Dupa ce am vorbit cu mama mea a trecut timpul fara sa stiu…Am intrat in noapte si eu am ramas aici cu gandurile mele..toti ai casei dorm…De cate ori ii aud glasul mamei,schimbat ,e ca si cum un sfredel se rasuceste prin sufletul meu.Mi-a spus ca au fost niste zile in care s-a intors frigul si ma gandeam la ea (daca i-a fost frig)si la ciresii din gradina.De fiecare data o intreb ce mai este nou acolo …ea ,spune ,ca mai toti sunt plecati prin lume sa caute bunastarea …si ma cuprinde frigul tristetii.Si atunci ,ma gandesc daca nu cumva incarcati de greutati,confuzi si aproape pierduti ,orbecaim in directii gresite si ne trezim in fata marii treceri …speriati si nepregatiti…in timp ce noi ne ocupam toata viata cautand altceva …
(Sunt doar gandurile mele;fiecare dintre noi vede intr-un anumit fel lucrurile…de acolo si majore discrepante…)Caut mereu raspunsuri…Candva, parca citeam cu invidie despre actorii americani care se duceau la studio cu avioanele sau elicopterele personale(calculam cam cat i-ar trebui si romanului meu sa se duca la serviciu cu un astfel de transport si cam cat ar costa)…iata ca si la noi sunt avioane personale,(si top-uri de bogati)ba chiar si taxi-uri aeriene…doar ca pentru omul simplu care isi dramuieste si banutul pentru taxi-ul obisnuit,nimic nu s-a schimbat …Deci revenind la „oile mele”(calculelele lui Horatiu Malaele,)mereu vor exista lucruri pe care le vom citi doar ca stiri,viata noastra neintersectandu-se cu ele…
Si parca vad imaginile celor pe care ii stiu de o viata contopiti cu versurile lui Adrian Paunescu
„Si nu se stie,sunt tarani sau ingeri sunt,pesemne
Cei care de atatia ani aduc in casa lemne
Si sufla-n focul lor mereu sporidu-le nadejdea,
Sa-i fie cald lui Dumnezeu aflat in toti acestia”
(Trei sferturi in cer Adrian Paunescu)
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.