„God, have mercy on the poor and protect them from the winter; warm their thin-clad bodies with Thy merciful hands; look upon the orphans who are sleeping in wretched houses, suffering from hunger and cold. Hear, oh Lord, the call of widows who are helpless and shivering with fear for their young. Open, oh Lord, the hearts of all humans, that they may see the misery of the weak. Have mercy upon the sufferers who knock on doors, and lead the wayfarers into warm places. Watch, oh Lord, over the little birds and protect the trees and fields from the anger of the storm; for Thou art merciful and full of love.” Khalil Gibran-the widow and her son
Sau singuratatea in paradis a unui editor englez pe nume Brendon Grimshaw denumit si Robinson Crusoe cel modern care de peste 40 de ani traieste pe insula Moyenne din arhipelagul Seychelles una dintre cele cinci insule din Sainte Anne Marine National Park din East Africa….
A cumparat-o in 1962 cu scopul de a o face locuibila,fiind pustie din 1915…
In jurul anilor ’70 Grimshaw a decis sa isi schimbe viata radical si sa traiasca in mijlocul naturii parasind confortul vietii moderne …s-a stabilit in insula…
In acesti ani pe care i-a petrecut acolo a plantat cam 16 000 de copaci, a adus 2 000 de pasari,120 de broaste testoase gigant…adevarat iubitor de natura !
Insula a fost declarata parc national
Astazi,in varsta de 86 de ani Grimshaw arata destul de vioi pentru aceasta varsta ,fericit in uimitorul lui sanctuar natural …se spune ca prima data cand a vizitat insula si nu era decat un loc salbatic s-a indragostit imediat de ea…
Azi are o casa de lemn ,curent electric,telefonie…sursa de apa potabila… este sociabil,bucuros de vizitatori insa la inceput i-a fost greu…
A descoperit si mormintele unor pirati …se vorbeste si de o comoara ingropata pe care el ar fi gasit-o cu toate ca nu a facut decat putine cautari in aceasta directie…
Dorinta sa este sa traiasca toata viata pe insula si sa fie ingropat acolo unde si piratii necunoscuti si-au gasit sfarsitul… pana atunci asculta dimineata valurile care se izbesc de tarm in micul sau colt de rai…
vrea sa asigure conservarea insulei asa cum este in momentul actual…aceasta fiind lucrarea vietii sale.
Nepotul meu cel cu dorul naprasnic de duca,la o vreme de seara si-a luat ramas bun de la marea pe care o vreme nu o va mai vedea ,si ii va fi foarte dor …ei,tanar, o sa se vindece el.Sigur,renuntam la atitudini invechite si model de gandire rigida daca el crede ca are nevoie de o umbrela la vreme de criza ,ca dupa cum il cunosc nu prea cred sa-si faca radacini noi pe-acolo pe unde se duce…A trecut pe la noi inainte de plecare si mi-am amintit de un video pe care i l-am aratat inca de data trecuta cand nu era sigur ca va face acest lucru…acum gata,a plecat …i-am zis s-auzim de bine si toate urarile .Sper ca se va descurca…dar tot m-am mai uitat o data la video acela…il pun aici,poate il mai asculta cineva.E pentru cei plecati si asteptati sa se intoarca la ei acasa…toti simtim la fel nu conteaza ce culoare a pielii avem…
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.