mai multe…despre…

 OMAR KAYYAM( -nascut-18MAI 1048-4 DEC.1131-PERSIA)(Iran)

LUMEA de OMAR KAYYAM

O-nchipuire-i lumea din naluciri de fum.

Un loc vrea fiecare pe scena sa ocupe.

Tu afla adevarul din adâncimi de cupe:

Ca totul penduleaza între miraj si scrum.

Khayyam, în asta lume pâna si adevarul

Hyperbola doar este. Te chinuie mereu

Aceasta înjosire? Da-ti sortii trupul tau

Si sufletu-ntâmplarii. Ce-a scris – nu sterge Zeul.

O mâna-ascunsa scrie si trece mai departe.

Nici rugi, nici argumente, nici spaima ta de moarte

Nu vor îndupleca-o sa stearga vreun cuvânt.

Nici lacrimile tale nu pot sa stearga-un rând.

O, suflete, -mpreuna suntem ca un compas

C-un brat în lut, iar altul pribeag în infinit.

Un cerc imens înscriem în acest scurt popas.

Dar într-un punct, alaturi, cadea-vom la sfârsit.

Ce este-aceastâ goana de umbre colorate?

Fantastica lor fuga absurda-i si sublima.

Ea naste dintr-o mare ce astfel se exprima

Si în aceeasi mare se-ntorc pe urma toate.

Tot ce exista fost-a marcat din prima zi.

Absenti pe chipul lumii sunt binele si raul.

Dintru-nceputuri Cerul a-nscris tot ce va fi.

Si scrie totul altfel, în veci nu-ndupleci zeul.

Când esti sortita zilnic prin zodie cereasca

Mâhnirea si durerea mereu sa te loveasca,

O, inima, poti spune, în piept de ce-ai venit?

Si pentru ce pleca-vei ranita la sfârsit?

De-adolescenta anii încep sa ma dezvete,

Se scurse primavara cu farmecu-i curat.

lar pasarea-ncântarii numita tinerete

Nu stiu nici când venit-a si nici când a plecat.