de OMAR KHAYYAM
Sa-ti faci putini prieteni.Din tine nu iesi.
Caci prea des falsitatea credinta ne-o infrange
Cand ti se-ntinde o mana,’nainte de -a o strange,
Gandeste-te ca poate te va lovi-ntr-o zi.
Sa nu-ti dezvalui taina din suflet celor rai.
Nadejdile,-ascunse sa-ti stea de lumea toata.
In zambet sa te ferici de toti semenii tai,
Nebunilor nu spune durerea niciodata.
O, tanar fara prieteni mai vechi de doua zile,
Nu te-ngriji de cerul cu-naltele-i festile!
Putinul sa-ti ajunga,si zavorat in tine,
Tacut contempla jocul umanelor destine.
Pe cei curati la suflet si luminati la minte
Neincetat sa-i cauti.Si fugi de tonti si rai.
Daca-ti va da otrava un intelept,s-o bei-
Si-arunca antidotul ,un prost de ti-l intinde.
Renume daca ai sa capeti,hulit vei fi de vulg.
Dar daca te vei tine departe de multime,
Uneltitor te-or crede.Cum,Doamne sa ma smulg,
Sa nu ma stie nimeni si sa nu stiu de nime?
Mai toarna-mi vinul rosu ca un obraz de fata.
Curatul sange scoate-l din gaturi de ulcioare.
Caci inafara cupe-i,Khayyam azi nu mai are
Macar un singur prieten cu inima curata.
Cel care are paine de astazi pana maine
Si-un strop de apa rece in ciobul sau frumos,
De ce-ar sluji pe-un altul ce-i este mai prejos?
De ce sa fie sclavul unui egal cu sine?
Cand zarile din suflet ni-s singura avere,
Pastreaza-le in taina,ascunde-le-n tacere.
Atat cat ti-s limpezi si vaz,si-auz,si grai-
Nici ochi si nici ureche,nici limba sa nu ai.
Nu stie nimeni taina ascunsa sus sau jos.
Si nici un ochi nu vede dincolo de cortina.
Straini suntem oriunde.Ni-i casa in tarana.
Bea-si termina-odata cu vorbe de prisos!
Tarzii acum mi-s anii.Iubirea pentru tine
Mi-a pus in mana cupa cu degetele-i fine.
Tu mi-ai ucis cainta si mintea ingereste.
-Dar timpul ,fara mila -si roza desfrunzeste…
Putina apa si putina paine
Si ochii tai in umbra parfumata.
N-a fost sultan mai fericit vreodata
Si nici un cersetor mai trist ca mine.
Atata duiosie la-nceput.De ce?
Atatea dulci alinturi si-atatea farmece
In ochi ,in glas,in gesturi-apoi.De ce?si-acum
De ce sunt toate ura,si lacrima,si fum?
Batran sunt,dar iubirea m-a prins iar in capcana.
Acum buzele tale imi sunt si vin si cana,
Mi-ai umilit mandria si biata ratiune,
Mi-ai sfasiat vestmantul cusut de-ntelepciune.
Tu vezi doar aparente.Un val ascunde firea.
Tu stii de mult aceasta.Dar inima ,firava,
Tot vrea sa mai iubeasca.Caci ni s-a dat iubirea
Asa cum unor plante le-a dat Alah otrava.
(OMAR kHAYYAM-poet,matematician,filozof,si astronom persan n.18 mai1048AD-1131AD)
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.