VAL DE CALDURA…

A treia zi din valul de caldura…ieri…42 de grade(oficial)…aveai impresia ca iti este afectata gandirea…pe teava de apa rece curgea calda,adica fierbinte…vreo jumatate de zi nu s-a miscat nici o frunza…nici o adiere…doar furtunul cu apa mai racorea pe jos de unde parca ieseau aburi…o zi in care doar o galeata de inghetata a avut succes si apa racita in frigider…Pana a venit seara parca a fost o vesnicie…cu toate ca termometrul mai arata inca 38 de grade la ora 20,s-a racorit un pic…in aceste ore de caldura teribila in care ti se pare ca propriul tau corp a suferit cine stie ce modificari, iar senzatia de greata si de moleseala nu te-a parasit,cand inima iti bate „alene” si o urmaresti, ca poate are vreun gand sa  se opreasca, ca si asa ai probleme cu ea,singurul lucru pe care il poti face e sa te rogi…tarziu in noapte,copiii au adormit miscandu-se o vreme in paturile lor pana cand si-au gasit locul…era spre 3 dimineata…bine ca e vacanta…in cele 3 ore de somn zbuciumat m-am visat in desertul Atacama,acolo unde a nins…am citit…poezii,rugaciuni…m-am gandit…

de TRAIAN DORZ (1914-1989)

In trecerea grabita prin lume, catre veci,

Fa-ti timp, macar o clipa, sa vezi pe unde treci!

Fa-ti timp sa vezi durerea si lacrima arzând,

Fa-ti timp sa poti cu mila sa te alini oricând!

Fa-ti timp sa vezi padurea, s-asculti lânga izvor,

Fa-ti timp s-asculti ce spune o floare, un cocor!

Fa-ti timp pentru-adevaruri si adâncimi de vis,

Fa-ti timp pentru prieteni cu sufletul deschis!

Fa-ti timp, pe-un munte seara, stând singur, sa te rogi,

Fa-ti timp, frumoase amintiri, de unul sa invoci!

Fa-ti timp sa stai cu mama, cu tatal tau – batrâni,

Fa-ti timp de-o vorba buna, de-o coaja pentru câini

In trecerea grabita prin lume catre veci,

Fa-ti timp, macar o clipa, sa vezi pe unde treci!

Fa-ti timp sa fii aproape de cei iubiti, voios,

Fa-ti timp sa fii si-al casei si-n slujba lui Hristos!

Fa-ti timp sa gusti frumosul din tot ce e curat,

Fa-ti timp, ca esti de multe mistere-nconjurat!

Fa-ti timp cu orice taina sau adevar sa stai,

Fa-ti timp, caci toate-acestea au inima, au grai!

Fa-ti timp s-asculti la toate, din toate sa înveti,

Fa-ti timp sa dai vietii adevaratul pret!

Fa-ti timp acum, sa stii, zadarnic ai sa plângi –

Comoara risipita a vietii n-o mai strângi!

MAI MULTE…DESPRE SINGURATATE

INGURATATEA OMULUI

de  OMAR  KHAYYAM

Sa-ti faci putini prieteni.Din tine nu iesi.

Caci prea des falsitatea credinta ne-o infrange

Cand ti se-ntinde o mana,’nainte de -a o strange,

Gandeste-te ca poate te va lovi-ntr-o zi.

Sa nu-ti dezvalui taina din suflet celor rai.

Nadejdile,-ascunse sa-ti stea de lumea toata.

In zambet sa te ferici de toti semenii tai,

Nebunilor nu spune durerea niciodata.

O, tanar fara prieteni mai vechi de doua zile,

Nu te-ngriji de cerul cu-naltele-i festile!

Putinul sa-ti ajunga,si zavorat in tine,

Tacut contempla jocul umanelor destine.

Pe cei curati la suflet si luminati la minte

Neincetat sa-i cauti.Si fugi de tonti si rai.

Daca-ti va da otrava un intelept,s-o bei-

Si-arunca antidotul ,un prost de ti-l intinde.

Renume daca ai sa capeti,hulit vei fi de vulg.

Dar daca te vei tine departe de multime,

Uneltitor te-or crede.Cum,Doamne sa ma smulg,

Sa nu ma stie nimeni si sa nu stiu de nime?

Mai toarna-mi vinul rosu ca un obraz de fata.

Curatul sange scoate-l din gaturi de ulcioare.

Caci inafara cupe-i,Khayyam azi nu mai are

Macar un singur prieten cu inima curata.

Cel care are paine de astazi pana maine

Si-un strop de apa rece in ciobul sau frumos,

De ce-ar sluji pe-un altul ce-i este mai prejos?

De ce sa fie sclavul unui egal cu sine?

Cand zarile din suflet ni-s singura avere,

Pastreaza-le in taina,ascunde-le-n tacere.

Atat cat ti-s limpezi si vaz,si-auz,si grai-

Nici ochi si nici ureche,nici limba sa nu ai.

Nu stie nimeni taina ascunsa sus sau jos.

Si nici un ochi nu vede dincolo de cortina.

Straini suntem oriunde.Ni-i casa in tarana.

Bea-si termina-odata cu vorbe de prisos!

Tarzii acum mi-s anii.Iubirea pentru tine

Mi-a pus in mana cupa cu degetele-i fine.

Tu mi-ai ucis cainta si mintea ingereste.

-Dar timpul ,fara mila -si roza desfrunzeste…

Putina apa si putina paine

Si ochii tai in umbra parfumata.

N-a fost sultan mai fericit vreodata

Si nici un cersetor mai trist ca mine.

Atata duiosie la-nceput.De ce?

Atatea dulci alinturi si-atatea farmece

In ochi ,in glas,in gesturi-apoi.De ce?si-acum

De ce sunt toate ura,si lacrima,si fum?

Batran sunt,dar iubirea m-a prins iar in capcana.

Acum buzele tale imi sunt si vin si cana,

Mi-ai umilit mandria si biata ratiune,

Mi-ai sfasiat vestmantul cusut de-ntelepciune.

Tu vezi doar aparente.Un val ascunde firea.

Tu stii de mult aceasta.Dar inima ,firava,

Tot vrea sa mai iubeasca.Caci ni s-a dat iubirea

Asa cum unor plante le-a dat Alah otrava.

 (OMAR kHAYYAM-poet,matematician,filozof,si astronom persan n.18 mai1048AD-1131AD)

%d blogeri au apreciat asta: