apune soarele in inima meaLet Us Hurry

Let us hurry to love people they depart so quickly
the shoes remain empty and the phone rings on
what’s unimportant drags on like a cow
the meaningful sudden takes us by surprise
the silence that follows so normal it’s unbearable
like chastity born most simply from despair
when we think of someone who’s been taken from us.

Don’t be sure you have time for there’s no assurance
as all good fortune security deadens the senses
it comes simultaneously like pathos and humor
like two passions not as strong as one
they leave fast grow silent like a thrush in July
like a sound somewhat clumsy or a polite bow
to truly see they close their eyes
though to be born is more of risk than to die
we love still too little and always too late.

Don’t write of it too often but write once and for all
and you’ll become like dolphin both gentle and strong.

Let us hurry to love people they depart so quickly
and the ones who don’t leave won’t always return
and you never know while speaking of love
if the first one is last or the last one first.

Jan Twardowski, Polish poet (1915-2006), Let Us Hurry

////

o trad in lb română

Să ne grăbim să iubim, oamenii pleacă atât de repede,

rămân după ei pantofii şi un telefon surd

doar ce e neînsemnat trece lent ca un melc,

ceea ce contează trece cât ai clipi din ochi,

apoi se lasă o linişte obişnuită, cu totul de neîndurat,

precum candoarea cea mai firească născută din disperare

când ne gândim la cineva după ce am rămas fără el.

continuare la:

http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/sa-ne-grabim-poezie-de-jan

Jan Twardowski-Sa ne grabim…

IULIE

Trăim puţin
de Radu Zaharescu(1941-2011 )

Trăim puţin, se scurge lunga vreme
Pe lîngă noi, prin noi şi peste noi,
În rădăcini ne ducem şi-n poeme
Şi parcă ieri am fost abia altoi.
Trăim puţin.

Şi nu vedem salcîmii
Cum viscolesc cu floare din înalt
Şi parcă ieri compătimeam bătrînii
Că merg încet.

Iar mîine înspre alt
Tărîm vom trece.

Clipele aceste
Se istovesc în timpul nesfîrşit,
Devin cu fiecare zi poveste.
Devin, abia născute, infinit.
Trăim puţin.

Şi doar de noi depinde
Nu că trăim, ci numai cum trăim.
Cînd vremea peste noi un giulgi întinde,
Cînd tot murim, depinde cum murim.
Trăim puţin şi nu avem ce face
Şi zbuciumul e fără de folos.
Dar pînă ce vom reintra în pace –
Deşi puţin, hai să trăim frumos!

********

9

Vară uscată, fierbinte…

cu atîtea conflicte pe harta lumii care nu e clar deloc cum se vor soluţiona.(?)

Mă gîndesc la umbră,răcoare,la linişte şi pace în toată lumea,la nevinovaţii care mor inutil în conflicte armate care curmă atîtea vieţi

şi citesc:(re)

„The book is about Palestine, the occupied territories, and not about Israel. Forced segregation in the West Bank and terrible oppression of the Palestinians create a situation accurately described by the word. I made it plain in the text that this abuse is not based on racism, but on the desire of a minority of Israelis to confiscate and colonize Palestinian land. This violates the basic humanitarian premises on which the nation of Israel was founded. My surprise is that most critics of the book have ignored the facts about Palestinian persecution and its proposals for future peace and resorted to personal attacks on the author. No one could visit the occupied territories and deny that the book is accurate.”

Jimmy Carter-39 the President Of the United State 1977-1981

Nobel Peace Prize 2002

****

în engleză se poate citi şi de pe amazon

clik pe imagine

http://www.amazon.com/Palestine-Peace-Apartheid-Jimmy-Carter/dp/0743285026#reader_0743285026

****

Corneliu Florea -Canada

http://www.scriitoriiromani.com/CorneliuFlorea.html
VA RECOMAND CARTEA LUI JIMMY CARTER:

“PALESTINE PEACE NOT APARTHEID”

JIMMY CARTER, fostul presedinte al Statelor Unite, a scris si publicat in anul 2006, la Editura Simon & Schuster din New York, cartea cu titlul de mai sus, pe care eu il traduc “PACE NU APARTHEID PALESTINEI”. Titlul stirneste uimire si curiozitate, iar lectura dezvaluie un sir de evenimente si idei adevarate, ce contravin ideologiei umane avansate a secolului XXI spre dezonoarea liderilor evrei de astazi.
Jimmy Carter, inainte de-a fi o personalitate de anvergura internationala, este un umanist cu o deosebita intelegere si sensibilitate sociala, un crestin ce slujeste concordia. Activitatea sa pe calea pacii, intelegerii si echitatii sociale a inceput cu mult inainte de-a fi presedinte al Statelor Unite si continua si acum, in secolul XXI-lea. Pentru aceasta daruire semenilor sai din intreaga lume, in Anul 2002 i s-a acordat Premiul Nobel pentru Pace. Spre deosebire de Elie Wiesel, care in toate imprejurarile publice face caz ca este detinator al unui Nobel pentru Pace, Jimmy Carter cu modestie isi continua menirea de mediator al binelui pentru toti oamenii, fara sa faca uz de aceasta distinctie internationala, pe care o merita cu prisosinta. Repet, cu intentia de a compara; Elie Wiesel in nici o ocazie publica nu se dezlipeste de acesta distinctie internationala si obliga pe toti cei care se refera la persona sa sa o mentioneze automat, desi activitatea sa este dedicata numai evreilor, in cadrul “Holocaust Industry”, pe cind Jimmy Carter are o dimensiune universala, cum de fapt o cere internationala si prestigioasa distinctie.
Volumul publicat, are 17 capitole si tot atitea fete transparente ale realitatii din acest spatiu geografic, care incepe cu o scurta cronologie istorica, de la Abraham si Moise pina in zilele de astazi, cind Israelul ridica “the great jewish apartheid wall” spre consternarea intregii omeniri libere, democratice si avansata ideologic. Volumul in intregime este un act indraznet, brav dedicat adevarului istoric, in care autorul si cititorii sai sunt de acord cu existenta statului israelian dar se opun dominarii palestinienilor.
De la inceput, Jimmy Carter isi precizeaza pozitia: statul israelian trebuie recunoscut si sa coexiste in pace cu palestinienii si vecinii. In acelasi timp, palestinienii din acest spatiu au dreptul la pace, demnitate, identitate si autodeterminare. Aceste deziderate sunt universal valabile pentru toti oamenii civilizati din secolul XXI-lea.
Prima vizita a lui Jimmy Carter si a sotiei sale, Rosalynn, in Israel are loc in 1973 cu scopul de a vizita “holy land”. Fiind guvernatorul Georgiei, au fost primiti de catre prim ministrul israelului Golda Meir, care le-a pus la dispozitie o masina si un ghid sa viziteze Israelul. Din aceasta vizita noteaza ca palestinienii din Golan Heights au fost fortati sa plece in timp ce evreii incep sa se aseze, in numar tot mai mare, in aceste noi teritorii cucerite dupa Razboiul din 1967. Spre cinstea sa, nu ascunde ca politica liderilor israielienilor favorizeaza immigrarea evreilor de pretutindeni in Israel in timp ce imping palestinienii spre emigrare prin orice mijloace si compara starea de fapt cu izgonirea aborigenilor Creek din Georgia in Oklahoma, de catre colonistii englezi din trecut.
Statul israelian ignora Rezolutia ONU nr. 242 din 1967 care stipuleaza clar: retragerea fortelor militare israeliene din teritorile ocupate in urma conflictului militar din 1967. Nerespectarea acestei rezolutii internationale a justificat, din punct de vedere arab, atacarea Israelului de catre Siria si Egipt in Octombrie 1973, ceea ce a ridicat abrupt tensiunea dintre Uniunea Sovietica, ce era de partea araba si Statele Unite ce suporta Israelul pina in pragul declansarii unei conflagratii mondiale, nucleare. Din fericire, ratiunea a invins si a aplanat escaladarea care putea fi dezastroasa pentru omenire.
Cind Jimmy Carter a fost presedinte la Casa Alba, politica Statelor Unite a fost de condamnare a asezarii evreilor in spatiul palestinian, Gaza si West Bank, considerind ca este “ilegala si un obstacol in calea pacii” dar pe care guvernantii israelieni au ignorat-o. Aceasta pozitie de forta militara a israelinilor fata de palestinieni a dus la recunosterea si sustinerea in lumea araba a PLO-ului lui Yasir Arafat in 1974 si apoi international, ca organizatia reprezentativa a palestinienilor din teritoriile ocupate sau a celor refugiati in tarile vecine. In acelasi timp Jimmy Carter face efortul de pace de la Camp David, unde impreuna cu Anwar al-Sadat al Egiptului si Menachen Begin al Israelului semneaza un acord, prin care israelienii trebuie sa-si retraga forta militara si politica din West Bank si Gaza, sa se inceapa procesul de autonomie al palestinienilor in contest democratic.
Acordul de la Camp David a fost vazut de catre lumea araba ca nestisfacator, izoland Egiptul si apoi asasinindu-l pe presedintele Anwar al-Sadat, fata de care Jimmy Carter avea o admiratie deosebita. In acest timp, liderii israelieni forteaza si mai mult asezarea evreilor in spatiul palestinian al Gazei si West Bank, fara nici un fel de consideratie fata de acordurile si opinia internationala. Aceasta atitudine de sfidare si aroganta a liderilor israilieni, si nu numai al lor, are caracteristica bumerangului. In paranteza, astazi se vehiculeaza in opinia internationala, ca evreii, fara sa realizeze consecintele in timp istoric, au creat pe linga “holocaust industry” si ceea ce prin analogie se numeste “antisemitic industry” pe care o intretine cu materie prima proprie. Si paranteza nu este completa, daca nu aratam ca Elie Wiesel, laureat al Premiului Nobel pentru Pace nu a facut nici un efort concret in stabilirea pacii si echitatii sociale intre evrei si palestinieni, desi distinctia primita il obliga la asemenea prestatii. El a ramas intepenit in “industria holocastului” de unde actioneaza ca un inchizitor si perceptor, in timp ce Jimmy Carter cu modestie face eforturi pentru pace si echitate.
Jimmy Carter nu scrie ca un propagandist lefegiu al timpurilor de astazi, el isi consolideaza ideile numai pe date istorice, statistici si recesaminte, pe fapte si este deceptionat de falsele explicatii ale unor lideri israelieni. In acest sens aflam ca in 1922 in Palestina recesamintul prezenta 84.000 de evrei si 670.000 palestinieni. La sfirsitul razboiului Mondial evrei ating cifra de 600.000 iar palestinienii sunt 1.300.000 Dupa 1948 israelienii au ocupat 420 de sate palestiniene ceea ce a dus la refugierea a 700.000 de palestinieni. Acesta a fost primul val de refugiati ca urmare a infiintari statului israelian. Au urmat valuri succesive si in 1964, ONU estima peste un milion de refugiati palestinieni. Dupa razboiul din 1967inca 320.000 de palestinieni sunt fortati sa paraseasca Israelul. In baza acestor date nu mai putem considera statul israelian un stat democrat, nici sa acceptam propaganda ca palestinienii sunt teroristi si ei evreii victime inocente.
Jimmy Carter si-a ales o foarte grea problema internationala de rezolvat si cu tenacitatea crestinului daruit muncii si pacii a incercat tot posibilul rezolvarii ei. A calatorit mult in Orientul Apropiat intalnindu-se pe rand cu liderii egipteni, sirieni, libanezi si jordanezi pentru cunoastere si negocieri. Din volum reiese clar ca a fost mult mai impresionat de clar visiunea si argumentele personalitatilor lumii arabe, in special de Sadat al Egiptului si Assad al Siriei, decit de cele israeliene care nu au tinut cont de altii. In 1990 s-a intilnit la Paris cu Yasir Arafat pe care il descrie deschis, prietenos, receptiv.
La o noua vizita in Israel, Jimmy Carter afla tragedia palestinienilor sub ocupatia militara israeliana, care sunt frustati de cele mai elementare drepturi civile, arestati, torturati si detinuti fara judecata, inclusiv copii de 12 – 13 ani. Militarii israelieni pot sa le confiste proprietatile, sa le demoleze casele cu buldozerele sau prin dinamitare la cea mai mica suspiciune. Ei controleaza invatamintul palestinienilor, pe care-l pot intrerupe oricind, arestind cadre didactice, elevi si studenti. Cenzureaza manualele si controleaza bibliotecile. Este socant sa afli, din acest volum, ca ajutoarele internationale catre palestinieni sunt interceptate de ocupatii militari israelieni, care le pot retine sub pretextul ca ajutoarele sunt folosite “de teroristi”, pentru ei automat toti palestinienii sunt teroristi. Situatia celor din Gaza se poate compara cu a celor din fostul ghetou varsovian.
Dintre toti liderii israelieni, Ariel Sharon odata ajuns prim ministru (in 2001) este cel mai antipalestinian, segregationist. Fiind dur, crunt si agresiv aminteste de trasaturile celor din politia politica nazista sau sovietica. Sugestiv in acest sens este harta de la pagina 153 intitulata “Sharon’s Plan 2002” care studiata si comparata cu celelalte harti din volum, este de fapt o solutie finala aplicata palestinienilor. Un val de proteste internationale s-a ridicat impotriva lui Sharon,numit “The butcher of Ramallah” dupa ce a dat ordin militarilor israelieni sa atace si sa distruga sediul lui Yasir Arafat.
Capitolul 16 al volumului, Jimmy Carter il intituleaza “The Wall as a Prison”. Liderii evrei justifica ridicarea acestui zid inalt, perete de beton armat, din motive de securitate impotriva “terorismului palestinian”. Jimmy Carter, cu indrazneala si argument, sublineaza ca omenirea libera si democratica il vede ca pe un zid de inchisoare, de getou, de apartheid, de segregatie si dominare. Intr-adevar, dupa opinia publica internationala, este un zid al rusinii, cum numai zidul din Berlin a mai fost pentru cei ce l-au ridicat. Cele doua ziduri vor ramine legate in istorie ca reprezentind inumanitatea dominantului.
Ultimul capitol este un sumar al dominantei militare israeliene, de sfidare a opiniei publice mondiale si a decizilor internationale de catre guvernantii israelieni ….

http://www.alternativaonline.ca/Ocartepeluna0705.html

ZILELE FIERBINTI DE VARA SI FLORILE DIN GRADINA

Ieri, am intrat in gradina, am mai taiat unele ramuri de trandafiri ce pareau ranite,am pulverizat cu solutie frunzele si mi-am adus si in casa cateva flori…Am observat ca  nu prea sunt fericite pe asa o caldura,trandafirul galben nu are flori deloc…s-au ofilit saracele si au cazut…si cei albi au viata foarte scurta.Cei mai rezistenti par a fi trandafirii rosii si vreo doua soiuri de rozdoi;se spune ca trandafirul rosu care este considerat si simbol al iubirii ,isi are originea foarte departe,undeva inainte de aparitia omului,el fiind cea mai veche specie de trandafir…ei sunt mai teposi pe tije decat trandafirii de celelalte culori ,cu toate ca ,toti sunt din soiuri vechi…am cativa prin incrucisare dar sunt mici inca…Iubesc mult florile si parfumul lor…uneori le vad ca pe niste copii care trebuie hraniti si tratati de boli.In momentele mele de greu,de dor, doar ele imi sunt prieteni devotati…asa ca mereu intru sa vad ce nevoi mai au…ma simt foarte bine printre flori…

Tufa uriasa din aceasta imagine este o planta foarte parfumata,se catara ca o iedera peste tot…nu stiu cum o cheama romaneste…ea a acoperit aici o parte din iasomie…are flori pe tot parcursul anului ,insa iarna este mult mai verde si parfumul florilor deosebit de puternic.(din aceasta planta se face si un parfum)Este situata intr-un colt al gradinii …ei nu-i prea pasa de caldura…pentru mine cel mai placut anotimp va fi mereu PRIMAVARA…verdele intens al plantelor imi da senzatia de renastere,de proaspat,de curat…ei,asta e…eu imi petrec mult timp printre plante…acolo  ma gandesc ca daca ai credinta in inima ,il vei recunoaste pe cel RAU……eu,si gandurile mele impletite cu parfumul florilor…

VACANTA

Clasele mici au avut ultimul examen…fiul meu s-a intors bucuros …

Mi-am amintit un banc legat de examene…

LA EXAMEN

-” Cum a fost? îl intreaba ceilalti.
– E… ca între profesori…
– Adica…?
– Ei întrebau, eu raspundeam, ne completam…
Intra al doilea si la iesire aceeasi întrebare:
– Cum a fost?
– Ca de la profesori la elev… ei întrebau, eu raspundeam, ma mai ajutau ei…
Intra al treilea… si la iesire:
– Cum a fost?
– E… cum sa fie… ca între popi…
– Cum asa?
– Pai ei întrebau, eu îmi faceam cruce, eu raspundeam, îsi faceau ei cruce ei…”

******************

Ma bucur ca a intrat fiul meu in vacanta…(elevii mari termina sambata)intrucat nu calatorim in acest an cautam niste activitati …si padurea e aproape…

Deocamdata a cerut sa se uite la un film (a mai adus doi copii) THE THIEF LORD ,(Lordul Hot)un film cu aventurile a doi copii orfani care pleaca de acasa din cauza matusii lor crude si a unchiului…  se ascund in Venetia unde se intalnesc cu o lume interlopa magica… cu micul lord , un personaj misterios de 13 ani, si copiii strazii…si multele lor aventuri…poveste interesanta de distractie…(sper sa nu copie ideea)

In general copiilor de pe aici le plac filmele gen HARRY POTTER …(copii din lumea a treia,asta e!)…de oriunde ar fi,sunt copii cu dreptul la bucurie…la VACANTA FERICITA!

%d blogeri au apreciat asta: