca cerul unei seri de toamna

Se-ntuneca pierduta minte:

Nimicul îti întinde noaptea

Pe calea ducerei-nainte…

Uimit în loc s-opreste omul

Ca-n fata unui ne-nteles:

Din gândurile risipite

Nehotarârea a cules…

Si clara o lumina numai

Ii sta-n adâncul cugetarii:

Ca trece, – si ramân în urma-i

Nemarginirile uitarii…

TRAIAN DEMETRESCU 1866-1896

******

Mi-a placut poezia,m-a impresionat poetul care s-a stins atat de tanar…ma gandesc ce trist e totul uneori…si mi-aminteste ca suntem doar calatori prin viata asta,si-atunci caut in mintea mea un SENS …

VAL DE CALDURA…

A treia zi din valul de caldura…ieri…42 de grade(oficial)…aveai impresia ca iti este afectata gandirea…pe teava de apa rece curgea calda,adica fierbinte…vreo jumatate de zi nu s-a miscat nici o frunza…nici o adiere…doar furtunul cu apa mai racorea pe jos de unde parca ieseau aburi…o zi in care doar o galeata de inghetata a avut succes si apa racita in frigider…Pana a venit seara parca a fost o vesnicie…cu toate ca termometrul mai arata inca 38 de grade la ora 20,s-a racorit un pic…in aceste ore de caldura teribila in care ti se pare ca propriul tau corp a suferit cine stie ce modificari, iar senzatia de greata si de moleseala nu te-a parasit,cand inima iti bate „alene” si o urmaresti, ca poate are vreun gand sa  se opreasca, ca si asa ai probleme cu ea,singurul lucru pe care il poti face e sa te rogi…tarziu in noapte,copiii au adormit miscandu-se o vreme in paturile lor pana cand si-au gasit locul…era spre 3 dimineata…bine ca e vacanta…in cele 3 ore de somn zbuciumat m-am visat in desertul Atacama,acolo unde a nins…am citit…poezii,rugaciuni…m-am gandit…

de TRAIAN DORZ (1914-1989)

In trecerea grabita prin lume, catre veci,

Fa-ti timp, macar o clipa, sa vezi pe unde treci!

Fa-ti timp sa vezi durerea si lacrima arzând,

Fa-ti timp sa poti cu mila sa te alini oricând!

Fa-ti timp sa vezi padurea, s-asculti lânga izvor,

Fa-ti timp s-asculti ce spune o floare, un cocor!

Fa-ti timp pentru-adevaruri si adâncimi de vis,

Fa-ti timp pentru prieteni cu sufletul deschis!

Fa-ti timp, pe-un munte seara, stând singur, sa te rogi,

Fa-ti timp, frumoase amintiri, de unul sa invoci!

Fa-ti timp sa stai cu mama, cu tatal tau – batrâni,

Fa-ti timp de-o vorba buna, de-o coaja pentru câini

In trecerea grabita prin lume catre veci,

Fa-ti timp, macar o clipa, sa vezi pe unde treci!

Fa-ti timp sa fii aproape de cei iubiti, voios,

Fa-ti timp sa fii si-al casei si-n slujba lui Hristos!

Fa-ti timp sa gusti frumosul din tot ce e curat,

Fa-ti timp, ca esti de multe mistere-nconjurat!

Fa-ti timp cu orice taina sau adevar sa stai,

Fa-ti timp, caci toate-acestea au inima, au grai!

Fa-ti timp s-asculti la toate, din toate sa înveti,

Fa-ti timp sa dai vietii adevaratul pret!

Fa-ti timp acum, sa stii, zadarnic ai sa plângi –

Comoara risipita a vietii n-o mai strângi!

%d blogeri au apreciat: