Ieri ,la o vreme sub seara, am fost placut surprinsa de oamenii locurilor in care traiesc…au venit sa ma felicite de SARBATORILE PASCALE.
Mai intai a sosit batranul familiei(socrul meu care are 80 de ani)care mi-a urat tot binele…si dupa aceea altii,si altii,pana si vecinii putin mai de la distanta …ei fiind cu totii musulmani.
Mi-a crescut parca inima, si dintr-odata mi-au venit in minte cactusii cu florile lor minunate.
Si daca tot exista un singur Dumnezeu ,inseamna ca noi, trecatorii prin viata, am putea sa ne intelegem si sa ne acceptam respectandu-ne convingerile religioase…
Poate ca secretul pacii, sta undeva in mana nostra si nu in a celor care manipuleaza lucrurile si incita la „dezordine”;daca fiecare dintre noi isi sfinteste locul unde traieste(vorba tatalui meu)culegem roadele.
Asa cum spune la carte,”sa ne iubim aproapele ca pe noi insine”…
Pentru cine traieste ca minoritate, (religioasa)este important sa-i fie respectate convingerile sale…(parerea mea).
Cu bunatate,dragoste si respect poate ca, putem schimba ceva, sau macar sa traim linistiti atat cat ne este scis in dreptul fiecaruia…
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.